Din marea reformă electorală s-a născut un şoarece. Modificările legislative care păreau acum câteva luni îndrăzneţe şi garanţie a unui Parlament mai curat sunt, văzute de aproape, nişte compromisuri între frica de moarte politică a unora şi speranţa la veşnicie a altora, în funcţie de datele din sondaje. Parlamentul a rămas bicameral şi va funcţiona în continuare principiul camerelor decizionale conform căruia ultimul vot este decisiv. Numărul aleşilor de anul viitor va fi de 456, adică s-a decis tăierea unei cincimi din Parlamentul actual şi aşa supradimensionat de aritmetica suprarealistă a sistemului de vot. Oricum, mult peste cei 300 despre care s-a tot vorbit. Dacă punem la socoteală şi decizia ca în alegerile locale primarul să fie ales dintr-un singur tur şi incapacitatea de a hotărî în privinţa votului electronic în străinătate ne e tot mai greu să considerăm că aceste modificări sunt o victorie a democraţiei. Încă o victorie ca aceasta şi sistemul electoral ar fi inutilizabil. La fel şi democraţia. Va conta, cum a contat şi până acum, cine ţine pixul care scrie bugetele locale.
Dar legile sunt, din perspectiva lui Victor Ponta, doar pentru cei prea slabi să-şi impună voinţa personală. Cei puternici, ca el, preferă să le ignore sau să le manipuleze. Colegiile electorale de prin ţară continuă să fie pustiite de Direcţia anticorupţie. Fiecare şef stă cu bocceluţa pregătită în holul casei aşteptând să fie chemat la vorbitor. Nu întâmplător, şefii sunt în mare măsură de la PSD. Sunt cei care au subminat sistemul capitalist din interior, devalizându-i băncile, bugetele, creditele, restituind şi expropriind la comandă pentru a menţine în echilibru nivelul de trai al politrucilor şi clienţilor acestora. Reţeaua de pile şi relaţii a partidului a început să se deşire şi fiecare verişor sau fin pune cătuşe unui lung lanţ de cuscre, naşi şi socri. În faţa stihiilor care-i încearcă partidul, Victor Ponta a ales apărarea pasivă. Cu toate că DNA a produs, prin arestări şi cercetări penale, un mare deficit de baroni locali şi centrali, premierul a decis că dezordinea actuală îi foloseşte şi spune că e mai bine să aştepte sezonul alegerilor pentru a reface structura de putere în teritoriu. Susţine că nu vrea ca în România să se audă în permanenţă tromboanele şi fanfarele electorale. Autoritatea electorală stabilise că ar fi trebuit să organizeze alegeri până pe 7 martie însă Victor Ponta avea de lucru pe-atunci la Înalta Curte cu dosarul referendumului şi nu voia să amestece inutilul cu neplăcutul, mai ales că analiza penală a posibilelor fraude din 2012 ar putea nuanţa votul din 2015, deschizând ochii votanţilor la trucuri electorale pe care nu le ştiu deocamdată decât scamatorii partidului.
Judecătorii au stabilit că premierul trebuie să organizeze şi alegeri parlamentare în 17 colegii, pentru că aleşii au refăcut celula de partid în ilegalitate, la Rahova. Dar alegerile parţiale ar eterniza efectele cauzelor penale în care nu s-au dat soluţiile şi ar scoate pe bară sau dincolo de aceasta oameni de a căror pricepere partidul are nevoie. Victor Ponta care se bizuie pe toate vrăjile propagandistice pentru a se relansa în cursa pentru Cotroceni din 2019, ar vrea ca procesele să fie tergiversate până după alegerile de anul viitor. Rufele murdare să rămână în familie. În public spune că România e o ţară săracă şi că nu poate organiza alegeri nonstop pentru că noi muncim, nu gândim. Pe de altă parte, le-a propus liberalilor să renunţe la acţiunea în justiţie, că îi lasă să-şi instaleze un om în fruntea Consiliului judeţean Cluj, de unde a pornit lupta juridică. Aşadar, să ignore decizia tribunalului şi potenţialul rezultat al alegerilor parţiale. O propunere care arată ce înţelege, de fapt, PSD prin reforma electorală mult-discutată în parlament, în spaţiul public şi la Cotroceni: să substituie votul prin înţelegerile pe sub masă.
Din varii motive, unul care se leagă de ilegalitatea propunerii, celălalt de faptul că pentru noul PNL, Clujul, unde Emil Boc, fostul şef PDL, face manevre încă neînţelese, continuă să fie veriga slabă, liberalii şi-au continuat acţiunea în justiţie. Însă Victor Ponta ştie că partidul lui s-a rablagit tot navigând prin ape tulburi şi încearcă să-i fixeze piesele din mers. Nu-i trebuie decât timp. Astfel că nici a doua decizie a Curţii de Apel nu pare să declanşeze cronometrul alegerilor. Victor Ponta pe care doctrina marxistă l-a învăţat că timpul a fost inventat tocmai pentru ca nicio sentinţă să nu fie definitivă ci doar în relaţie dialectică cu efectele ei, ştie că timpul este de partea lui şi a promis să atace decizia.
