Conducerea Moldovei ar trebui să asigure că activistul de opoziție tadjic Sobir Valiev nu va fi extrădat sau întors pe alte căi în Tadjikistan, unde s-ar putea confrunta cu tortură sau maltratare, a spus Human Rights Watch luni, 17 august.
Sobir Valiev, șef-adjunct al Congresului Forțelor Constructive din Tadjikistan, o grupare pașnică de opoziție, a fost reținut la 11 august 2015 la cererea autorităților tadjice de către poliția de imigrație moldoveană la aeroportul din Chișinău înainte de a se îmbarca la bordul unui avion către Istanbul. Autoritățile tadjice fac presiuni pentru extrădarea lui Valiev sub acuzații de extremism care par motivate politic și represalii pentru activitățile lui politice de opoziție pașnice.
„Nu este nici un secret că Tadjikistanul are o problemă serioasă cu tortura și că vânează activ figurile opoziției politice”, a spus Hugh Williamson, directorul diviziei pentru Europa și Asia Centrală la Human Rights Watch. „Moldova are obligația de a nu întoarce pe nimeni într-o țară unde persoana respectivă s-ar putea confrunta cu tortura sau maltratarea, și ar trebui să-și respecte aceste angajamente internaționale.”
Valiev, de 27 de ani, a fost de asemenea adjunctul șefului „Grupului 24”, o grupare tadjică de opoziție condusă de Umarali Kuvvatov, care a fost împușcat mortal la Istanbul la 5 martie. Trei tadjici sunt judecați în Turcia pentru acest omor. Împrejurările uciderii ca și încercările anterioare de a-l reține și răpi pe Kuvvatov în diferite țări vin în sprijinul ipotezei „Grupului 24” că ucigașii au acționat din ordinul autorităților tadjice.
Curtea Supremă din Tadjikistan a declarat „Grupul 24” organizație extremistă în octombrie 2014, după ce membrii lui chemaseră la ținerea unui miting politic la Dușanbe. De atunci autoritățile au încercat să aresteze oameni asociați grupului, cerând de asemenea extrădarea mai multor membri ai „Grupului 24” din Rusia și Belarus, și condamnând activiștii din Tadjikistan la perioade lungi de închisoare.
În ciuda reformelor care ar aduce definirea torturii în codul penal la standarde internaționale, tortura rămâne o problemă persistentă în Tadjkistan. Poliția și anchetatorii o folosesc adesea pentru a obține confesiuni silite, iar Human Rights Watch a primit numeroase informații pe care le consideră credibile privind folosirea torturii împotriva unor oameni asociați cu grupările de opoziție politice.
Ca parte a Convenției împotriva Torturii și a Convenției Europene a Drepturilor Omului (ECHR), Moldova este obligată să asigure că nici o persoană aflată în detenția sa nu este trimisă forțat într-un loc unde riscă să fie supusă persecuției, torturii sau altei violări grave a drepturilor omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis de un număr de ori că a trimite indivizi înapoi în Tadjikistan ar fi o violare a convenției din cauza riscului grav ca persoană să fie supusă torturii sau tratamentului inuman și degradant. Curtea a respins de asemenea asigurări din partea autorităților tadjice că indivizii nu vor fi supuși unor tratamente interzise ca nedemne de încredere, spunând că asemenea asigurări nu pot fi folosite pentru a înlocui obligația conducerii țării-gazdă de a nu trimite îndărăt indivizi în locuri unde s-ar putea confrunta cu asemenea riscuri. Până acum curtea nu s-a pronunțat că împrejurările s-ar fi schimbat și că extrădarea sau trimiterile forțate în Tadjikistan nu ar încălca convenția.
Moldova are de asemenea angajamente privind protecția drepturilor omului și a domniei legii și în contextul procesului Parteneriatului Estic cu Uniunea Europeană.
Rudele lui Valiev au spus Human Rights Watch că poliția și serviciile de securitate tadjice au început să-l urmărească și să-l hărțuiască, pe el și pe membri ai familiei sale, la Dușanbe în 2014, după ce el a început să critice public conducerea tadjică și să ceară reforme democratice prin YouTube sau alte platforme pe internet, cum ar fi radio Zello, un serviciu de mesaje directe popular în rândul tadjicilor.
