La 22 iunie 1941, armata germană a lansat atacul asupra URSS pe tot frontul, de la Marea Baltică în nord până la Marea Neagră, în sud. În acelaşi timp România a intrat în război de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile Basarabiei şi Nordului Bucovinei, ocupate un an mai devreme de către sovietici.
Ion Antonescu a fost înştiinţat de Hitler despre campania din Est la sfârşitul lui noiembrie 1940, în timpul primei sale întrevederi cu Führer-ul de la Berlin. La 12 iunie 1941, liderul statului român a fost informat despre faptul că războiul împotriva URSS va începe pe 22 iunie 1941. La miezul nopţii în noaptea de 21 spre 22 iunie, în trenul Marelui Cartier General al Armatei, generalul german Eugen von Schobert şi Ion Antonescu au ridicat un pahar de şampanie pentru campania care avea să înceapă în scurt timp.
La 22 iunie, ora 0, prin decretul-lege nr. 1798 a fost mobilizată armata de uscat, aer şi marină. Erau gata de luptă 325 685 militari din compunerea Armatei 3 şi 4, corpurile de munte şi cavalerie, aviaţia militară, marina cu cca. 40 de nave. Dislocarea în teritoriu, de la nord la sud, era următoarea: în Bucovina, Armata 3 română, comandant general de corp de armată Petre Dumitrescu, întărită de corpul de munte, comandant generalul de divizie Gheorghe Avramescu; şi cu corpul de cavalerie, comandant generalul de divizie Mihai Racoviţă, în nordul Moldovei, între Vicovu de Sus – sud Dorohoi-Hăneşti; armata 11 germană, comandant general Eugen von Schobert, în partea de nord-vest a Moldovei între Hăneşti şi Comarna, la sud-est de Iaşi; Armata 4 română, comandant generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă.
Atacul hotărâtor asupra Chişinăului are loc în zilele de 14-16 iulie, la care participă dreapta armatei 11 germane şi stânga armatei 4 române. Faza finală a operaţiunii e declanşată la 3.30 dimineaţa pe 16 iulie, dinspre vest pe direcţia nord-est. Armata Roşie se retrage spre Tighina şi Dubăsari, dar lasă în urmă ariergărzi puternice care temporizează ofensiva forţelor române din capul de pod de la Fălciu, pe sectorul centru-sud al frontului basarabean.
Pe 20 iulie se declanşează etapa finală a eliberării sudului Basarabiei. Divizia corpului 11 armată română reia ofensiva la Oancea abandonată în seara de 22 iunie şi ajunge la Cahul. Înaintarea pe acest sector al frontului fusese dificilă din cauza unui bombardament sovietic continuu cu artilerie ceea ce făcea ofensiva imposibilă, mai ales că lunca Prutului din preajmă era inundată.
În aceeaşi zi, unităţi ale marinei române şi germane ocupă porturile Reni, Ismail, Chilia şi Vâlcov. Pe 26 iulie, Basarabia este complet eliberată de trupele sovietice. În total, în perioada luptelor din nordul Bucovinei şi Basarabia, 22 iunie-31 iulie 1941, au luat parte 473 103 soldaţi şi ofiţeri români, pierderile umane cifrându-se la 24 396 morţi, răniţi şi bolnavi. Mai exact, situaţia se prezenta în felul următor – morţi: 4881 din armata terestră, 12 din marină, 63 din aviaţie; răniţi: respectiv 14 685, 104 şi 109; dispăruţi: 3888, 517 şi 82; total: 32 454, 688 şi 254.