Ştirea despre moartea neaşteptată a scriitorului Günter Grass a fost dată publicităţii înainte de prînz de către Editura Steidl.
Numeroşi scriitori, artişti şi politicieni şi-au exprimat condoleanţele şi l-au omagiat pe Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură (1999) şi autor al celebrului roman „Toba de tinichea” (1959), tradus în peste 40 de limbi, între care şi în limba română (la Editura Polirom).
Preşedintele Germaniei Joachim Gauck l-a calificat pe marele scriitor drept „un spirit politic combativ” care a reuşit în romanele sale să exprime speranţele şi erorile, temerile şi dorinţele mai multor generaţii.
Günter Grass s-a născut pe data de 16 octombrie 1927 la Danzig (Gdansk), unde, pînă-n 1944, a mers la şcoală. După eliberarea din prizonieratul american a studiat, pînă-n 1952, artele plastice. Apoi s-a mutat la Paris, unde a scris celebrul roman, „Toba de tinichea”.
Biografia lui Grass reflectă istoria secolului XX, dramele, tragediile şi controversele. Abia în 2006 lumea a aflat că scriitorul în vîrstă de 17 ani s-a înrolat în batalioanele Waffen-SS. Deşi apropiaţii săi cunoşteau acest aspect biografic, pînă atunci autorul nu l-a tematizat public. Adversarii săi au încercat atunci să-l delegitimeze şi ca scriitor şi să bagatelizeze angajamentul său politic pentru social-democraţie.
Grass a fost membru al celei mai importante asociaţii literare postbelice din RFG, „Grupul 47”, fiind distins cu numeroase premii. Cel mai important a fost Nobelul, obţinut în anul 1999.
De-a lungul anilor, Grass a provocat numeroase controverse. Astfel, într-o poezie publicată în 2012 în mai multe ziare internaţionale, intitulată „Ceea ce trebuie spus”, Grass a criticat programul nuclear al Israelului. Textul a fost calificat de unii drept antisemit, ceea ce Grass şi alţii au respins. În urma publicării poeziei, a fost declarat persona non grata în Israel.
Înainte de 1989 au apărut în România doar sporadic anumite scrieri semnate de Grass. Pe lîngă revista de limbă germană din Bucureşti, „Neue Literatur”, în care au văzut lumina tiparului largi fragmente din opera lui Grass, publicaţii româneşti, ca „Vatra” din Tîrgu Mureş, au publicat unele traduceri din acest prozator celebru. Receptarea propriu zisă a lui Grass a început, practic, după revoluţia din 1989. Editura Polirom fiind aceea care, în ultimii ani, a publicat mai multe scrieri din opera acestui mare autor al literaturii universale: „În mers de rac” (2002), „Toba de tinichea” (2005, 2007), „Decojind ceapa” (2007), „Anestezie locală” (2008), „Pisica și șoarecele” (2009), „Aparatul de fotografiat” (2010), „Secolul meu” (2011), „Între Germania și Germania” (2012).
Un loc de frunte, printre traducătorii săi în limba română îi revine scriitoarei Nora Iuga. Ea a contribuit într-un mod decisiv la popularizarea literaturii lui Grass în spaţiul cultural românesc.
Grass a vizitat România o singură dată, în 1969. Securitatea a monitorizat atunci cu mare atenţie prezenţa lui în ţară, culegînd, în acelaşi timp şi reacţiile din Germania, sintetizate într-un raport al agentului Fritz Cloos, transmise de către rezidentul serviciului secret către centrala din Bucureşti, pe data de 29 decembrie 1969 (cf. ACNSAS, SIE 2732, vol. 14, ff. 599-600).
După întoarcerea sa în Germania, Grass s-a pronunţat extrem de critic la adresa regimului lui Nicolae Ceauşescu.
În 1988, Grass s-a aflat printre primii semnatari ai apelului pentru organizarea „Zilei internaţionale de Acţiune: România”. Acţiunea era concepută ca o manifestare de solidarizare cu muncitorii din Braşov care în 15 noiembrie 1987 s-au revoltat contra politicii ceauşiste.
În presa din Bucureşti au apărut la un moment dat acuzaţii gratuite la adresa lui Grass în care se afirma că ar fi fost un colaborator al serviciului secret est-german.
Detalii despre felul cum a fost supravegheat „obiectivul” Günter Grass de către Stasi - care a calificat Germania comunistă drept o ţară „dictatorială şi dogmatică“ - cuprinde cartea documentară a lui Kai Schlüter, „Günter Grass în vizorul Stasi”, din 2010.
După ce în Germania s-a declanşat (în 2010) o discuţie aiuritoare despre colaborarea cu Securitatea română a poetului Oskar Pastior (1927-2006), Grass s-a pronunţat în legătură cu acest caz într-o poezie („Scrisoare de apărare întîrziată pentru Oskar Pastior“).
Poezia, în care îi lua apărarea poetului defunct, originar din Sibiu, a fost publicată în volumul „Muşte efemere” („Eintagsfliegen” - din 2012).
Biografia lui Pastior a inspirat-o pe laureata Premiului Nobel pentru Literatură Herta Müller în scrierea romanului „Leagănul respiraţiei”.