Într-un gest cu vădite implicații politice, Vladimir Medinski, ministrul rus al culturii, a acuzat zilele acestea Statele Unite că ar neglija mormîntul marelui compozitor Serghei Rahmaninov și că ar încerca să-i „privatizeze în mod rușinos numele”. Mai mult despre controversa cu implicații culturale și politice în agenda noastră culturală.
Figură controversată în mediile culturale din Rusia, dar atașat pînă la limita extremă politicii și procedurilor Kremlinului și ale lui Vladimir Putin, ministrul rus al culturii Vladimir Medinski s-a remarcat deja prin multe decizii luate în pripă – așa cum a fost demiterea directorului Operei din Novosibirsk care a apărat o punere în scenă neortodoxă, contestată de Biserica Ortodoxă rusă – ca și prin declarații cu iz naționalist.
Ultimul său gest îl constituie anunțul intenției de a repatria rămășițele celebrului compozitor Serghei Rahmaninov, decedat în exil în California, în 1943, și al cărui mormînt se află la New York, în Statele Unite.
Medinski, care s-a întreținut la 17 august cu directoarea Fundației Rahmaninov, Natalia Rahmaninov, văduva unuia dintre nepoții compozitorului, a declarat că ar dori să repatrieze rămășițele ilustrului compozitor în regiunea Novorod, la Onega, de unde este originar. Într-un refuz de a se angaja, Natalia Rahmaninov era citată de revista muzicală online Dni cu afirmația că o decizie nu se poate lua decît cu acordul întregii familii, spunînd că urmașii compozitorului trăiesc în Statele Unite, în Costa Rica și în Franța.
Motivațiile cu nuanțe naționaliste și anti-americane ale ministrului rus al culturii, care vorbește de o acțiune americană de a „privatiza numele” lui Rahmaninov, „ca și alte altor zeci și sute de ruși, care prin voința destinului, s-au regăsit în străinătate după revoluție”, nu impresionează, evident pe nimeni. În plus, Vladimir Medinski pare să nu fi fost informat de angajații Ministerului Culturii despre impedimentele de ordin uman și practic ce stau în calea unei simple repatrieri.
În același mormînt, din 1951 se află și urna soției lui Rahmaninov, iar în 1969 acolo a fost îngropată și fiica sa, Irina. Președinte Fundației Rahmaninov spunea ziaristului de la revista Dni.ru „Serghei a fost un om profund credincios. Este posibil să-i tulburi rămășițele, care sînt îngropate împreună cu cele ale soției și fiicei lui?”
Nici în privința ultimei voințe a compozitorului lucrurile nu stau atît de simplu pe cît le-ar dori ministrul culturii de la Moscova. În memoriile soției lui stă scris că „într-o bună zi, cîndva, mai tîrziu, sicriul de zinc ar putea fi transportat în Rusia”, dar testamentul lui Rahmaninov nu face nici o mențiune în acest sens.
Citate sînt și memoriile fostului ministru sovietic de externe, Andrei Gromîko, care s-ar fi întîlnit cu Rahmaninov, deja grav bolnav, puțin timp înaintea morții sale. Compozitorul ar fi cerut să se reîntoarcă în Uniunea Sovietică și ar fi sperat ca Ministerul rus de externe să accelereze procedurile legale necesare…
Între timp, strănepoata lui Rahmaninov, Susan Volkonsky-Wanamaker a declarat pentru BBC că familia nu are „nici un plan de a-I încălca ultimele dorințe, așa că cenușa lui va rămîne aici [într-un cimitir al statului New York]. Nu este și nu trebuie să se facă nici o confuzie”. Multe din reacțiile din Rusia de astăzi sînt apropiate ca sens, un critic de cultură de la Moscova fiind citat cu afirmația făcută pentru France Presse, că ministrul culturii a făcut comentarii mai mult pe teme politice, decît muzicale. „Fără discuție, spunea el, aceasta este o cerință politică pentru un alt spectacol patriotic, pentru un eveniment trist, dar triumfător, menit să agite spiritul național”.
Iar un comentariu, postat pe site-ul postului de radio Ekho Moskvî nota sever: „Să curățăm întîi pămîntul nostru de cadavrele călăilor și apoi să vorbim despre aducerea acasă a rămășițelor victimelor”.
Între timp, pianistul Denis Mațuev, apropiat de o altă tabără pro-Putin, cea a dirijorului Valeri Gergiev, afirmă că ar avea „îndoieli din punct de vedere moral” și că ar înclina spre dorința altui nepot care a murit cu doi ani în urmă, de a muta rămășițele compozitorului la Villa Senar, pe proprietatea elvețiană unde Rahmaninov a compus unele din cele mai faimoase opusuri ale creației sale.
Mațuev a discutat el însuși cu Putin, în 2013, o propunere de cumpărare de către ruși a vilei elvețiene și a fondurilor de arhivă Rahmaninov de pe proprietatea acestuia de lîngă Hertenstein, în apropierea Lacului Lucerna. Atunci, ambasada rusă din Elveția publicase un comunicat de presă cerînd ca Villa Senar, estimată la 18 milioane de franci, să fie „conservată ca un memorial de cult.”
