La Palatul Republicii au fost decernate astăzi Premiile Naționale pe 2015, printre laureați numărându-se și scriitorul Emilian Galaicu-Păun, colaborator de lungă durată al Europei Libere, autorul rubricii „Cartea la pachet” și al unui blog cultural. Un interviu cu Emilian Galaicu-Păun.
Emilian Galaicu-Păun: „Primul lucru ce pot să spun e că nu sunt apropiat de putere, s-a şi văzut probabil, am şi scris şi mai cu seamă cine urmăreşte blogul meu pe europaliberă.org a văzut că exact în ziua în care s-a votat premiile am postat un text foarte dur la adresa puterii, deci chiar nu pot fi bănuit de nici un fel de simpatii.
Pe de altă parte, am o simpatie umană pentru câțiva miniștri care-şi fac treaba şi cel al Culturii, bineînțeles că merită toată stima. Acum ce înseamnă acest premiu? Înseamnă, de fapt, o recunoaștere a breslei în
Cred că mai degrabă cărţile ar trebui premiate şi autorii să stea undeva discret la o parte...
primul rând, pentru că şi acum zece ani de zile, de exemplu, Consiliul Uniunii Scriitorilor deja lua în calcul candidatura mea pentru un eventual premiu de stat, aşa cum se numea atunci, şi după aceea am tot revenit în ecuație.
Am fost în cărţi de mulţi ani de zile şi dintr-un motiv foarte simplu că într-adevăr cărţile mele circulă, se întreabă, sunt foarte recenzate, traduse în alte limbi. Cred că mai degrabă cărţile ar trebui premiate şi autorii să stea undeva discret la o parte. Şi într-un fel mă bucur că nominalizarea a fost pentru „Arme grăitoare”; este o carte care înglobează 30 şi ceva de ani de poezie şi cred că spune mult despre ce am devenit în aceşti ani”.
Europa Liberă: Ce-l motivează pe un om de litere, pe un om care lucrează la o editură, cum sunteți dumneavoastră, să depuneți dosarul la astfel de premii. Pot astfel de premii să relanseze viaţa culturală?
Emilian Galaicu-Păun: „N-am depus eu dosarul. Mai mult decât, atât anul trecut când am fost propus de Ministerul Culturii, știți foarte bine că, m-am retras în favoarea lui Paul Goma şi cred că era gestul cel mai firesc cu putință. M-au propus, din câte am înțeles, două instituţii: Uniunea Scriitorilor şi Ministerul Culturii. Am depus doar cartea, care este suficient de grăitoare, fiind „Arme grăitoare”, încât să-mi susțină cauza.
Pentru editură înseamnă, de fapt, primul premiu național, înseamnă că acel program național de sprijinire a cărții naționale, inițiat de Ministerul Culturii, funcționează şi a dat iată nişte roade vizibile. Pentru autor înseamnă că va avea, poate, ceva mai mult timp să-şi scrie viitoarele căţi”.
Europa Liberă: Dar pentru colegii dumneavoastră de condei care vin din urmă ce înseamnă? Îi motivează cumva acest lucru?
Emilian Galaicu-Păun: „Sper să-i motiveze, altminteri am fost foarte bucuros să primesc o mulțime de felicitări de la autori foarte-foarte tineri, pe de altă parte de la autori consacrați, cum este Vasile Romanciuc, cum este Spiridon Vanghelie, care m-a sunat primul altminteri, de la el de fapt am auzit noutatea.
Cred că pentru scriitorii adevărați, şi când spun scriitorii adevărați mă refer la acei care chiar s-au investit în cărțile lor, acest premiu înseamnă că se poate, că până la urmă valoarea, indiferent de conjunctură, trebuie să răzbată la suprafață şi că gestul firesc al aprecierii nu trebuie așteptat spre pensie, spre opera omnia, ci pentru moment atunci când se întâmplă o carte-eveniment.”
Europa Liberă: S-a spus în acest an că n-ar trebui să existe acest premiu național, ținând cont de criza economică.
Emilian Galaicu-Păun: „Nu sunt de acord că n-ar trebui să existe. Vă spun de ce? Au fost timpuri foarte dure, de exemplu, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dar Camus şi-a publicat „Străinul” în 1942, în plin război, Hesse şi-a publicat cel mai important roman – „Jocul cu mărgelele de sticlă” în 1943, în plin război, în plină nebunie.
Deci dacă mergem pe acelaşi criteriu, atunci ar fi trebuit ei foarte discret să se retragă şi să nu publice, să nu se manifeste ca artiști în vreme de ciumă. Dar s-au manifestat şi foarte bine au făcut, pentru că şi asta încurajează viața, faptul că paralel cu toată nebunia, cu toată criza, există oameni care se investesc în ce cred mai valoros. Şi asta este o dimensiune cumva transnațională, pe de o parte, pentru că acoperă valori mult mai generale, dar şi care depășesc clipa de acum, ea se uită puţin în viitor”.
Europa Liberă: Ce veţi face cu banii pe care i-aţi câştigat?
Emilian Galaicu-Păun: „O să fac exact ce am făcut şi până acum, adică o să-mi cumpăr cărţi, o să călătoresc, o să încerc să-mi „cumpăr” timp pentru a-mi scrie şi cărțile mele, adică să-mi fac şi mici vacante de scris. Dacă reușesc să scriu două din cărţile pe care le-am început, voi considera că mi-am îndeplinit cu brio cariera literară”.
