Presa din Rusia continuă să compare protestele din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) cu cele din Piața Independenței de la Kiev, de aproape doi ani în urmă. Într-un comentariu publicat pe portalul rus Vesti.ru, jurnalista Olga Skabeeva a scris că revoltele din Chișinău sunt ca un déjà vu al scenariului de pe Maidan.
„Furia electoratului deja a fost îndreptată în direcția corectă. Pro-europenii trebuie schimbați”, spune Olga Skabeeva.
În articolul său, jurnalista l-a citat pe secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, care la începutul lunii august a îndemnat comunitatea internațională „să aducă Republica Moldova înapoi de pe marginea prăpastiei”, într-un comentariu pentru publicația americană The New York Times. Oficialul european a spus că lecția ucraineană pentru Republica Moldova ar fi necesitatea respectării principiilor unui stat de drept pentru a asigura stabilitatea în țară.
„Jagland știe cum să provoace masele moldovenești, el compară Transnistria cu Crimeea. […] Presiunea din afară este presiunea care vine din clădirea ambasadei americane”, afirmă jurnalista rusă.
Într-un articol de opinie publicat pe site-ul postului TV rus Pervîi Kanal, jurnalistul Aleksandr Leakin amintește că Republica Moldova a ajuns mai departe decât Ucraina, fiindcă a semnat Acordul de Asociere cu UE.
„Uniunea Europeană preferă să aibă de a face cu o Moldovă în componența României – stat-membru al NATO, decât cu un stat independent și neutru. Exemplul Moldovei arată că Occidentul nu vede țările fostei URSS în calitate de membri plenipotențiari. Nu le vor da nicio bucată din piața europeană, nu le promit aderare la UE și nu le garantează suveranitate. Istoria de succes a Parteneriatului estic s-a sfârșit în luna septembrie 2015, în PMAN”, spune Aleksandr Leakin.
După părerea jurnalistului, un miting cu caracter permanent și lozinci despre luptă cu corupția și echitate socială poate fi o pârghie comodă de presiune, care poate fi ușor manipulată.
Într-o analiză a evenimentelor curente, revista Kommersant conturează o finalitate mai optimistă a protestelor și existența posibilității unor schimbări fundamentale. Sunt șanse de reformare a puterii, dacă Uniunea Europeană ar insista, scrie Kommersant.
„Noua putere poate fi atât pro-Occidentală, cât și pro-rusă. […] Însă indiferent de rezultat, e puțin probabil ca problema principală să se rezolve, și anume cea a divizării societății. Divizare între cei de stânga și cei de dreapta, pro-europeni și susținători ai vectorului eurasiatic, ai noștri – adică vorbitorii de limbă română, și ai lor – vorbitorii de limbă rusă.”
Kommersant explică această polarizare prin tendința politicienilor de a se implica în jocuri geopolitice care le aduc beneficii imediate, în detrimentul soluționării problemelor „plictisitoare” ce țin de dezvoltarea țării și luptei „neplăcute” cu corupția.
