Linkuri accesibilitate

Mici şi puţini


Cred că ar trebui să acceptăm apartenenţa la o colectivitate minusculă.

În 1991, cînd s-a prăbuşit colosul sovietic cu picioare de lut, mulţi dintre concetăţenii noştri au fost şocaţi de faptul că au devenit brusc mai mici, că nu mai sînt o prelungire a unui imperiu gigantic. Unii pesemne au avut accese sumbre de depresie nervoasă. Acum eşti reprezentantul celei mai mari ţări din lume şi peste o zi devii cetăţeanul unui stătuleţ liliputan cu perspective dubioase.

Au fost apoi ani în care multă lume a încercat să se împace cu gîndul că Republica Moldova are totuşi un teritoriu comparabil cu cel al Slovaciei, că are totuşi peste patru milioane de oameni. Însă conflictul transnistrean şi exodul populaţiei au subţiat şi această încredere. Benderul, de pildă, poate fi considerat teritoriu al RM? Dar cetăţenii transnistreni sînt oare cetăţeni moldoveni? Dar plecarea multor moldoveni din ţară şi transformarea lor în gastarbeiteri nu ne-a rărit oare rîndurile? Păi, cîţi sîntem de fapt?

Multă vreme ni s-a spus că aici, în RM, trăiesc vreo 3 milioane şi jumătate de oameni. Chiar la începutul acestui an Biroul Naţional de Statistică spunea că Moldova are 3 milioane şi 555 mii de locuitori. Şi lumea parcă găsise un soi de consolare şi în aceste cifre. La rigoare, nici trei milioane şi jumătate nu e puţin. Bunăoară, Slovenia nu are trei milioane. Deci sîntem mai mari decît Slovenia!

Deunăzi însă cei cu nervii slabi au mai primit o lovitură. Centrul de Cercetări Demografice a declarat că numărul adevărat al locuitorilor din RM este de 2 milioane 913 mii. Rezultă că nu avem nici trei milioane de oameni. Cu asta cum să ne împăcăm?

Eu aş zice iată ce. Trebuie să nu ne mai gîndim la numărul populaţiei. Acesta s-ar putea să fie din ce în ce mai mic, mai dezolant. Şi teritoriile nu sînt eterne, dacă ne gîndim la ce se întîmplă în vecinătatea apropiată. Cred că ar trebui să acceptăm apartenenţa la o colectivitate minusculă. La urma urmei, există lucruri mai importante în viaţă. Şi dacă vom reuşi să preţuim aceste lucruri, s-ar putea vreodată să fim la fel de fericiţi ca cei din Lichtenstein. Aceia sînt şi mai mici, şi mai puţini, dar mai senini, mai fericiţi…

XS
SM
MD
LG