Roman Chircă: „Populaţia a aflat că pentru a prăda o bancă este suficient să faci parte din coaliţia de guvernare…”

Ce s-a constatat şi ce a aflat, în secret, populaţia Republicii Moldova după examinare de circa 8 ore în Parlament a raportului comisiei care a examinat situaţia de pe piaţa valutară şi din sectorul bancar? Ce va urma şi în ce măsură remediile programate vor îndrepta lucrurile, adică vor readuce banii acasă?…Răspunsuri calificate la aceste şi alte întrebări în convorbirea cu expertul Roman Chircă, directorul Institutului Economie de Piaţă.

Europa Liberă: Aşadar, dle Chircă, există viaţă şi după examinarea cu uşile închise în Parlament a raportului Comisiei parlamentare de anchetă cu privire la situaţia pe piaţa valutară şi din sectorul bancar. Seamănă mai mult a eufemism pentru ceea ce mulţi consideră că este un furt uriaş. Dumneavoastră cum vedeţi modul în care s-au derulat lucrurile? În ce măsură, de exemplu, confirmaţi sau nu una dintre concluziile formulate de presă că rezultatele raportului Comisiei arată că BEM, Banca Socială şi Unibank au încălcat legea, dar nu sunt responsabile de prăbuşirea leului, iar Banca Naţională este şi ea nevinovată?

Roman Chircă: „Bine, eu cred că este cel mai mare jaf bancar din istoria Republicii Moldova. Din ceea ce s-a plasat pe anumite site-uri, acel raport al Comisiei, am impresia că s-a încercat puţin deraierea accentului şi scoaterea de sub lovitură a faptului că ceea ce s-a întâmplat la Banca de Economii, de fapt, a dus la perturbările de pe piaţa valutară. Ceea ce s-a încercat prin raport este să ne ducă pe o pistă falsă, să spună că deprecierea monedei naţionale, cum se scrie în raport, este datorată diminuării exporturilor cu circa 13 la sută, că oferta pe piaţa valutară a fost redusă şi că listarea tuturor tranzacţiilor absolut dubioase efectuate de anumite firme, prin anumite scheme ale băncilor nominalizate, nu au nimic comun cu ceea ce s-a întâmplat pe piaţa valutară”.

Europa Liberă: De fapt, ce a făcut Comisia de anchetă a Parlamentului – este până la urmă ce? O anchetă fără consecinţe juridice, cu multe conotaţii politice?

Roman Chircă: „Adevărat, este vorba despre o constatare sau o apreciere politică a ceea ce s-a întâmplat, dar dacă pe partea fraudelor şi schemelor se dau detalii, un detaliu absolut surprinzător este faptul că Banca de Economii cu o zi înainte de terminarea lunii, împrumuta de peste hotare mijloace fix pentru o zi, ca să arate în bilanţul de sfârşit al lunii că mijloacele există în cont, după care mijloacele erau returnate. Arată cu lux de mănunte, practic, toate firmele implicate, iar constatarea cine stă în spatele acestor firme şi ce s-a întâmplat de fapt, nu mai reprezintă un secret şi ancheta foarte repede poate să stabilească toţi actorii implicaţi în acest proces.

Pe de altă parte, raportul nu face legătura dintre acest jaf din sistemul bancar cu faptul că aceste mijloace au fost aduse imediat pe piaţa valutară, de unde, fiind convertite în valută, au fost extrase în afara ţării. Anume acest lucru a dus la deprecierea masivă a Băncii Naţionale. În momentul în care de pe piaţă se scotea valută în afara ţării, în paralel, apare o altă hotărâre de Guvern secretizată, unde se acordă garanţii guvernamentale pentru alocarea mijloacelor de la Banca Naţională către Banca de Economii. De ce a fost nevoie să se implice Guvernul în această garantare este o întrebare, dar indirect confirmă faptul că persoanele din Coaliţia guvernamentală au fost direct implicate în procesul de devalizare a Băncii de Economii, iar legarea Guvernului a fost necesară pentru a acoperi acţiunile Băncii Naţionale şi pentru a lega această guvernare de toate schemele care s-au întâmplat acolo.

Deci, secretizarea unui astfel de document este o confirmare a faptului că politicienii ştiau despre faptul că Banca a fost deposedată, devalizată de mijloace, iar alocarea acestor mijloace ar veni ca să acopere aceste fraude, însă beneficiarii de aceste mijloace imediat au scos leii obţinuţi de la Banca Naţională, i-au convertit imediat în valută şi i-au scos în afara ţării”.

Europa Liberă: Deci, populaţia ce a aflat liniştitor din ancheta comisiei formate din deputaţi? Că există furt uriaşi, dar nu există hoţi concreţi?

