Subreprezentarea în politică şi la nivelul deciziilor, piedici pe piaţa muncii, salarii considerabil mai mici, legislaţie bună doar pe hârtie - doar câteva dintre efectele şovinismului masculin pe care-l poartă, chiar dacă nu-l afişează, numeroşi decidenţi în Republica Moldova. De ce egalitatea de gen este, în mare, încă o restanţă a autorităţilor, potrivit practicilor şi cifrelor neschimbate sau chiar înrăutăţite cu anii şi ce este de făcut?
O convorbire cu Ecaterina Mardarovici, directoarea executivă a Clubului politic al Femeilor „50x50”, preşedinta Consiliului Naţional al ONG-urilor.
Europa Liberă: Documentul programatic prezentat recent de partenerii occidentali pentru dezvoltarea actualului Guvern, dar şi celor ulterioare, vizează printr-un capitol aparte şi egalitatea de gen, drepturile femeilor, aşa cum se constată că sunt în Republica Moldova. Dar constatări şi recomandări s-au mai făcut. Unii ar zice: iată, dle, din nou ipocrizie, praf în ochi, vorbe, în timp ce discriminarea femeilor, discriminarea de gen în general, rămâne în continuare aproape tradiţională. Dvs. ce utilitate vedeţi în faptul că partenerii occidentali ai guvernării au pus iată, odată în plus degetul pe rană şi pe soluţiile imperios necesare?
Ecaterina Mardarovici: „Noi credem că este o consecvență în ceea ce privește promovarea egalității de gen și întreprinderea unor măsuri concrete pentru a asigura această egalitate. Pentru că și în documentele partenerilor noștri europeni este pus accentul pe asigurarea egalității de gen care este totuși un principiu al democratizării societății.
Dat fiind că Republica Moldova a făcut primii pași, deoarece anumite legi sunt deja votate în prima lectură și pentru că cu regret, mereu avem nevoie să mai fim împinși din spate. Asta au făcut partenerii europeni în acea recomandare pe marginea Acordului și recomandări pentru a întreprinde măsuri concrete pe diferite domenii, inclusiv asigurarea egalității de gen. Spre exemplu, Legea cu privire la modificările Codului Electoral, stabilirea cotei minime de reprezentare pentru femei și bărbați în listele electorale care a fost votată în prima lectură și noi societatea civilă din Republica Moldova ne dorim foarte mult ca aceste cote să fi fost aprobate înainte de alegerile parlamentare, dar nu au fost. Și iată că în prezent avem în componența Parlamentului doar 20% femei, deci, femeile în continuare sunt subreprezentate în structurile decizionale politice.
Acum că suntem în ajunul alegerilor locale este foarte oportună această recomandare ca această lege să fie adoptată în lectura a doua, să fie stabilită cota minimă de reprezentare, dar și plasarea pe locuri pe listele electorale femei-bărbați și să respecte această proporție. Din câte știu, acolo este vorba și de recomandarea cu privire la concediul paternal, adică concediu oferit bărbaților pentru îngrijirea copilului nou născut care tot este una din condiții și această lege este adoptată în prima lectură.
Așa că eu personal, privesc aceste recomandări ca faptul că iarăși suntem împinși din spate, pentru că niciodată, nu că niciodată, dar foarte des nu ne duce capul să mergem până la capăt atunci când ne propunem să implementăm, să realizăm careva lucruri.”
Europa Liberă: Ce împiedică, de fapt, aplicarea legislaţiei din domeniu, considerată în general conformă cu angajamentele internaţionale și vă întreb, deoarece impresia multora este că se opune o rezistență în mod premeditat în fața unor elementare soluții și din partea celora care au o retorică destul de gender?
Ecaterina Mardarovici: „O retorică foarte gender așa cum a fost în campania electorală parlamentară după câte ați văzut sloganul „tot pentru femei și familie”, dar de fapt listele electorale au arătat așa cum au arătat. Deci, această disconcordanță dintre fapt și vorbă a politicienilor noștri s-a manifestat și pe acest segment, segmentul asigurării egalității de gen.
Da, legislația în Republica Moldova în general este una gender sensibilă, adică o legislație care nu conține prevederi discriminatorie. În același timp, pentru a pune realitatea în conformitate cu prevederile „CEDAW” - Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, articolul 4 care ne cere ca în cazul în care se constată situații discriminatorii să întreprindem măsuri temporare pentru a asigura egalitate și de facto. De ce în politică? Pentru că în structurile politice cum ar fi Parlamentul, consilii raionale și locale urmează alegeri și acolo se deschid foarte multe probleme cu care se confruntă, se iau soluții, se iau hotărâri cu care se confruntă și femeile și bărbații.
