La Karlovy Vary se încheie sâmbătă a 50-a ediție a Festivalului internațional al filmului. Oana Serafim a stat de vorba cu directorului unui al festival important, Festivalul internațional al filmului Transilvania TIFF.
Europa Liberă: cum se face că în Romania, o ţara cu atît de multe probleme, se fac filme atit de bune în fiecare an ?
Tudor Giurgiu: „Răspunsul cred că este unul simplu, sau cel puţin, eu am o teorie personala în acest subiect şi anume faptul că o ţara cum e Romania care nu are săli de cinema, unde nu sunt bani pentru film suficienti, unde e o bătălie şi o aventură să duci un film de la scenariu pînă în sala de cinema, unde publicul şi-a pierdut încrederea în filmul romanesc, deci într-o ţara cu atît de multe probleme, cred ca problemele te împing - indiferent daca eşti regizor, producator - te împing să găseşti solutii, să fii creator, să fii activ, să fii original, te provoacă să încerci lucruri care, probabil sunt mai puţin ortodoxe. Multi dintre colegii mei fac filme fără să aibă tot bugetul acoperit, or, din sărăcie şi din foame, eu cred că întotdeauna ies şi lucruri bune. Cînd eşti bogat, cînd ai totul la îndemînă, cînd ai şi bani să faci filme, cînd nu ai probleme, cred că se instaureaza aşa, o stare de calm plat, asa destul de periculos pentru creaţie. Cred că da, sigur, nu neg, întîmplarea face să se fi născut , sa fi aparut oameni si talente remarcabile in filmul romanesc, termenul acesta de " val" este asa, un branding un pic artificial dar care funcţioneaza ca PR. Adevarul este ca sunt individualităţi care au reuşit în acest climat nesigur si tot timpul instabil să-şi forţeze limitele şi să faca filme care au depăşit de mult, sau au trecut de mult graniţele României.”
Europa Liberă: Sunteti regizor şi în acelasi timp producator. Exista vreun film pe care ati fi vrut să îl faceti ca regizor si nu l-ati putut face pentru că eraţi producător ?
Tudor Giurgiu: „Sînt multe filme sau subiecte pe care am vrut sa le fac sau subiecte. De cele mai multe ori m-a oprit lipsa de timp sau faptul ca eram implicat şi în alte proiecte ca producător. Deci nu e un anume subiect pe care sa spun că l-am ratat datorita faptului că eram agrenat in multe alte proiecte. Simt insa nevoia acum, ca pe viitor, să mă concentrez mai mult pe proiectele mele regizorale.” Și da... a fost un film pe care mi-aş fi dorit enorm de mult sa il fac. Este o ecranizare dupa un roman al scriitoarei Agota Kristof, se cheama „Le grand cahier” (Notebook), o carte care mie mi-a plăcut enorm şi producatorul din mine a încercat să dea de urma drepturilor de ecranizare, drepturi care în momentul în care m-am prezentat la Berlin unde era o firma care ştiam că are drepturile, am aflat că doar cu cîteva zile înainte drepturile fusesera cumpărate de un producator maghiar. Filmul s-a şi făcut, l-am aratat si noi la TiFF anul trecut. A fost singurul moment cind m-a încercat asa, o invidie extraordinara că era un film pe care mi-aş fi dorit să îl fac.”
Europa Liberă: Exista, din filmele pe care le-ati vazut acum la Festivalul internațional de film de la Karlovy Vary, pe care ati fi vrut sa il faceti ca producator şi v-a luat-o altul înainte ?
Tudor Giurgiu: „Nu. Niciodata nu judec aşa. Cred ca sunt atit de multe subiecte şi atit de multi oameni interesanţi şi în Romania si in alte ţări, niciodata nu ma gindesc, uitindu-ma la un film, că uite, filmul asta mi-as fi dorit sa il produc Cred ca fiecare are propria agenda, propriile subiecte, propria zona de interes. Cind ma uit la un film incerc sa ma comporta ca un spectator, cit mai cuminte si cit mai absorbit de film. sa ma bucur sau nu, după cum este filmul, dar încerc sa il savurez uitind că am un background de cineast.”
Europa Liberă: Rămânând un simplu spectator, daca se poate spune despre un regizor si producator ca poate sa ramina un simplu spectactor, vreau sa va intreb pentru un festival de film, pentru ca faceti TiFF, ce este cel mai important pentru ca un festival să aibă succes? E vorba de vedetele pe care le aduceti ? E vorba de riscurile pe care vi le asumati ? E vorba de locul unde se desfasoara ? Care este cel mai important element pentru a putea spune ca este un festival de succes?
Tudor Giurgiu: „Pentru mine, un festival de film de succes nu trebuie sa aiba decît un singur lucru important: publicul. Dacă nu ai public care sa vină la filme, daca nu ai un public care sa iubeasca cinema-ul, sa iubeasca festivalul, filmele, degeaba il faci. Cred ca este esenţial si fara asta nu se poate.”
Europa Liberă: Pentru România unde, spuneati inainte, nu sînt sali de cinema, exista acest public ?
Tudor Giurgiu: „Cred ca lipsa de cinematografe, lipsa de alternative, sali unde sa vezi film european sau film romanesc, a dus pînă la urma la nevoia de a inventa evenimente - fie ca sunt festivaluri, sau caravane.. Si am avut surpriza sa vad ca, da, cu toata aceasta lipsa, lipsa creeaya si un fel de dependenta. care nu e continua, dar este o dependenta evenimentiala. , sa spunem. De fiecare data cind mergem cu astfel de proiecte in orase fara sali de cinema, vedem ca oamenii vin cu mare drag sa vada filmele noastre, indiferent daca sunt premiate la festivaluri mari sau sunt numai filme de public. Eu cred ca e o mare nevoie si oamenii ne spun lucru asta si si-ar dori sa fie expusi mai des la film.”
Europa Liberă: Există vreo șansă ca studiul cinematografiei să intre în curricula şcolara. Ma gindesc la cea de liceu, nu doar la şcolile de cinema...
Tudor Giurgiu: „Ar fi ideal. România este o tara unde educatia media, vizuala este inca un deziderat greu de atins. Dar in mod normal, asta ar fi firesc. Filmul sa fie studiat. Nu putem sa ne comparam cu Franta unde au alta traditie , o cu totul altă abordare, dar mi-as dori. Am un baiat care este in clasa a treia si mi-as dori ca macar peste doi ani sa vad ca studiaza si este preocupat nu doar de film, ci de educatie media vizuala in general.”
