Cât de pregătită este şi de ce ar mai avea nevoie Armata Naţională pentru a face faţă pericolelor cu care se poate confrunta Republica Moldova? Ce ameninţări trebuie avute în vedere şi ce măsuri trebuie să fie luate pentru a putea diminua riscurile şi pierderile de vieţi omeneşti? Un interviu cu ministrul Apărării, Viorel Cibotaru.
Europa Liberă: Dle Cibotaru, aţi devenit ministru al apărării într-o perioadă în care riscurile de securitate care planează deasupra regiunii sunt imense. Pentru mulţi ar fi un gest sinucigaş să preia acest portofoliu într-o perioadă atât de complicată. Cum aţi găsit armata? Există măcar ceva cu ce puteţi să ne convingeţi că nu e o formalitate armata Republicii Moldova?
Viorel Cibotaru: „Suntem la începutul unui mandat politic pentru o guvernare care în viziunea mea este una foarte stabilă. Indiferent de discuţiile din societate, din interior ea pare a fi una consolidată şi bazată pe înţelegerea tuturor necesităţilor de reformare, de implementare a acordului de asociere. Unele acţiuni s-au întreprins anul trecut, după anumite schimbări în conducerea Ministerului Apărării. Chiar dacă a fost un mandat foarte scurt al predecesorului meu, înţelegerea că lucrurile trebuie schimbate, dacă nu radical, atunci foarte consistent pentru a face faţă acelor riscuri despre care aţi vorbit, a existat.
Acum trebuie să schimbăm chiar şi acea abordare, or a venit momentul să continuăm schimbările. Armata Naţională trebuie să fie operaţională, combativă, care să facă îndeplini misiunile eficient. Or, nu avem încă toate condiţiile îndeplinite pentru asta. Chiar dacă s-a făcut foarte mult, s-a reparat tehnica care ruginea sau care era gata pentru a fi vândută, folosită în alte scopuri decât cel de apărare, s-au redimensionat anumite programe de pregătire, de reacţie rapidă a unităţilor Armatei Naţionale. Aceste măsuri au dat efecte extrem de benefice.
Astăzi, Armata Naţională este mai pregătită decât a fost un an în urmă de cinci-şase ori. Dar eu cred că Armata Naţională nu mai poate exista doar cu tehnica moştenită din URSS...
Aş estima că astăzi Armata Naţională este mai gata decât a fost un an în urmă de cinci-şase ori. Dar eu cred că Armata Naţională nu mai poate exista doar pe tehnica ceea moştenită din URSS, avem nevoie de un alt salt care ar permite consolidarea efectivului militar - şi a celui în bază de contract, şi a celui în baza serviciului în termen. Avem nevoie să pregătim şi o rezervă gata să se încadreze gradual în îndeplinirea misiunilor, dacă va fi nevoie…”
Europa Liberă: Toate lucrurile despre care vorbiţi, saltul despre care vorbiţi necesită bani. Aceasta ar fi probabil provocarea cea mare. Deja aţi spus că optimal ar fi ca 1% din PIB să se cheltuiască pentru armată. Pentru 2015 este programat 0,3% din PIB. Cum vă veţi descurca?
Viorel Cibotaru: „Este o întrebare pertinentă, dar care trebuie adresată în primul rând politicienilor. Avem nevoie de inversarea abordării: Parlamentul, politicienii să cheme ministrul apărării şi să-l întrebe: de câţi bani aveţi nevoie ca să vă îndepliniţi misiunea? Şi de ce fel de resurse aveţi nevoie? Nu militarii să meargă cu mâna întinsă să spună că au nevoie de rezerve de combustibil, de muniţii etc. Deci, sunt lucruri absolut elementare pentru înţelegerea cărora nu trebuie să termini şcoli mari.
Ca să acoperim necesităţile minime, bugetul ar trebui să fie de trei-patru ori mai mare. Mai ales că suntem într-o situaţie când riscul agresiunii militare nu este unul virtual...
Sigur că astăzi, ca să acoperim necesităţile minime, bugetul ar trebui să fie de trei-patru ori mai mare. Mai ales că suntem într-o situaţie când riscul agresiunii militare nu este unul virtual, imaginar. Suntem alături de Ucraina unde este un război în plină desfăşurare, chiar dacă există acest proces de încetare a focului. În acest context, trebuie să vorbim despre un efort congruent al societăţii. Noi nu cerem bani, ci resurse şi acces la resurse. Şi noi ar trebui să oprim propaganda de mai mulţi ani de descurajare a societăţii pentru întreprinderea eforturilor de apărare, înţelegerea rolului armatei în societatea contemporană.”
Europa Liberă: Dar ce, asta împiedică politicienii să înţeleagă că armata este importantă şi trebuie să-i dea bani?
Viorel Cibotaru: „Desigur. Există aceste prejudecăţi. Trebuie să înţelegem că Armata Naţională este un consumator de resurse. Pe de altă parte, armata este şi un producător al celui mai important produs– securitatea ţării. Cu cât armata este mai bine organizată, e o armată care îşi cunoaşte rolul, misiunea, este bine pregătită, există un management cinstit al acestor resurse – acesta este un simbol al stabilităţii, aceste societăţi sunt ca regulă foarte stabile.”
Europa Liberă: Acest lucru este clar, dar tot pe ce poate conta armata în 2015 este 0,3% din PIB…
Armata este un simbol al stabilităţii. Societăţile cu o armată bine organizată sunt, ca regulă, foarte stabile...
