Fostul general-maior KGB Oleg Kalughin, care a condus direcţia pentru America de Nord a contraspionajului sovietic şi care din 1995 s-a stabilit la Washington, a acordat un amplu interviu serviciului rusesc al Europei Libere, în care a vorbit despre activitatea serviciilor secrete sovietice şi din Rusia condusă de preşedintele Vladimir Putin. Oleg Kalughin a spus între altele că a fost invitat la Londra ca martor în dosarul Litvinenko, fostul agent KGB otrăvit cu poloniu radioactiv în 2006 în Marea Britanie.
Oleg Kalughin: „Am fost invitat în calitate de martor în dosarul Litvinenko, dar am refuzat. Am spus şi la BBC că am mai fost la Londra, dar acolo m-au pus la închisoare şi de aceea n-am de gând să mai revin în Anglia. Am primit-o la Washington pe Marina Litvinenko, am organizat împreună o dezbatere publică. Saşa Litvinenko a mers să lucreze în KGB împreună cu Putin şi ştia multe despre el. Scria despre el în Internet. I-am telefonat, când era la Londra, şi i-am zis: „Nu-i bine că scrii asemenea lucruri despre viaţa personală”. Şi, apoi, el n-a mai rămas în viaţă, avertismentul meu venise prea târziu”.
Europa Liberă: Credeţi că l-au eliminat ca pe un trădător?
Oleg Kalughin: „Ca pe un om care a destăinuit amănunte mai puţin decente ale vieţii personale a lui Putin. Când mi se pun asemenea întrebări despre Putin, eu răspund: întrebați-o pe soţia sa, el a trăit cu ea 30 de ani”.
Europa Liberă: Astăzi, în FSB (Serviciul Federal de Securitate) există un laborator al substanţelor toxice?
Oleg Kalughin: „KGB-ul a avut un laborator pentru poloniu, nr. 217 pare-se. Dar nu ştiu exact, n-am mai fost în Rusia de 20 de ani. Am venit în SUA în 1995 şi de atunci nu m-am întors. Nu aveam de gând să rămân în SUA, dar Putin a zis că sunt trădător, iar eu l-am numit criminal de război. I-am spus: „Cum mă puteţi numi trădător fără un proces juridic şi în lipsa unui verdict? Ce fel de jurist mai sunteţi, în acest caz? Sunteţi, pur şi simplu, un aventurier şi, pe de asupra, un criminal de război. Şi pentru ce aţi făcut în Cecenia veţi fi cândva judecat de o instanţă internaţională”. Iată ce fel de schimb de opinii am avut în public”.
Europa Liberă: Putin se trage dintr-o instituţie binecunoscută (KGB).
Oleg Kalughin: „Da, da, însă n-a fost decât maior”.
Europa Liberă: Nu a fost locotenent-colonel?
Oleg Kalughin: „Nu, a fost maior şi plafonul său maxim era de locotenent-colonel. Deci, el putea primi gradul de locotenent-colonel peste aproximativ un an, dar nu l-a mai primit”.
Europa Liberă: Şi atunci, de ce zice Putin că-i locotenent-colonel?
Oleg Kalughin: „Pentru că, la modul potenţial, putea deveni locotenent-colonel. La fel cum şi eu, potenţial, puteam să ajung general-locotenent, dar n-am ajuns”.
Europa Liberă: Există versiunea că direcţia KGB din Moscova, în anii 1990, a fost mai mult sau mai puţin „strunită”, spre deosebire de cea din Leningrad, descendenții căreia au ajuns în cele din urmă la cârma ţării…
Oleg Kalughin: „Este adevărat. A fost un oarecare Victor Alidin în direcţia moscovită, obraznic, arogant, avea uşa mereu deschisă la Brejnev şi toţi se gândeau cum să-l elimine. Îşi permitea şi despre Andropov să spună: „Şi ce dacă Andropov a zis asta?”. În general, ei nu se atingeau de direcţia din Leningrad pentru că era destul de curată.
De exemplu, actualul şef al FSB, Aleksandr Bortnikov, este leningrădean. Chiar îmi amintesc de el - produsese asupra mea impresia unei persoane cumsecade şi serioase. Iar Nicolai Patruşev (fost director FSB), spre exemplu, a fost ajutorul meu. Dar nu-mi era un ajutor în scrierea documentelor, ci un fel de „aghiotant al excelenței sale” – îmi organiza pescuitul, călătoriile, mă însoțea peste tot. Era un bun birocrat-ajutor. Iar acum este secretarul Consiliului de Securitate”.
Europa Liberă: În 1998, într-un din ziar din Sankt Petersburg a apărut un articol intitulat „Putin conduce FSB în mod ilegal”. Jurnaliştii au fost convocați la o discuţie profilactică, cică nu erau mulţumiţi de calitatea fotografiei. Este adevărat, aşa cum a scris ziarul, că potrivit organigramei şi tradiţiilor FSB această instituţie poate fi condusă numai de un general, şi nu de un locotenent-colonel?
Oleg Kalughin: „În general, da. În principiu, altfel nici nu se întâmplă. Cunoaşteţi că Elţîn, cu puţin timp înainte să moară a fost întrebat de jurnalişti ce greşeli a comis şi pe care le regretă cel mai mult? Elţîn a răspuns: «Prima – războiul din Cecenia. A doua – alegerea succesorului»”.
Europa Liberă: Dar se ştie că Putin i-a asigurat lui Elţîn protecţie împotriva urmăririi penale.
Oleg Kalughin: „Da, din cauza familiei, Elţîn îi era recunoscător lui Putin pentru faptul că n-a permis anchetarea dramei sale familiale. Procurorul general, Iuri Skuratov, care ancheta dosarul de corupţie împreună cu procuratura elveţiană a fost compromis cu fetele şi eliminat din joc. A fost o operaţiune specială a serviciilor speciale pentru discreditarea funcţionarului cu o înregistrare video cu «un om care seamănă cu procurorul general»”.
Europa Liberă: Este adevărat că Elţîn s-a gândit o vreme să lichideze complet KGB-ul, dar ulterior a preferat reformarea acestuia?
Oleg Kalughin: „A fost ideea mea şi a lui Vadim Bakatin – eu eram consultantul său principal pentru reorganizarea KGB. Iată atunci noi am şi distrus KGB-ul, pentru că l-am împărţit după modelul american în cinci părţi – spionaj, contraspionaj, trupele de grăniceri, serviciul de pază, arhivele, etc. Şi acesta este motivul pentru care mulţi din „foştii” colegi mă urăsc. În acea perioadă de tranziţie, păstrarea unitară a KGB-ului reprezenta un pericol pentru procesul de democratizare a ţării. De aceea, KGB-ul trebuia divizat – acesta era sensul. Încercări de a-l reunifica s-au întreprins pe timpul lui Elţin, iar apoi Putin a devenit conducătorul ţării – mai mult nici că se poate”.
