Un studiu lansat luni la Chişinău de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate arată că în ultimii ani volumul plăţilor oficiale achitate pentru serviciile prestate de spitale s-a micşorat, în timp ce ponderea taxelor neoficiale, adica „şpaga” a rămas la fel de mare. Cum apreciază cetăţenii moldoveni calitatea serviciilor medicale prestate de instituţiile de stat este subiectul interviului realizat cu Ghenadie Țurcanu, expert în sănătate și unul dintre autorii studiului.
Ghenadie Țurcanu: „Cred că aici răspunsul cel mai corect ar fi tradiţiile care sunt înrădăcinate în sistemul nostru medical, tradiţia de a mulţumi cu ceva lucrătorul medical pentru serviciul oferit, tradiţie care în ultimii ani s-a transformat în una ruşinoasă de a mulţumi cu bani”.
Europa Liberă: În aceeaşi ordine de idei, vreau vă rog să comentaţi de ce în ¾ din situaţii cei care au ajuns la materitate au dat mită şi peste 90% din cei care ajung pe masa de operaţie plătesc şi pentru anestezie, şi pentru intervenţie, asta chiar dacă au o poliţă de asigurare obligatorie şi au plătit ani de zile în fondul asigurărilor medicale?
Ghenadie Țurcanu: „Studiul demonstrează că dacă 2/3 din populaţie afirmă că au plătit neoficial din dorinţă proprie, fără a fi condiţionaţi, atunci ponderea intervievaţilor care au spus că au plătit condiţionat a fost mai mare printre respondenţii care au fost operaţi. Aici condiţionare pentru intervenţii este mult mai înaltă decât în eşantionul general”.
Europa Liberă: Ce explicaţie au oferit respondenţii. În general, pentru ce dau ei mită?
Ghenadie Țurcanu: „Pacienţii cel mai mult, 2/3 din populaţie, spun că oferă această mită ca mulţumire, cadou, pentru serviciile pe care le-a primit în spital. Şi, în general, populaţia leagă oferirea acestor bani cu nivelul de satisfacţie pe care l-a obţinut ca urmare a prestării serviciilor. Studiul relevă o asemănare a procentului celor care au rămas satisfăcuţi de calitatea consultaţiei medicului, de calitatea procedurilor oferite de asistentele medicale din spital şi cu plăţile neformale oferite. Practic este acelaşi procentaj”.
Europa Liberă: Aţi făcut o evaluare cam cât cheltuieşte pe an un cetăţean pentru aceste plăţi neoficiale?
Ghenadie Țurcanu: „În medie, practic, ¾ din populaţie au plătit până la 1000 de lei. Dacă am face estimările la general, conform studiului, atunci neoficial în spitalele din Republica Moldova s-a plătit 285 de milioane de lei pe parcursul ultimului an de zile. Este o sumă foarte şi foarte mare”.
Europa Liberă: În general, care este opinia cetăţeanului moldovean despre condiţiile de spitalizare din ţară şi vizavi de personalul medical?
Ghenadie Țurcanu: „De fapt, cele mai mari note pacienţii le oferă pentru cunoştinţele medicului, pentru cunoştinţele personalului medical, la fel şi pentru acele facilităţi medicale care există în spitale: cabinetul de procedură, sala de operaţie, etc. Cele mai puţine puncte le obţin nivelul de plată pentru servicii şi condiţiile de cazare în spital.
Ceea ce demonstrează că populaţia nu este mulţumită că trebuie să plătească atât de mult în spital, pentru că mai departe studiul analizează cheltuielile populaţiei care se tratează în spital în dependenţă de nivelul de venit al
Populaţia nu este mulţumită că trebuie să plătească atât de mult în spital...
găspodăriilor. Şi faţă de studiul iniţial, cheltuielile la venitul la o gospodărie, la o persoană sau total pentru gospodărie, pentru un caz de internare în spital, se estimează, de exemplu, la 1800% din venitul unei persoane care are venitul lunar până la 500 de lei. Deci acestea sunt cheltuieli catastrofice.
O categorie de populaţie trebuie să vândă bunuri, să împrumute bani pentru a-şi soluţiona probleme vitale de sănătate. Şi ponderea acestor pacienţi este, practic, o treime. Asta trebuie să îngrijoreze autorităţile. Această tradiţie de a mulţumi, pe care pacineţii o cred că ei o fac din propria voinţă, totuşi cumva, cred că, este fundamentată sau condiţionată de nişte situaţii pe care pacienţii şi le transmit unii altora, că iată trebuie să oferi plăţi pentru servicii. Studiul demonstrează, în medie, cât îl costă pe un pacient să ofere plăţi neformale pentru o intervenţie chirurgicală, pentru o naştere, ş.a.”
Europa Liberă: Studiul mai arată ca numărul celor care ajung în spitale prin serviciul de urgenţă rămâne la fel de mare. După părerea dvs., de ce nu s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte prevenirea şi acordarea de asitenţă medicală la etapa asistenţei medicale primare?
Ghenadie Țurcanu: „Pentru că nu se realizează reformele care au fost începute în domeniu asistenţei medicale primare. Ele au fost stopate. Asistenţa medicală primară rămâne subfinanţată. Ponderea medicamentelor compensate este mică, prin care ar diminua presiunea asupra spitalelor. Atunci nu ar fi şi atâtea cazuri de urgenţă, internare cu ambulanţa”.