În martie 2014, după uciderea lui Kuvvatov, Valiev a devenit adjunctul șefului „Grupului 24”. În martie 2014 reprezentanții ministerului de interne al Tadjikistanului au încercat să-l convoace pe Valiev la un interogatoriu, deși deja trăia în afara țării. În următoarele zile persoane neidentificate au scris cu spray cuvântul „trădător” pe pereții casei familiei lui Valiev. Temându-se de noi persecuții, rudele lui Valiev au fost nevoite să fugă din țară la scurt timp după aceea, în Turcia.
Rudele lui Valiev au spus Human Rights Watch că în ultima parte a anului 2014 și în prima parte a anului 2015 serviciile de securitate tadjice le-au interogat în mai multe rânduri la Dușanbe, amenințându-le cu „urmări grave” dacă Valiev nu revine în Tadjikistan. La acea vreme, Valiev trăia în Kirghistan, călătorind frecvent în Turcia în scop de afaceri.
Autoritățile tadjice l-au acuzat pe Valiev de „chemări publice la efectuarea de activități extremiste (art. 307(1)(2)) și „organizarea unei comunități extremiste” (art. 307(2)(1)) în codul penal tadjic, acuzații care au fost folosite într-un număr de cazuri care par să fie motivate politic.
În urma unei audieri la tribunal la 14 august în Moldova, Valiev se află într-un centru de detenție temporară la Chișinău.
„Valiev are nevoie urgentă de protecție”, a spus Williamson. „Autoritățile moldovene trebuie să asigure că nu-l vor trimite înapoi în Tadjikistan, unde este limpede că riscă să fie supus abuzurilor și nu va avea parte de un proces drept”.
În ultimul an autoritățile tadjice au extins în mod dramatic reprimarea opoziției politice. Într-un alt caz recent, la 24 iulie, un tribunal din Dușanbe l-a condamnat pe un activist de tineret pașnic, Maksud Ibragimov, la 17 ani de închisoare sub acuzații similare, după un proces profund incorect.
Ibragimov este liderul grupării de opoziției Tineretul Tadjikistanului pentru Renaștere. Este cetățean rus și a trăit la Moscova mai bine de 10 ani. A fost reținut în octombrie 2014 în baza unei cereri de extrădare tadjice, dar a fost apoi eliberat. În noiembrie 2014 atacatori neidentificați l-au înjunghiat de șase ori pe o stradă din Moscova.
La 20 ianuarie 2015, rudele sale au informat că poliția moscovită din districtul Preobrajenskaia l-a reținut, l-a dus la o secție de poliție și i-a spus că scrie o declarație de martor privind înjunghierea. Martori au spus că imediat după ce a plecat din secția de poliție, mai multe persoane neidentificate l-au răpit, l-au dus la aeroport și l-au forțat să urce într-un avion cu destinația Dușanbe, unde a fost arestat la aterizare. Ibragimov i-a spus avocatului său mai târziu că a fost torturat să spună presei tadjice că a revenit în Tadjikistan de bunăvoie.
Într-un alt caz, la 15 iulie, autoritățile din Belarus au reținut o activistă tadjică pașnică, Shabnam Kudoidodova, în orașul Brest în timp ce traversa granița dintre Rusia și Belarus. Kudoidodova, membră a „Grupului 24” care trăiește la St. Petersburg, ceruse, de
„Dușanbe nu are dreptul să recurgă la represalii împotriva oamenilor care își spun opinia în mod pașnic, iar alte guverne nu ar trebui să fie complice la campania de represalii ...
asemenea, în mod public reforme democratice în Tadjkistan. După ce a aflat la 12 iulie că autoritățile tadjice s-ar putea pregăti s-o răpească și s-o ducă cu forța în țară, Kudoidodova a fugit din Rusia în Belarus, unde avea de gând să depună cerere pentru statul de refugiat la agenția pentru refugiați a Națiunilor Unite de la Minsk. Și pe ea autoritățile tadjice au acuzat-o de extremism și doresc extrădarea ei.
„Opoziția din Tadjikistan este ținta unor atacuri grave”, a spus Williamson. „Dușanbe nu are dreptul să recurgă la represalii împotriva oamenilor care își spun opinia în mod pașnic, iar alte guverne nu ar trebui să fie complice la campania de represalii și nici să-și încalce îndatoririle limpezi și absolute în baza legilor internaționale”.
