Ion Iliescu are 85 de ani și a fost președintele României vreme de 10 ani (1990-1996 și 2000-2004). Scăpase până acum de acuzațiile că a fost responsabil pentru cei aproape 1000 de oameni care au murit la revoluția din 1989, după fuga lui Nicolae Ceaușescu, dar și pentru violențele de la mineriada din 1990. Procurorul general a repus pe tapet aceste dosare istorice, a căror rezolvare ar putea avea, însă, doar o semnificație simbolică.
Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat redeschiderea cazului mineriadei din 13-15 iunie 1990. Ion Iliescu va fi pus din nou sub urmărire penală, după ce Parchetul General a decis închiderea dosarului în 2007, cu toate că fostul președinte era acuzat de omor calificat și omor deosebit de grav. Procurorii au invocat atunci lipsa probelor, iar Codruța Kovesi, care se afla la vârful Parchetului General și-a asumat această decizie.
Alături de Ion Iliescu se află pe lista cu cei care vor fi urmăriți penal, fostul director al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, de 75 de ani și ministrul Apărării din acea perioadă, Victor Atanasie Stănculescu, de 87 de ani. Numărul celor care au murit în iunie 1990 e neclar, asociațiile victimelor vorbesc de peste o sută și mai bine de o mie de răniți, dar în vechea anchetă a procurorilor era vorba doar despre patru vieți pierdute.
În iunie 1990, Ion Iliescu i-a chemat pe mineri să debaraseze Piața Universității de protestatari, în general tineri și intelectuali, care contestau noul regim instalat după căderea lui Ceaușescu și proaspetele alegeri în care Iliescu fusese ales cu peste 80% din voturi.
Minerii, în salopete și echipați cu lanțuri și bâte au venit cu trenurile de la Petroșani spre București, iar aici au început să-i bată pe cei din Piață. Se presupune, însă, că Serviciul Român de Informații ar fi condus echipele de mineri spre obiectivele care au fost vandalizate, inclusiv sediile partidelor de opoziție, fost implicate, de asemenea, și ministerele Apărării și de Interne, din cel din urm s-a și tras de altfel asupra mulțimii, aflate într-un marș al cămășilor albe. Apoi în presă au apărut informații din „Jurnalul de luptă” al Ministerului Apărării, unde s-au consemnat ordinele de reprimare date chiar de Ion Iliescu sub pretextul că ar fi fost vorba despre o „rebeliune legionară”.
La sfârșit, după ce Piața Universității a fost eliberată, Ion Iliescu le-a mulțumit minerilor, despre care a spus că au venit să pună panseluțe în fața Teatrului Național, care mărginește Piața Universității.
Dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost fie tergiversat, fie închis în funcție de partidele aflate la guvernare. În perioada în care Ion Iliescu și PSD s-au aflat la putere diverse probe au dispărut și lucrurile au fost oprite. Apoi, în 2007, când ancheta se apropia de final, iar Ion Iliescu era pe cale să devină inculpat, Curtea Constituțională a decis că procurorii militari nu erau competenți să ancheteze civili și dosarul a fost închis.
În urma mineriadei din iunie 1990, România și-a pierdut simpatia internațională de care a beneficiat după revoluția care l-a răsturnat pe Ceaușescu. Ion Iliescu a menținut țara într-o zonă gri până în 1996, când a pierdut pentru prima dată alegerile. Când a revenit la putere în 2000, și-a schimbat direcția, iar țara a fost primită în NATO în 2002, iar până în 2004 încheia negocierile de aderare cu Uniunea Europeană.
Primii șase ani în care Ion Iliescu a condus România folosind violența și manipularea prin instituțiile de forță ale statului, țara a stat pe loc. Un eventual verdict de vinovăție împotriva lui nu poate repara lucrurile, nu poate reda viața celor care au murit, dar poate arăta adevărul și clarifica o perioadă dramatică din istoria României.
