Primul ministru grec, Alexis Tsipras are nevoie de Angela Merkel ca un soi de adversar demonic. Asta îi permite să se prezinte acasă ca un erou popular, în stilul revoluţionarilor sud-americani. Această părere o au numeroşi comentatori germani care au urmărit luni şi marţi vizita lui Tsipras la Berlin, declaraţiile făcute după întîlnirea cu Merkel şi convorbirile cu reprezentanţii opoziţiei parlamentare, ecologiste şi post-comuniste.
În pofida faptului că acasă, Tsipras se prezintă publicului ca un Rambo care combate Uniunea Europeană şi mai ales Germania, la Berlin eroul de la Atena s-a înfăţişat cuminţel. Nici Angela Merkel nu a dat de înţeles că între Berlin şi Atena ar exista divergenţe majore. În cursul conferinţei de presă comună, Merkel a ţinut doar să evidenţieze relaţiile strînse de amiciţie greco-germane.
Este important ca proiectul de reforme pe care-l pregăteşte guvernul de la Atena să aibă un suport economic acceptabil. „Noi dorim ca Grecia să fie puternică din punct de vedere economic. Noi dorim ca economia să crească, şi, în primul rînd, dorim ca Grecia să depăşească rata şomajului ridicat şi mai ales să depăşească rata foarte ridicată a şomajului de care e afectat tineretul. Iar pentru atingerea acestor obiective e nevoie de reforme structurale.”
Tsipras nu a contrazis-o pe Merkel. Schiţînd dorinţa de a depăşi divergenţele ultimelor luni, Tsipras s-a arătat înduplecat, susţinînd:
„Trebuie să îndepărtăm stereotipurile care s-au creat în ultimii ani. Grecii nu sînt nici leneşi, dar nici germanii nu sînt de vină de relele sau ilegalităţile existente în Grecia. Trebuie să ne străduim serios pentru a depăşi aceste stereotipuri.”
Tot Tsipras a ţinut să precizeze că cele două ţări trebuie să se-nţeleagă mai bine. „Nu există o altă cale decît cel al dialogului pentru a depăşi neînţelegerile”, a spus premierul grec, de aceea e mai bine „să discutăm împreună decît să ne bîrfim”.
Gesturile provocatoare ale guvernului grec, din ultimele săptămîni, nu afectează doar relaţiile bilaterale, greco-germane, ci şi ideea europeană în general. Angela Merkel şi Alexis Tsipras au încercat să semnaleze o normalitate a relaţiilor care, în realitate, nu există.
Strategia lui Tsipras constă în faptul de a submina unitatea europeană şi de a prezenta Germania ca o putere imperială şi hegemonială, ostilă Greciei. Tocmai ţările pe care Atena a crezut că le poate instrumentaliza pentru acest joc, Spania, Portugalia şi Irlanda, s-au distanţat de politica premierului elen.
Cum se va poziţiona, în ultimă instanţă, guvernul grec şi ce măsuri va impune pentru a depăşi criza actuală, nu ştie nimeni. Optimiştii cred că totul se va termina cu bine, pesimiştii, în schimb, prezic ieşirea Greciei din zona euro – ceea ce ar echivala cu o criză majoră a Uniunii Europene.
