Europa Liberă: Dreptul la protest presupune şi înfrânarea energiilor, presupune încadrarea în limitele unor norme legale, a unor proceduri impuse de autorităţi sau, cum a fost în ziua de 7 aprilie, victorioşii nu sunt judecaţi?
Arcadie Barbăroșie: „Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea dumneavoastră. Este exact cazul despre care ar fi bine să amintim permanent. Da, dreptul la protest este un drept consfinţit în Constituţie, consfinţit în tratatele şi acordurile internaţionale, în convenţiile la care Republica Moldova este parte. Dar, pe de altă parte, în Constituţie şi în aceste tratate şi convenţii este consfinţit dreptul la respectarea legislaţiei. Vrem să construim un stat de drept? Aceasta înseamnă că toţi sunt egali în faţa legii şi legea trebuie respectată de toţi, inclusiv de participanţii la proteste şi la manifestaţii de orice tip, de orice ordin. Sigur că ceea ce s-a întâmplat la 7 aprilie până acum eu cred că nu este elucidat completamente. Eu cred că ceea ce s-a întâmplat la 7 aprilie este şi rodul unor provocări bine gândite şi realizate. Comportamentul maselor diferă mult de comportamentul fiecărui individ în parte, care este membru al acelei mase de oameni. De lucrul acesta trebuia să ţină cont atunci, la 7 aprilie, guvernarea. Se pare că, la 6 septembrie, lecţiile au fost învăţate. Cel puţin, s-a văzut că Ministerul de Interne este gata să dea replică oricăror provocări, oricăror încercări de a acutiza situaţia.”
Europa Liberă: A protejat foarte bine clădirile guvernamentale, dar pe protestatari i-a lăsat pe barba lor, pe voluntarii care au asigurat securitatea, până la urmă. Deocamdată a funcţionat.
Arcadie Barbăroșie: „Deocamdată a funcţionat. În sensul acesta poliţia trebuie să mai înveţe multe şi trebuie să înveţe şi de la partenerii din Vest, care au experienţă mare în a asigura ordinea pe parcursul diferitelor manifestaţii paşnice sau mai puţin paşnice.”
Europa Liberă: Un al doilea aspect care ne interesează. Cât de legitimă şi reprezentativă este această adunare naţională, declarată „Marea Adunare Naţională”, mai ales nucleul, care şi-a asumat dreptul să reprezinte patru milioane de locuitori ai Republicii Moldova? Aşa au declarat din tribună organizatorii. Dacă nu iese cumva, şi replica aceasta o vedem pe reţelele de socializare, „Кто первый встал, того и тапки”, zice rusul, cine apucă primul drapelul devine lider?
Arcadie Barbăroșie: „Este foarte bună întrebarea dumneavoastră. Ea sigur că ar merita o discuţie mai pe îndelete şi mai lungă. Este corelaţia dintre legitimitate, reprezentativitate, cine stă în spatele meu. Eu sunt adesea întrebat: „Pe cine reprezinţi tu ca director al acestui Institut de Politici Publice şi când zici că ești parte a societăţii civile şi reprezinţi societate civilă?”. Răspunsul este adesea: eu reprezint prin faptul că mie îmi pasă, eu mă implic în ceea ce face guvernarea şi că eu mă folosesc completamente de dreptul meu la libera exprimare, de dreptul meu la libertatea manifestaţiilor.”
Europa Liberă: Şi unul care nu este de acord cu opinia dumneavoastră nu are decât să vă facă concurenţă pe acelaşi teren.
