Regizorul din Kiev, Serghei Masloboişikov, şi-a prezentat recent noul său documentar „Maidan. Argumentul ucrainean”, dedicat evenimentelor de la sfârşitul anului 2014, din centrul capitalei ucrainene. Cu zece ani în urmă a realizat o peliculă şi despre „revoluţia portocalii” din 2004. Cum apreciază ucrainenii evenimentele din 2004 şi 2014 din centrul capitalei? Întrebarea i-a fost pusă de Andrei Şarîi de la Serviciul rus al Europei Libere.
Serghei Masloboişikov: „Am realizat filmul pentru că altfel nu puteam. Am filmat chiar pe Maidan, am montat pelicula încă la sfârşitul anului trecut. Nu-mi făceam PR, aşteptam organizarea proiecţiilor. Pentru mine, „Argumentul ucrainean” este important, deoarece arată că revoluţia a început de jos. Într-o oarecare măsură, este un răspuns la speculaţiile că Maidanul ar fi fost organizat de cineva de sus, că în Piaţă s-ar fi strâns nişte marionete. De fapt, pe feţele oamenilor şi din sinceritatea răspunsurilor poţi vedea că Maidanul era o iniţiativă sută la sută populară, că nu a fost o mişcare ideologică, ci un act individual al fiecăruia dintre cei care au ieşit în Piaţă.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Dvs. experienţa Maidanului? Sunteţi satisfăcut de rezultatele protestelor?
Serghei Masloboişikov: „Orice mişcare socială are mai multe ramificaţii şi vectori. În linii generale, cred că ţara se mişcă în direcţia corectă. Sper să dispară sau să se aplaneze procesele negative care, inevitabil, însoţesc astfel de evenimente. Nu putem avea un rezultat din start. Dezvoltarea e un proces continuu. După părerea mea, vectorul dezvoltării actuale a Ucrainei este cel care s-a vrut pe Maidan. Cred că acesta e rezultatul principal al acestei revoluţii: să se vadă dacă autorităţile vor permite cetățenilor să-şi manifeste inițiativa proprie, fără a li se da indicaţii ce să facă. Maidanul a oferit un răspuns clar la această întrebare.”
Europa Liberă: Acum e clar că evenimentele de pe Maidan erau un prolog pentru agresiunea rusă în Ucraina. În filmul Dvs., s-a simţit vreo anticipare a unor astfel de evenimente?
Serghei Masloboişikov: „Desigur, s-a simţit o îngrijorare, se simţea anxietate. Majoritatea interviurilor le-am luat când protestele de pe Maidan încă aveau loc. Da, era o frământare, frică de implicare a unor forţe din afară. Dar, în acelaşi timp, era şi optimism, dorinţă de a merge până la capăt.”
Europa Liberă: Acum zece ani aţi realizat un documentar despre primul Maidan – „revoluţia portocalie” din 2004. Cum se deosebesc protestele din 2004 şi 2014? A fost o repetare a evenimentelor?
Serghei Masloboişikov: „N-aş spune că a fost o repetare. A fost o continuare la un nivel absolut nou şi cu o înţelegere diferită a rolului omului în istorie. Oamenii au realizat că în această ţară ceva depinde de ei. Această înţelegere îşi are rădăcinile în 2004. Mai mult decât atât, dacă Maidanul din 2004 ar fi eşuat, cred că înfrângerea ar fi ruinat o generaţie de tineri. Datorită faptului că acea generaţie nu s-a supus, oamenii au reuşit să strângă ceva încredere în sine şi putere timp de un deceniu. Şi-au recăpătat senzaţia libertăţii.
Am vizitat Rusia în aceşti zece ani, în special Moscova, şi simţeam cum senzaţia libertăţii se scurge câte un pic din societatea rusă. La început îmi părea amuzant, chiar glumeam pe seama unor prieteni, dar după al doilea Maidan această pierdere a libertăţii individuale a căpătat proporţii tragice în Rusia. S-au destrămat relaţii, mulţi prieteni pe care-i consideram deştepţi şi înţelegători au ales cealaltă parte a baricadei. Acum e imposibil să vorbeşti cu ei pe teme «periculoase».”
Europa Liberă: Nu e târziu să arătaţi publicului această lucrare? Credeţi că tema Maidanului continuă să interseze societatea ucraineană?
Serghei Masloboişikov: „Cred că acest subiect nu va fi închis niciodată. E o parte din viaţa multor oameni, într-un fel sau altul. Se vor întoarce din nou şi din nou la ce s-a întâmplat pe Maidan. Aveţi dreptate, societatea e preocupată de altceva, dar Maidanul nu va fi uitat niciodată.”
Europa Liberă: Cum artiştii reflectă situaţia socio-politică din ţară?
Serghei Masloboişikov: „Nu-i urmăresc îndeaproape, dar pot spune că sunt şi speculaţii, şi discuţii serioase, sincere, la subiecte importante. Contează că în discursul artistic socio-politic nu este loc pentru mainstream. De fapt, chiar mă tem de acest lucru. Atunci când în arta inspirată din evenimente politice apare mainstream, imediat se transformă în ideologie. Toată viaţa am fugit de ideologie.”
Europa Liberă: V-au schimbat evenimentele din ultimul an şi jumătate?
Serghei Masloboişikov: „Cu siguranţă. Mi-am schimbat atitudinea faţă de viaţă, oameni, societate. În primul rând, faţă de aproapele meu. Mă îndepărtez tot mai mult şi mai mult de problemele generale şi mă aprofundez în fenomenul uman ca atare. Pe de o parte, probabil, este şi influenţa vârstei. Pe de altă parte, noi, oamenii a căror tinereţe a fost în perioada sovietică, am fost deprinşi cu această viziune infantilă asupra vieţii, cu neglijenţă şi iresponsabilitate socială.
Cred că timp de douăzeci de ani de independenţă a Ucrainei a avut loc o maturizare comună, oamenii au înţeles că nimeni nu le va rezolva problemele în locul lor. Acest proces are loc cu chin şi cu vai, cred că ar putea avea loc mult mai repede, dar mă bucur că cel puţin merge înainte.”
Europa Liberă: Credeţi că Maidanul şi evenimentele de după au fost un remediu pentru Ucraina să nu mai revină la mentalitatea sovietică?
Serghei Masloboişikov: „Aş vrea să cred că e aşa. Dar nu putem spune că s-a întâmplat odată şi pentru totdeauna. Oamenii duri care stăteau de cealaltă parte a baricadelor nicăieri n-au plecat, au rămas aici, în Ucraina. Aş vrea să cred că Ucraina a crescut, a trecut de etapa iniţierii. Sper din suflet că ucrainenii au înţeles că procesul de maturizare nu este unul finit. Principala greşeală de după Maidan 2004 a fost că societatea s-a liniştit, crezând că victoria a însemnat automat rezolvarea tuturor problemelor. De fapt, libertatea trebuie apărată zi de zi. Cred că oamenii înţeleg că acest proces nu trebuie lăsat baltă, nu primeşti libertatea odată şi pentru todeauna, trebuie să lupţi pentru ea încontinuu.”