Viorel Cibotaru: „E adevărat. Şi eu nu vreau să vorbesc în parametrii aceştia, dar chiar acum, din acest studio, plec la Ministerul Finanţelor ca să discutăm cu colegii noştri despre planurile, viziunile, necesităţile pe care le avem. Este planificată această sumă de 402 milioane de lei pentru anul 2015. Chiar dacă pare suma mai mare decât cea din 2014, ea este în realitate mai mică, dacă luăm în calcul diferenţa de cursuri. Dar acesta este absolut strictul necesar pentru achitarea salariilor, care impune un regim de austeritate uneori raţional, dar uneori neraţional. Oricum, avem de gând să revizuim anumite funcţii administrative, pe care le considerăm acum mai puţin utile şi de care putem să ne dezicem. Dar lucrul acesta nu poate dura la nesfârşit.
Noi trebuie să trăim în exclusivitate cu gândul că mâine am putea să fim antrenaţi în anumite acţiuni. Şi nu pentru că noi ne-am dori acest lucru. Gândul militarilor şi al meu, ca ministru, este să evităm orice posibilitate ca Republica Moldova să fie implicată în acţiuni militare. De aceea, pentru a descuraja de exemplu anumite încercări de a desfăşura un război „hibrid” elementele căruia le-am văzut în 2014, noi trebuie să avem o armată bine organizată, bine dotată, cu oameni conştienţi care se şi de cariera lor militară şi oameni care sunt gata să-şi jertfească viaţa când va fi nevoie.”
Europa Liberă: Republicii Moldova a trimis nu demult un pachet de propuneri la Bruxelles - viziunea sa cum ar putea participa la această nouă iniţiativă a NATO, sporirea capabilităţilor de apărare… Aţi putea să ne daţi detalii?
Moldova a fost selectată pentru noul program al NATO împreună cu Georgia, Ucraina şi Iordania. Însă este devreme să vorbim despre parametrii acestor acţiuni…
Viorel Cibotaru: „Această iniţiativă este o etapă nouă, superioară în cooperarea între Republica Moldova şi NATO, o treaptă superioară şi a acelui program de revizuire şi planificare a apărării – PARB – şi a acelui program individual de relaţie Republica Moldova - NATO. Şi este o expresie a dorinţei de a soluţiona problemele rezultate din condiţiile geopolitice noi. Şi Republica Moldova a fost selectată pentru acest program împreună cu Georgia, Ucraina şi Iordania. Este devreme să vorbim despre parametrii acestor acţiuni…”
Europa Liberă: Dar ele sunt deja puse pe hârtie?
Viorel Cibotaru: „Ele sunt identificate şi formulate ca obiective şi ca parametri ai acţiunilor.”
Europa Liberă: Şi despre ce este vorba: sprijin în instruire, sprijin de tehnică militară sau ce?
Viorel Cibotaru: „Inclusiv, inclusiv, inclusiv… Deci, va fi şi sprijin, şi activităţi comune, şi asistenţă, şi schimb de experienţă în reformarea legislaţiei, în adaptarea documentelor strategice – Concepţia Securităţii Naţionale, Doctrina Militară – programe noi, capabilităţi noi de instruire, capabilităţi tehnice… Dar este prematur să vorbim concret, atâta timp cât nu au demarat încă aceste programe.”
Europa Liberă: Care va fi totuşi abordarea Chişinăului în relaţia cu NATO? Ucraina şi Georgia se pare că mai puţin au vorbit, dar mai multe au făcut. Au făcut totuşi ca să-şi modernizeze armata şi să-şi sporească securitatea. În cazul Republicii Moldova impresia este că s-a vorbit, dar nu s-a făcut…
Astăzi, pentru noi, unităţile militare sunt prioritatea, capacitatea lor de a reacţiona, capacitatea lor de a îndeplini misiunea...
Viorel Cibotaru: „Nu vreau să comentez ce a fost în trecut. Am vorbim mult despre asta când eram în calitate de expert. Pentru mine a fost devastator faptul că timp de cinci ani în Parlament nu a fost adoptat nici un document legat de Armata Naţională, de dezvoltarea ei. Sunt multe lucruri pe care noi o să le revizuim în acest sens.
Dar astăzi, pentru noi, unităţile militare sunt prioritatea. Capacitatea lor de a reacţiona, capacitatea lor de a îndeplini misiunea este prioritatea numărul unu. Şi desigur că, pentru ca ele să poată acţiona discret, liber şi foarte eficient în cazuri concrete - acestea sunt situaţii excepţionale, război, conflicte armate – trebuie să existe o suficientă bază legislativă. Vedem cazul Ucrainei, unde continuă şi acum dezbaterile în Radă cum trebuie să funcţioneze garda naţională, batalioanele independente, forţele care aparţin MAI, MA, serviciului de securitate.
Noi avem nevoie de o armată modernă, a sec. XXI, a erei digitale...
Pentru noi este un exemplu şi noi trebuie să însuşim lecţiile din exemplele altora cum ar trebui să reconstruim legislaţia noastră. Noi avem nevoie de o armată modernă, a sec. XXI, a erei digitale. Să avem nişte sub-unităţi cu tehnică absolut modernă, cu care să dirijăm dronele, să avem posibilităţi de a nimici ţintele ce ar intra pe teritoriul Republicii Moldova, deci să avem toate aceste capabilităţi. Şi un grad de cu totul altă natură de protecţie socială a militarului.”
