Hillary Clinton a plasat un mesaj cheie încă din primul ei anunț de campanie. Nimic suprinzător, pentru că mesajul e de mult timp o temă, de fapt, unica temă de campanie a stîngii americane și europene. Voi lupta pentru cei deposedați și voi lupta împotriva celor ce au tot pentru că i-au deposedat pe ceilalți promite Hilarry Clinton. Mai clar spus, Hillary Clinton va defila în viitorii doi ani de campanie agățată de ideologie. De noua ideologie care ține loc de politică pentru stînga.
Noul tipar împarte fără încetare lumea în bogați și săraci. Săracii sînt toți cei ce nu au mulți bani. Bogații sînt toți cei ce au mulți bani. Bogații trebuie, după o formulă de rară stupiditate, să „contribuie corect”, adică să plătească taxe atît cît decide stînga. Obsesia ideologică a stîngii nu e, de fapt, nouă. Ea reciclează în termeni umanitari vechea teorie marxist-leninistă a luptei de clase, încercînd să creeze o societate (și un electorat) al obidiților, o lume de victime după modelul proletariatului marxist. Evident, rațiunea nu are ce căuta în asemenea teorii și, dealtfel, aici e atuul acestui tip de propagandă care e sentimental invincibilă, greu de contracarat și ușor de folosit pentru a șanataja moral orice obiecție.
Cum să te opui cuiva care vrea binele săracilor? Și cum să iei partea celor ce crapă de bine? Da, săracii și nedreptățiții - cei adevărați, nu cei închipuiți de ideologia stîngii - sînt cea mai serioasă problemă a politicii care conduce economia. Dar tocmai din acest motiv, tema trebuie tratată cu seriozitate și nu trebuie lăsată pe mîna demagogilor stîngiști. Căci demagogii stîngii umblă cu picioarele în suferința și resentimentele nevoiașilor pentru a provoca furii și voturi în baza unui mecanism primitiv în care lumea e strîmbă și va fi mai dreaptă doar dacă un guvern de stînga ia banii dintr-o parte și îi multă în alta.
Demagogia stîngii le interzice celor pe care îi vizează să înțeleagă că fără marele succes al oamenilor de afaceri n-ar exista locuri de muncă și că fără banii lor încasările la buget ar fi mult mai mici. Hillary Clinton nu le va spune celor celor ce îi dau voturi că pedepsirea fiscală a celor ce produc va descuraja inițiativa, va defăima libertatea și va îngrășa un stat care va transforma săracii „oprimați” în turmă dresată. Linia derizorie pe care Hillary Clinton a plecat deja nu e eroare izolată. Întreg sistemul politic occidental e marcat de apariția clișeelor, a tabuurilor, și a ideologiei colectiviste. Nici stînga, nici dreapta nu mai fac politică de convingeri și viziune. Și stînga și dreapta au îmbrățișat, în feluri diferite, politica ofertelor de supermarket: ieftinim, reducem, răsplătim fidelitatea, vindem două la preț de unu. Dezbaterea între candidații stîngii și ai dreptei la alegerile de peste trei săptămîni din Marea Britanie se putea duce la poarta supermarket-ului.
Hillary Clinton ar putea fi aleasă Președinte al Statelor Unite și nu e imposibil ca victoria să se repete aducîndu-i un al doilea mandat. Asta ar însemna rotunjirea unei etape de 16 ani în care Barak Obama și, apoi, Hillary Clinton ar putea aduce Statele Unite într-o poziție nouă și riscantă. Palmaresul administrației Obama, cu Hillary Clinton Secretar de Stat, adică șef al politicii externe, între 2009 și 2013, e șocant. Statele Unite au pierdut enorm în autoritate. Administrația Obama a încheiat penibil negocierile cu Iranul și, în consecință, Iranul are toate șansele de a deveni o putere nucleară. Administrația Obama a pierdut orice coerență în politica din Orientul Mijlociu și, în consecință, Orientul Mijlociu e o colecție de războaie civile și religioase imprevizibile. În fața unei Rusii agresive, administrația Obama joacă la limita formalismului și, în consecință, statele est-europene se simt tot mai amenințate. Încă patru sau opt ani de cedări și confuzie sub administrația Hillary Clinton ar face declinul de astăzi, probabil, ireversibil.