În România nu a existat nicicând o dezbatere serioasă despre ce ar însemna o eventuală unire cu Republica Moldova, cu toate că oficialități importante, ca fostul președinte Traian Băsescu sau fostul ministru de Externe, senatorul socialist Titus Corlățean au vorbit despre această dorință a Bucureștiului sau chiar despre necesitatea unei strategii în acest sens.
Deși subiectul e relativ absent pe canalele de știri cu mare audiență, totuși, numărul românilor care vor unirea cu Republica Moldova este în creștere, după cum arată cercetările sociologice din ultimul an. Un sondaj publicat astăzi de INSCOP cu întrebările puse de sociologi sugerează cel puțin tendențiozitatea specialiștilor.
Astfel, spre exemplu, pentru a demonstra că românii sunt familiarizați cu politica de peste Prut este pusă o întrebare în așa fel încât să obțină un răspuns consistent. Întrebarea, include de altfel parțial și răspunsul și sună astfel „Ce părere aveți despre rezultatul alegerilor locale din Republica Moldova unde primăria Chișinăului a fost din nou câștigată de Dorin Chirtoacă, un om politic cu orientare proeuropeană?”. Aproape 53% dintre români au răspuns că au o părere „bună”, rezultată cel mai probabil din descrierea lui Chirtoacă, 7% au o părere „proastă”, care decurge tot din întrebare, iar 40% au curajul sincerității și recunosc că nu cunosc subiectul.
Există și alte întrebări irelevante, din care aflăm că peste 55% dintre cei intervievați cred că „România ajută suficient Republica Moldova pentru a se integra în UE”, iar 33% spun că Bucureștiul trebuie să ajute mai mult Chișinăul în acest sens.
Pentru a demonstra că aproape 70% dintre români sunt unioniști, specialiștii de la INSCOP le-au cerut celor pe care i-au intervievat să aleagă una din următoarele variante: „Susțin unirea României cu Republica Moldova până în 2018”, cu specificația că atunci are loc „aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire” sau „Nu susțin unirea României cu R. Moldova” cu aceeași subliniere că a trecut deja un centenar de când cele două au făcut parte dintr-un singur stat.
Respondenților li se sugerează, de fapt că este vorba despre o urgență, că mai sunt doi ani și jumătate până când lucrurile ar trebui să se schimbe, fiindcă se vor împlini 100 de ani de la „Marea Unire”.
Rezultatul cercetării care spune că circa 70% dintre români ar fi de acord cu ideea unirii, nu este tributar cu totul tendențiozității din sondaj, ci și faptului că în România a fost cultivat permanent un soi de naționalism pro-Basarabia, care în ultimii ani s-a transformat într-o propagandă subtilă, coborâtă de-a dreptul pe stradă. Peste tot în România, pe poduri, pe garduri, pe pereții unor întreprinderi sau instituții, pe autostradă se poate citi lozinca scrisă cu graffiti „Basarabia e România”. Unele anchete jurnalistice susțin că în spatele acestui slogan repetitiv care a împânzit țara ar fi un grup de șase bărbați care țin cu dinții de anonimatul lor: unul este funcționar public, doi sunt avocați, doi lucrează în IT și unul într-o multinațională.
Lozinca scrisă cu același șablon peste tot pare să fie protejată de la ștergere chiar de autorități, iar 160 dintre parlamentarii actuali din România ar fi semnat pentru susținerea grupului „Basarabia e România”, cu promisiunea diseminării idealurilor acestuia.
În schimb nimeni nu vorbește despre costurile economice pe care românii ar trebui să le suporte în cazul unei eventuale uniri. Strategia autohtonă pe care nu și-o mai asumă nimeni, după plecarea lui Băsescu se bazează strict pe manipularea emoționalului în detrimentul raționalului. Poate că, marșurile unioniste, sondajele și toate celelate elemente care mizează pe naționalismul autohton ar putea fi oricând transformate în ingredientele unei diversiuni, în favoarea Rusiei.