Arcadie Barbăroșie: „Se bucură exact de aceleaşi dreptul de care mă bucur şi eu. Acum să revenim la această concretă manifestare din 6 septembrie. Organizatorii acestei manifestări nu au spus că ei reprezintă întregul popor în februarie 2015, când au declarat organizarea Platformei Civice. Este un grup de persoane care au conştientizat o parte dintre problemele cu care se confruntă societatea, au conştientizat faptul că guvernarea este ineficientă, profund coruptă, că de fapt ne aflăm într-un stat captiv, un stat care este în posesia, în „proprietatea” câtorva persoane, noi le zicem oligarhi, aşa o fi fiind, oligarhi, şi acest grup de persoane a decis că este timpul să acţionăm pentru a elibera acest stat captiv, pentru a rezolva acele probleme majore care stau în faţa societăţii. Că la aceste chemări a acestui grup civic, Platforma „DA”, au răspuns atât de multe persoane nu înseamnă altceva decât faptul că acea formulare, acea chemare a acestui grup a găsit răsunet în conştiinţa, în inimile oamenilor, poate şi în creierul oamenilor, în gândirea oamenilor şi o parte dintre aceşti oameni, o parte dintre aceşti concetăţeni ai noştri au decis să răspundă chemării acestui grup şi să vină în Piaţa Marii Adunări Naţionale.”
Europa Liberă: Adică cutia de rezonanţă este una naturală, firească şi nu una partinic organizată. Or, liderilor de partid care ştiu cum convoacă congresele şi mitingurile nu le vine a crede că este posibil aşa ceva. Poate din această cauză ei împing discuţia spre numărul de participanţi. Or, iată, dacă, vezi Doamne, ar fi fost într-adevăr o sută de mii, or aceasta se contestă, parcă ar fi credibilă lista de revendicări, dar dacă sunt mai puţini, ca şi cum nu este suficient de credibilă. Contează revendicările, dacă le formulează şapte mii, cât pretind contestatarii sau o sută de mii?
Arcadie Barbăroșie: „Sigur că nu sunt şapte mii, sunt mult mai mulţi şi lucrul acesta este evident. Dar aceasta nu prea contează în fond. Pentru noi, pentru foarte multă lume sigur că este foarte important faptul că în piaţă au ieşit atât de mulţi oameni, care, atenţie!, nu au fost plătiţi să vină în piaţă, au plătit din banii proprii, au venit din toate părţile ţării, reprezintă diferite segmente sociale: și fermieri, și intelectuali, și pensionari. Şi ceea ce este extrem de important, sunt foarte mulţi tineri. Au fost foarte mulţi tineri, dacă comparăm cu alte evenimente de acest tip. Aceasta înseamnă că problemele pe care le-au formulat şi, eventual, soluţiile pe care le-au formulat aceşti membri ai grupului de iniţiativă, aceste probleme sunt conştientizate şi de populaţia ţării, în mare măsură, şi soluţiile sunt susţinute de mulţi dintre concetăţenii noştri. Cât de important este faptul că au fost şapte mii sau o sută de mii? Cred că la întrebarea această poate să dea răspuns doar electoratul, doar în cadrul unui scrutin democratic. Este important să încercăm să măsurăm, de asemenea, acest potenţial. Noi vom încerca să o facem în toamnă în Barometrul Opiniei Publice. Vreau să vă amintesc că potenţialul protestatar, crescut şi manifestat pregnant, l-am măsurat deja toamna trecută şi reconfirmat încă o dată în această primăvară în sondajele noastre. S-au regăsit aceste cifre şi în alte sondaje ale altor companii, dar pot să citez, cu siguranţă, ceea ce am făcut noi la Institutul de Politici Publice în Barometrul Opiniei Publice, când circa 25% dintre cetăţeni au zis că sunt gata să iasă în stradă să participe la manifestaţii legale de protest.”
Europa Liberă: A propos de acest protest, şi vârful de lance încotro se îndreaptă? El astăzi se îndreaptă împotriva celor care au compromis cursul european sau împotriva cursului european în general?