Alegerile parţiale, spunea Autoritatea electorală, ar trebui organizate până la 7 iunie ceea ce înseamnă că parlamentul ar trebui să voteze organizarea lor în următoarele zile. Nu e greu de imaginat că guvernul va împinge lucrurile până dincolo de limita cronologică, decizia judecătorească devenind caducă. O altă victorie PSD în lupta cu democraţia. Aşadar, s-ar putea ca bucuria liberalilor la auzul acestei sentinţe să se ofilească-n glastră. Dar liberalii nu par preocupaţi de faptul că, la 25 de ani de la votul covârşitor manipulat pentru Ion Iliescu, partidul acestuia continuă să controleze aproape total parlamentul, guvernul, administraţia locală, presa, instituţiile democraţiei şi mare parte din corupţia acestei ţări. Pe ei îi mişcă numerele mari şi celebrează cu lumini de discotecă 140 de ani de la înfiinţarea partidului.
La aniversară a fost şi preşedintele Iohannis care, dacă e să ne luăm după propriile-i declaraţii, a fost foarte emoţionat de discursurile de la tribună. Nu ştim dacă nu cumva s-a referit chiar la discursul prin care predecesorul său la şefia partidului, Crin Antonescu, îşi anunţa pensionarea politică. La ce nu s-a referit cu certitudine preşedintele României este faptul că, din toate aceste discursuri, au lipsit cele mai actuale teme politice anume corupţia care face ravagii prin partid şi eşecul fuziunii dintre PNL şi PDL.
Marea trecerea de la tribună la tribunal se petrece în proporţii de masă şi pericolul imploziei partidului este real astfel că, pare-se, versiunea cea mai viabilă de fuziune este fisiunea. Vasile Blaga, co-preşedinte al francizei liberale, are mari probleme de familie. Ginerele său a fost reţinut de procurori şi acuzat de corupţie. Socrul mic pare să fi ştiut ceva din moment ce repetă, cumva obsesiv, că el i-a spus să nu mai fie aşa lacom. Ştia co-preşedintele liberal suficient de multe despre matrapazlâcurile ginerelui pentru a fi acuzat de complicitate? La rândul său Darius Vâlcov, fostul ministru al Finanţelor, care se zbate şi el în insectarul de lăcuste al Direcţiei anticorupţie, a scris nişte compuneri în care, pentru a demonstra că el nu a făcut decât să respecte ordinele, descrie cum a fost somat de Vasile Blaga să falsifice nişte licitaţii în folosul unei firme controlate de greii partidului şi condusă de unul dintre foştii consilieri personali ai preşedintelui.
Anunţul făcut de Crin Antonescu a dat apă la moară celor care nu vor să se mai afişeze cu foştii locotenenţi ai lui Traian Băsescu. Ei vorbesc despre posibilitatea înfiinţării unui club liberal iar gurile rele susţin că aceasta ar fi umbrela sub care s-ar ascunde comitetul pentru reîntoarcerea fostului şef liberal la cârma partidului sau măcar în preajma organelor de conducere, să aibă un cuvânt de spus. Această iniţiativă pe care unii protagonişti o neagă pare comică în contextul în care fostul lider abia îşi anunţase retragerea din partid. E adevărat, este o plecare misterioasă şi mulţi o pun pe seama asocierii cu PDL. Însă comitetul, de va fi înfiinţat, nu ar fi decât rezultatul unei nevroze de grup, şi nu al unei gândiri cumpătate şi riguroase, ar fi resentimentar ca pozele de partid de pe pagina personală a Alinei Gorghiu, din care chipul fostului preşedinte a fost decupat cu pricepere şi ranchiună. Iniţiatorii comitetului nu ar fi cauza, ci efectul bolii autoimune care duce la respingerea transplantului PDL. Ei ar reprezenta nucleul dur în care actuala conducere şi-ar putea rupe dinţii. Ar fi, de asemenea, şi sindromul uzurii rapide a structurii de rezistenţă a partidului, unul dintre motivele pentru care PNL ar vrea ca alegerile parţiale, ba chiar şi cele anticipate, la care tot mai speră, să aibă loc vara aceasta, înainte ca în partid să se adune o masă specifică de nemulţumiţi care să producă fisiunea. Cum spuneam, spectrul acestui comitet doar pluteşte în spatele anunţului înfiinţării unui club liberal format în general din oameni care nu cred în proiectul fuziunii. Ei nu vorbesc încă deschis despre eşecul acesteia şi nici despre reîntoarcerea fiului risipitor pentru că ştiu că simpla revenire ipotetică a lui Crin Antonescu ar produce o implozie mai zgomotoasă decât plecarea lui Călin Popescu Tăriceanu din partid. Să privim însă şi partea plină a paharului cu şampanie. De-ar fi aşa, atunci tot răul spre bine: după o asemenea ciupercă atomică, PNL ar trebui să se reinventeze, cum a mai făcut-o de atâtea ori.