Roman Chircă: „Populaţia a aflat că pentru a prăda o bancă nu este nevoie să îmbraci o mască şi să vii cu un pistol la Bancă, e suficient să faci parte din Coaliţia de Guvernare şi atunci ai acces direct şi poţi acoperi toate fraudele care au fost comise. Problema este că ei nu s-au aşteptat că un miliard de dolari perturbează atât de tare economia naţională, s-au speriat de efecte, inclusiv şi din societate, acest lucru i-a impus să dea explicaţii şi chiar mă uitam cum unii politicieni spuneau că vor aduce o parte din mijloace înapoi”.

Europa Liberă: Intuiţia Dvs ce spune?

Roman Chircă: „Este evident că persoanele care spun că vor aduce mijloacele înapoi, vor face parţial acest lucru, deoarece pentru a diminua proporţiile scandalului şi să se afirme, într-un final, că sunt doi demnitari care au fost demişti, iar o parte din aceste mijloace care ei, probabil, ştiu unde se află, le vor aduce înapoi şi îl vor arăta ca pe un trimf al justiţiei, ca pe un triumf al faptului că Coaliţia de guvernare a convins jefuitorii să returneze o parte din Bancă, o parte din prejudiciu, respectiv, incidentul este, practic, închis”.

Europa Liberă: Secretele în Republica Moldova, mai ales cele stricte, se păstrează, cum s-a spus uneori, numai că în grupuri mari ale populaţiei. Deci, se cunoaşte acest raport, ce a remediat, de fapt, raportul Comisiei de anghetă, dacă a remediat, aşa cum este convertit în unele măsuri anunţate de diverşi politicieni?

Roman Chircă: „Măsurile luate imediat reprezintă demierea Emmei Tăbârţă, viceguvernatoarea Băncii Naţionale şi a lui Artur Gherman, care este preşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, care nu au vreo legătură directă cu ceea ce se întâmplă în sectorul bancar. Mai degrabă, cu acelaşi succes, ar fi putut să demită şeful SANEPID-ului, şeful Pompierilor, or directorul de la Piaţa Centrală, să-l facă responsabil pentru acele acţiuni. Este evident că se încearcă o demonstrare a soluţionării problemei şi penalizării. Întrebarea este: dacă se demite Emma Tăbârţă, suntem noi garantaţi de faptul că în viitor astfel de acţiuni sunt excluse? Nu este adevărat, deci, practic, prin această demitere nu s-a soluţionat problema.

Însă situaţia este mult mai gravă. În sistemul nostru politic şi economic, când noi „privatizăm” ministere, imaginaţi-vă că noi transmitem în mâinile partidelor, în mâinile politicienilor, Banca Naţională, care este emitentul unităţilor monetare, a unităţilor valorice care este valuta naţională şi această emisie, această tipărire a bancnotelor, nimereşte în mâini private şi atunci este următorul nivel de jaf de proporţii, atunci când nu mai ai nevoie să preiei active sau să iei bani din conturi, dar ai acces direct, prin mâni private, la ceea ce se numeşte „tipărirea însemnelor monetare naţionale”. Acest lucru se întâmplă: Banca Naţională, cum se glumeşte prin cercurile politice, cu Guvernator „liberal” se află în mâini private, iar maşina de tipărit bani se află în aceste mâini, lucru care poate duce la situaţii de punere în circulaţie, preluare şi control a ceea ce este extrem de important. Nu avem niciun mecanism de protecţie şi nu suntem siguri că avem în circulaţie sau că oamenii nu tipăresc bancnote pentru uz personal.”

Europa Liberă: Dle Chircă, în privinţa demiterii viceguvernatorului Băncii Naţionale a Moldovei responsabil de supravegherea sistemului bancar, Emma Tăbârţă, şi apreşedintele Comisie Naţionale pentru Piaţa Financiară, Artur Gherman, dacă s-ar reface timpul şi persoanele respective îşi urmau obligaţiile de serviciu strict, dezastrul cu devalizarea putea fi prevenit?

Roman Chircă: „Eu nu cred că aceste persoane au acţionat în mod independent, iar în Republica Moldova funcţionari de rangul Emmei Tăbârţă sunt supuşi intereselor şi presiunilor politice, respectiv, într-un sistem bancar putred, care este absolut ineficient şi toată viaţa a torpilat şi nu a permis mai multor actori bancari din exterior să vină pe piaţa noastră, respectiv, nici acţiunile nu pot fi aplicate fără a fi consultate cu politiceni. Funcţionari de rangul Emmei Tăbârţă sunt instrumente în mânile politicenilor şi de cele mai multe ori execută comenzile venite din zona politicului. Sacrificarea acestor persoane nu este altceva decât o încercare de a ne duce pe o pistă falsă şi de a demonstra că s-a produs o justiţie, când, de fapt, situaţia perpetuează şi riscurile de a trece jafurile bancare la un nou nivel persistă.”