În capitala Cehiei se desfășoară în aceste zile cunoscutul Festival Muzical „Primăvara pragheză” și, pe fundalul celebrării a 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, organizatorii i-au dat o notă aparte, invitînd o orchestră germană, Orchestra simfonică de la Hamburg, să deschidă festivitățile. În mod tradițional, la concertul de deschidere se cîntă ciclul de poeme simfonice „Ma Vlast” (Patria mea) de Bedrich Smetana, una din piesele cele mai încărcate de semnificații naționale ale muzicii cehe. Și este cu totul rarisim ca o orchestră străină să interpreteze ciclul lui Smetana.
Dirijorul Libor Pešek, care în 1993 a condus Ma Vlast în concertul de deschidere dirijînd Orchestra Filarmonică Regală de la Liverpool, declara zilele acestea pentru Radio Praga: „Este un gest minunat, dar și logic. Am crescut sub Protectoratul [german] în timpul războiului și nu i-am iubit pe germani; ne temeam de ei. Dar această națiune a cunoscut o astfel de evoluție, ce face din ea un exemplu de democrație”.
În aceeași emisiune a radioului praghez, Roman Bělor, directorul Festivalului, amintea că „Primăvara la Praga” a constituit un eveniment marcant la apariția sa, un an după încheierea războiului mondial, în 1946, cînd „inspiratorul evenimentului a fost [dirijorul] Rafael Kubelik, care a reînnoit eforturile dinainte de război ale predecesorului său, Václav Talich.”
De numele lui Václav Talich, dirijorul cel mai venerat al Cehoslovaciei secolului al XX-lea se leagă, între altele, inițiativa instituirii unui festival național, o primă ediție desfășurîndu-se la Praga chiar în ajunul declanșării războiului mondial. Printr-o aproape o minune, o transmisiune radio live a concertului din iunie 1939 a fost înregistrată, inclusiv cu anunțul speakerului ceh și păstrată în arhivele Radioului Norvegiei de la Oslo, redescoperită și editată de cercetătorii cehi în anul 2009.
Dacă Festivalul „Primăvara de la Praga” avea să redemareze cumva de la zero după război, unul din motive l-a constituit reacția în firea lucrurilor față de comportamentul muzicienilor cehi pe parcursul războiului. Václav Talich, personalitate de prim plan a vieții muzicale cehe, și percepția activității sale în timpul războiului au avut drept consecință intrarea sa într-un con de umbră după mai 1945, acuzat de colaboraționism cu inamicul.
După nenumărate controverse și polemici de-alungul timpului, faptele sînt reanalizate astăzi pe baza unor ample cercetări de arhivă de către un istoric ceh, Jiří Křesťan într-o carte publicată anul acesta la Praga sub titlul „Afacerea Václav Talich” (Případ Václava Talicha)*.
Dirijorul, născut în Moravia, la Kroměříž, în 1883, violonist în tinerețe, elev al unui mare pedagog ceh Otakar Ševčík, avea să fie după studii concertmaestru al Orchestrei Filarmonice din Berlin, iar apoi să se dedice unei cariere de dirijor, urmînd studii la Leipzig și Milano.
Dirijor al Operei din Plzen în 1912, în 1917, Talich conducea pentru prima oară Orchestra Filarmonică Cehă, pe care avea să o aducă pe parcursul carierei sale la perfecțiune, transformînd-o într-una dintre marile formațiuni simfonice ale lumii. Din 1935, Vaclav Talich a preluat și conducerea Operei Teatrului Național din Praga.
În mai 1945 i se interzicea să mai intre pe ușa acesteia, iar, după spusele cercetătorului Jiří Křesťan, în fața acuzațiilor de colaborare începea să-și redacteze apărarea, făcîndu-și și autocritica, „admițînd că a privit situația cu ușurință”. Dacă la începutul războiului, dirijorul a pus adesea în programele sale lucrările lui Smetana, Dvorak și Suk, concertele transformîndu-se în manifestații de patriotism ceh, cu intonarea în finalul concertului a vechiului imn de stat, odată cu instalarea naziștilor la Praga dirijorul alunecă pe o pantă compromițătoare.
Cercetările arată că în 1940, Talich a acceptat să facă parte dintr-o delegație de reprezentați ai culturii cehe invitați să viziteze Germania, că la Praga l-a întîlnit pe ministrul nazist al propagandei, Joseph Goebbels, că a dirijat Orchestra Filarmonică într-un turneu în Germania, iar după atentatul împotriva liderului Protectoratului Reich-ului, Reinhard Heydrich, în 1942, a participat la o ceremonie la Casa Municipală pragheză, citind un discurs în care vorbea de recunoștință față de al Treilea Reich și îndemna la colaborare cu ocupantul.
Imediat după război avea să fie închis timp de șase săptămîni în închisoare, dar eliberat apoi din lipsă de probe și, momentan, reabilitat. Venirea comuniștilor la putere, în urma loviturii de stat de la Praga din februarie 1948, a redeschis „afacerea Talich”. Avea să fie pedepsit prin desființarea Orchestrei de Cameră Cehă, pe care o înființase după război, obligat să renunța la conducerea Operei Teatrului Național și să se mărginească la activitățile în învățămînt. Retras în Slovacia, Talich avea să fondeze Orchestra Filarmonică Slovacă.
Întors la Praga în 1954, făcea cîteva înregistrări memorabile pe disc cu Filarmonica Cehă, dar rămînea obligat să trăiască retras. În 1957 i se acorda titlul onorific de artist al poporului, iar patru ani mai tîrziu, în 1961, se stingea din viață.
Intervievat despre cartea sa, Jiří Křesťan declara zilele trecute pentru Radio Praga „Cred că istoricul nu trebuie să fie un judecător care să spună ceea ce personajele istorice ar fi trebuit să facă într-un anume moment. El trebuie să fie alături de ele și să-și dea silința să se pună în pielea lor; trebuie să explice că au existat […] diferite opțiuni și să constate că personajul său, nu a ales-o poate pe cea mai bună.” O carte de citit și de tradus și în limba română.
*Jiří Křesťan, Prípad Václav Talicha. K problému národní ocisty a ceského heroismu. Praha: Akropolis, 2015. 207 pp.