Științific este demonstrat că femeile și bărbații avem priorități diferite, de aceea este imperios important ca în aceste structuri femeile și bărbații să fie reprezentați echilibrat, pentru ca produsele acestor structuri ca Parlamentul, Consilii locale și raionale să vizeze interesul tuturor cetățenilor acestei țări – femei și bărbați – și în primul rând, a unei majorități pe care o constituie femeile, pentru că ele constituie 52% din populația Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dna Mardarovici, dacă am merge așa pas cu pas acum, referindu-ne la doar câteva totuși dintre recomandările formulate: m-aș opri la discrepanţa de salarizare, acceptarea femeilor preponderent în sectoare profesionale prost plătite. Aceste fenomene de ce se menţin din punctul Dvs. de vedere? Nu pot fi oare eliminate printr-o simplă prevedere de lege? Simplu: nu plăteşti o femeie mai puţin pentru o slujbă, decât un bărbat.
Ecaterina Mardarovici: „Trebuie să recunoaștem că în Republica Moldova diferența aceasta de salarii dintre femei și bărbați este una puțin diferită de ceea ce a existat de-a lungul istoriei, atunci când femeile pentru aceeași cantitate de muncă, pentru același timp muncit erau plătite diferit. Acum, în Republica Moldova trebuie să spunem că nu avem astfel de fenomen când femeile pentru același loc de muncă sunt plătite diferit.
Avem un alt fenomen – fenomenul care prin care se constată că femeile obișnuit activează în domeniile care tradițional, indiferent de femei sau bărbați, sunt mai puțin plătite, cum ar fi: domeniile sociale, medicina, de exemplu, în medicină avem 80% femei, în domeniul educației același lucru în jur de 90% din angajații sistemului educațional sunt femei, asistență socială, iarăși acolo 95% din angajați sunt femei, iar majoritatea din aceste domenii sunt finanțate din buget, ele sunt domeniile cu cele mai mici salarii.”
Europa Liberă: Vedeți vreo soluție pentru asta?
Ecaterina Mardarovici: „Da, sunt soluții și ele sunt cunoscute. În primul rând, să încurajăm femeile să aleagă și meserii care sunt mult mai bine plătite, cum ar fi domeniul tehnologiilor informaționale. A propos, am văzut aceste încurajări, adică spoturi publicitare care încurajează femeile să vină în aceste domenii, dar este nevoie ca și statul să întreprindă măsuri, astfel încât femeile să fie încurajate. În primul rând, să meargă și în domeniile unde sunt mai bine plătite și doi, ar fi să se întreprindă măsuri pentru a majora salariile pentru domeniile acestea sociale.
Pentru că domeniile sociale tot fac parte din necesități importante și ar fi imposibil fără aceste domenii să dezvoltăm societate, iată aici sunt soluții. În același timp, aceste domenii au nevoie și de bărbați, trebuie să fie și o reprezentare echilibrată în sistemul educațional, pentru că copii în școală au nevoie în egală măsură de modele de comportament feminin și masculin, care fac parte chiar mai mult decât doar educația propriu-zis, învățarea matematicii, fizicii, gramaticii.”
Europa Liberă: Violenţa faţă de femei. Cifre alarmante – potrivit unui studiu, şase din zece femei sunt supuse unui tip de violenţă sau alta. Ce se întâmplă, chiar nu există soluții prin lege și prin practici de remediere, mai ales că văd în acest raport o precizare că fiecare al cincilea ofiţer de poliţie nu ştie cum să examineze cazurile de violenţă împotriva femeilor?
Ecaterina Mardarovici: „Exact asta este situația cu regret. În primul rând este cultura noastră, tradiția, folclorul care s-a depus în mintea noastră a cetățeanului că o palmă nu înseamnă nimic. Violența face parte din așa-numitul ingredientul de funcționare a unei familii și vorbim despre atitudine față de violență.
Doi, sunt mecanismele în instituții care ar trebuie să intervină, cum ați spus că fiecare al cincilea ofițer nu știe cum să acționeze în caz de violență domestică. Deoarece în acest sistem avem un flux foarte mare, lumea vine și se duce. S-au făcut foarte multe cursuri de instruire a poliției și pe segmentul violență, adică cum să acționeze în cazurile de violență domestică, dar pentru că unii vin, alții se duc, mereu avem persoane care nu sunt instruite.
Dar ceea ce trebuie să schimbăm din rădăcină, din școală, din grădiniță este atitudinea și toleranță zero. Aș interzice și melodiile și cântecele populare în care se cântă despre bătaie, ceea ce promovează violență. Pentru că acestea au un impact foarte mare asupra conștiinței fiecărui cetățean.
Chiar am avut un caz într-un sat fiind într-o vizită, mai multe femei la punctul medical din sat raportau despre o femei care este îngrozitor supusă violenței și atunci când noi am întrebat: Dvs. ce faceți ca să schimbați situația? De ce nu mergeți împreună toate la Primărie, la polițist? Ele s-au privit una pe alta și au zis: da noi cum să mergem? Cine din noi nu am primit sau nu mai primim câte o palmă? Avem nevoie de toleranță zero, pe lângă organizarea instituțiilor care ar acorda asistență persoanelor victime a violenței domestice, avem nevoie de acțiuni foarte serioase în ceea ce privește prevenirea și promovarea toleranței zero față de acest fenomen. Așa că avem și aici nevoie să fim împinși pentru a acționa mult mai activ pe acest segment.”