Arcadie Barbăroșie: „Este o întrebare delicată şi foarte importantă. Eu cred că ieri au participat atât cetăţeni care văd viitorul ţării în Est, cât şi concetăţeni de ai noştri care văd viitorul ţării în Vest. Probabil, majoritatea totuşi sunt acei care sunt pro-europeni, care înţeleg ce înseamnă libertăţile democratice, principiile şi valorile europene şi au ieşit ieri în stradă să manifeste împotriva celor care i-au dezamăgit, care au promis că vor implementa aici principii europene şi că se vor ţine de valori europene. Or, nu au făcut nimic pentru aceasta, din contra, ceea ce au făcut a stârnit protestul societăţii. Pentru că reformele în justiţie, diminuarea corupţiei, scandalurile enorme corupţioniste începute cu vânătoarea din „Pădurea Domnească” sau concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău, sau scandalul din sistemul bancar, acestea nu sunt valori europene. Şi participanţii de ieri, marea majoritatea lor, a înţeles acest lucru, că de fapt guvernarea nu a aderat la acele valori europene, declaraţiile au fost formale şi populiste, ţinându-se cont de ceea ce vrea societate. În realitate însă guvernarea de după 2009 s-a manifestat în cel mai ruşinos şi scandalos mod.”
Europa Liberă: Cineva a constatat că protestatarii, cei care gravitează în jurul acestui protest, s-au dovedit a fi mai democraţi decât autorităţile. Sunteţi de acord cu această aserţiune?
Arcadie Barbăroșie: „Da, într-un fel sunt de acord. Pentru că guvernarea nu a demonstrat că poate asigura o calitate a democraţiei aici în ţară. Calitatea democraţiei este una de nivel foarte jos. Avem o democraţie mai degrabă declarată, mimată, decât o democraţie adevărată, profundă. Şi problema rezidă, de fapt, cred, în primul şi în primul rând, în calitatea partidelor politice, care nu sunt partide politice, ci sunt, mai degrabă, nişte organizaţii de afaceri, sunt gestionate ca un business privat. Nu există democraţie internă în aceste partide politice. Și de aceea este greu să ne aşteptăm ca reprezentanţii acestor partide politice, desemnați la funcţia de preşedinte, de spicher de Parlament sau de prim-ministru, miniştri, că aceşti reprezentanţi se vor manifesta în mod democrat, că ei vor promova o democraţie veritabilă. Nu este aşa. Ei nu sunt altceva decât nişte realizatori ascultători ai voinţei liderilor de partid şi nu a partidelor. Să nu confundăm aceste două lucruri inconfundabile în general – liderul de partid la noi nu neapărat reprezintă şi voinţa partidului.”
Europa Liberă: În schimb, partidele contează foarte mult pe obedienţa cetăţeanului, pe faptul că poate fi convertit, cumpărat, manipulat. Ceea ce iată s-a dovedit că nu funcţionează.
Arcadie Barbăroșie: „Până la un moment. Eu personal cred că protestul de ieri demonstrează...”
Europa Liberă: …buturuga mică.
Arcadie Barbăroșie: „Da. Unu, buturuga mică. Şi doi, lumea nu rabdă, a ajuns cuţitul la os, funia la par sau picătura a umplut paharul. Poate ar avea sens un pic de discutat, nu ştiu dacă vă interesează, despre unele învinuiri care se aduc organizatorilor acestei manifestaţii de protest, că ei ar vrea să se transforme de fapt în partid politic şi să intre în politică, să lupte pentru putere.”
Europa Liberă: Dar de ce nu ar vrea?
Arcadie Barbăroșie: „Este exact acelaşi lucru pe care îl spun şi eu. Mai mult decât atât, discutând cu mulţi participanţi ieri în piaţă, lumea vrea un alt partid, lumea nu se regăseşte în spectrul de partide existente astăzi în Republica Moldova. Ea ar vrea un alt partid, care într-adevăr să promoveze reformele, să le aducă o altă calitate a vieţii. De aceea eu nu cred că lucrul acesta este o învinuire. Din contra, eu cred că organizatorii acestui protest sunt forţaţi de logica evenimentelor să se mişte spre crearea unei formaţiuni politice. Este foarte important acum dacă ei vor crea această formaţiune pe principii sănătoase, dacă vor încerca să evite capcanele paternului nostru de partide politice în care un lider decide totul, dacă se vor baza pe democraţia internă, dacă vor avea organe suficiente reprezentative în centru şi în teritoriu şi dacă îşi vor asigura finanţarea de la cetăţean şi nu de la doi-trei oligarhi care să le dicteze comportamentul.”
