Oare rasismul este doar o problemă în landurile răsăritene ale Germaniei? Răspunsul la această întrebare dilematică pentru politicienii estici este simplu. Ei susţin că această catalogare nu este nimic altceva decît o stigmatizare nedreaptă, fără suport real. În mai multe localităţi răsăritene, ca Heidenau, Freital, Tröglitz, Nauen, în ultimele săptămîni au fost înregistrate explozii de ură, îndreptate contra refugiaţilor sosiţi din Siria, din Africa sau alte părţi ale lumii.
Cele patru localităţi amintite se află în est şi nu în vest. Politicienii din est s-au grăbit să afirme că rasismul este o problemă legată de întreaga ţară, aşa că nu se poate vorbi despre „un fenomen est-german”, precum a declarat primul ministru social-democrat din Brandenburg, Dietmar Woidke. Omologii săi din Turingia şi Saxonia, post-comunistul Bodo Ramelow şi creştin-democratul Stanislaw Tillich, abordează problema într-un mod similar. Cancelara Angela Merkel, cunoscută pentru declaraţiile ei prudente, a fost nevoită, luni, să spună ceva pe tema asta, afirmînd că, în ceea ce priveşte această problemă, ea nu doreşte un „conflict est-vest”. La conferinţa de presă de la Berlin, destinată „conflictului est-vest” legat de chestiunea refugiaţilor şi de refuzul unor ţări est-europene de a primi azilanţi, Merkel a pledat pentru o accelerare a procedurilor de înregistrare a solicitanţilor de azil şi pentru o flexibilizare a birocraţiei.
În acelaşi timp, ea a ocolit elegant neînţelegerile est-vest devenite vizibile în urma deciziei autorităţilor ungare de a nu respecta prevederile europene în ceea ce priveşte înregistrarea refugiaţilor şi a atitudinii preşedintelui polonez, Andrzej Duda (de la partidul eurosceptic, Dreptate şi Justiţie, PiS) care i-ar fi spus cancelarei că ţara sa nu va primi refugiaţi străini.
Incidente îngrijorătoare ca şi cele din Germania răsăriteană ar putea izbucni şi în ţările UE care – poate şi din cauza asta - se opun primirii unor refugiaţi.
În urma unor informaţii din partea guvernului federal, 47 la sută din totalul incidentelor rasiste au fost înregistrate în partea răsăriteană, deşi acolo trăiesc numai 17 la sută din populaţia ţării. În landurile răsăritene au fost repartizaţi numai 16 la sută dintre solicitanţii de azi care au sosit în Germania. În ceea ce priveşte agresarea unor persoane, din 764 de cazuri, peste o treime au fost semnalate în est. Din cele 359 de atacuri asupra unor azilanţi şi tabere de refugiaţi, numărate în cursul acestui an de către Fundaţia „Amadeu Antonio” şi organizaţia „Pro Asyl”, 60 la sută au avut loc tot în est.
Nu întîmplător, mişcarea xenofobă Pegida (Patrioţi europeni contra islamizării Apusului) s-a născut în răsărit, iar Partidul Naţional-Democrat (NPD), expresia vizibilă a extremismului de dreapta organizat, are cea mai dezvoltată structură informală şi politică în landurile estice.
În consecinţă, din punct de vedere statistic, rasismul cotidian este mai răspîndit în est decît în vest. Tot aşa şi fenomenul extremist de dreapta. Orice relativizare a fenomenului nu este nimic altceva decît o negare a unei situaţii dramatice care în perioada viitoare va mai da de furcă autorităţilor şi politicienilor.
