Când candida la președinția Ucrainei în 2014, Petro Poroșenko a promis că-și va vinde afacerile, ca să nu se creeze un conflict de interese și să nu fie vulnerabil politic. Un an mai târziu, Poroșenko rămâne patronul firmei de dulciuri „Roshen” de care nu poate sau, spun criticii, nu vrea să se despartă.
Miercuri, autoritățile ruse din Lipetsk au confiscat bunuri în valoarea de aproape 40 de milioane de dolari, aparținând fabricii de dulciuri din oraș, care face parte din imperiul „Roshen” al președintelui ucrainean, sub acuzația de fraudă fiscală. Gestul ce a readus în discuție averea președintelui, unul din cei mai bogați oameni din Ucraina cu o avere estimată la 750 de milioane de dolari.
Iar una din firmele sale importante și în tot cazul cea care l-a făcut cunoscut în tot spațiul post-sovietic, este firma de dulciuri „Roshen”. O firmă care a adus profituri serioase și anul trecut când a fost scoasă la vânzare. Până acum nu a atras, însă, cumpărători serioși. Un eșec pe care „Roshen” îl pune în mare parte pe seama Rusiei, care ar vrea să-l împiedice pe președintele ucrainean să-și vândă firma, compromițându-l în ochii electoratului. Așa s-ar explica și mișcarea autorităților ruse împotriva fabricii „Roshen” din Lipetsk, se afirmă într-o declarație de presă a conducerii întreprinderii.
Până acum, cel puțin, Poroșenko a găsit cu greu argumente care să explice cum de nu reușește să vândă o firmă care înainte de izbucnirea conflictului din estul Ucrainei, făcea un profit de peste un miliard de dolari.
De vânzarea companiei de dulciuri se ocupă firma Investment Capital Ukraine (ICU) care nu a vrut să dezvăluie prețul la care este oferită „Roshen”, cu fabricile sale din Rusia, Ucraina, Lituania și Ungaria. ICU susține că sunt mulți cumpărători serioși dar că șansele de a vinde firma la valoarea sa reală au scăzut mult din cauza conflictului din estul Ucrainei.
Un alt producător de dulciuri din Ucraina, Ihor Boyko declară însă că „dacă președintele chiar ar vrea să vândă „Roshen” și prețul ar reflecta situația complicată din țară, nu ar fi nici o problemă”. Boyko nu pare nu fie singurul care se întreabă dacă Poroșenko vrea cu adevărat să-și vândă firmele.
Pe lângă fabricile de dulciuri, Poroșenko mai are șantiere navale, Banca Internațională de Investiții, o mare companie de produse agrare și mai multe posturi de radio și televiziune. De la bun început președintele a precizat că nu va renunța la cel mai important canal de televiziune din portofoliu, Canal 5.
Constituția Ucrainei nu permite președintelui să dețină afaceri, dar nu-i interzice să dețină acțiuni în diverse afaceri. Așa că legal, cel puțin, Poroșenko nu trebuie să renunțe la imperiul său. Dar este un pas așteptat de electorat de la un președinte care proclamă că va combate corupția și va limita influența oligarhilor.
Unii se tem și de faptul că Poroșenko ar putea fi vulnerabil în fața Moscovei pentru că deține mai multe companii importante în Crimeea, anexată între timp de Rusia. Și fabrica de dulciuri de la Lipetsk.
Ihor Lutsenko, fost activist pe Maidan, astăzi parlamentar din partea partidului Iuliei Timoșenko, declară însă că, pentru moment, nu există nici un indiciu că Poroșenko și-ar îndulci poziția față de Moscova pentru a-și apăra interesele de afaceri.
Cât îi privește pe iubitorii de dulciuri, acești par neatinși de disputele politice și declară, ca un locuitori din Lipetsk: „mi-e indiferent a cui e Roshen, mie ciocolata lor îmi place și o voi cumpăra mereu”.
