Linkuri accesibilitate

Drumul spre realitate (I)


Așadar, criza continuă. E, poate, mai clar, acum, că așa zisă criză a Greciei nu e un episod controlabil ci o întorsătură istorică. Un Raport al Fondului Montear Internațional (FMI), mai întîi confidențial, apoi dat publicității, a tras preșul de sub picioarele și așa șubrede ale celor ce au încheiat duminică spre luni Acordul între creditorii internaționali și Grecia.

Duminică noaptea, după ce a impus propriul scenariu, Germania socotea, poate, că a reușit să iasă cumva din pîrjolul grec. Miercuri dimineață, totul s-a năruit. Raportul FMI spune cîteva lucruri de importanță extremă care fac din Acordul cu Grecia o bucată de hîrtie lipsită de sens și viitor. Mai întîi și mai întîi, FMI conchide că, în condițiile actuale, Grecia nu are nici o șansă să își plătească datoriile. Acum două săptămîni, FMI calcula că nivelul datoriei publice grecești va ajunge la 170% din PIB în următorii doi ani. După două săptămîni, același FMI socotește că nivelul datoriei va atinge, de fapt, 200%. Rezultă de aici că rețeta prescrisă de Germania e bună de coș. Injecția de 86 de miliarde de euro promisă de Comisia Europeană e perfect inutilă. Măsurile de austeritate extremă impuse de Germania nu vor repara nimic. Grecia se va scufunda mai adînc în mizerie.

Ideea dragă europenilor după care Grecia va trece pe creștere economică și va deveni în cîțiva ani un stat normal e o fantezie convenabilă și atît. În aceste condiții, FMI crede că a mai rămas o singură soluție cît de cît realistă: scutirea parțială de datorii, reeșalonarea restului pe cel puțin 30 de ani și, încă mai mult, transferuri directe în bugetul de stat grec. Mai clar, nu există altă soluție decît ștergerea unei mari părți din datorii, amînarea plății pentru rest, plus sume colosale trimise în ajutor statului grec.

În fața acestor observații, planul german e nu numai blocat dar și absurd. Asta cu atît mai mult cu cît Germania a intrat duminică la negocieri cunoscînd diagnosticul pus de FMI. De fapt, toată lumea știa ce știe FMI-ul. Nu era nici un mister. Grecia e un stat eșuat. Cu toate astea, cancelarul Merkel și ministrul de finanțe Schauble au văzut documentul, la acea dată confidențial, și au decis să îl ignore. Schauble a încercat, măcar, să scoată bolnavul din casă și a presat pentru o excludere temporară a Greciei din zona euro.

Odată făcut public, diagnosticul FMI are consecințe formidabile. Mai întîi, credibilitatea Germaniei și a planului european, impus fără temeiuri economice reale, e la pămînt. Apoi, Parlamentele grec și german care trebuie să aprobe Acordul sînt puse într-o situație jenantă. Cum vor vota parlamentarii greci și germani în favoarea Acordului știind că Acordul nu rezolvă nimic? Vor vota pentru? Asta nu va face decît să devalorizeze parlamentele și să le pună sub culpă într-un viitor destul de apropiat.

Primul Ministru grec Tsipras a reusit să potolească rebeliunea în propriul partid, dar a trebuit să se bazeze pe voturile opoziției pentru a trece Acordul prin Parlament. Asta, după ce Tsipras însuși, a mărturisit marți seară într-un interviu televizat că a semnat un Acord în care nu crede. Drama a trecut în farsă. Guvernul grec e împotriva planului pe care îl sprijină, în fața Parlamentului grec au demonstrații anti-austeritate împotriva unui guvern anti-austeritate, iar opoziția greacă trece un proiect susținut de guvern. Logica lipsește cu totul. Nimeni nu crede în soluția aleasă, dar toată lumea declară că soluția trebuie păstrată.

În Germania, cancelarul Merkel riscă, deasemenea, revolta parlamentarilor. Merkel va trebui să își convingă parlamentarii că trebuie să aprobe Acordul din motive care n-au nici o legătură cu logica și cu economia. S-ar putea ca Merkel să invoce salvarea Europei. Dacă o va face, Merkel va păși în mijlocul unei contradicții infernale: Europa trebuie apărată de ea însăși. Altfel spus, proiectul european e, acum, la un pas de abis, dar a fost dus acolo de orbirea propriilor susținători. Criza din Grecia e, din acest punct devedere, manifestarea unei realități fundamentale pe care Europa a nesocotit-o sau a declarat-o nulă, fără să înțeleagă că va fi ajunsă din urmă de adevăr.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG