Gheorghe Cojocaru: „Trecerea în neființă a lui Mihai Volontir văduvește nu numai scena teatrală din Bălți sau din Chișinău de un autentic și inegalabil talent actoricesc, muzica și cinematografia națională fiind și ele în doliu la plecarea marelui artist, dar și întreaga cultură și spiritualitate românească. Cel care ajungea cu ani în urmă să domine ecranele cinematografice din fosta Uniune, fiind neuitat și astăzi peste tot în spațiul post-sovietic și nu numai aici, nu a uitat nicio clipă de unde a plecat și care i-au fost rădăcinile. A poposit cu Teatrul de la Bălți mai în toate satele pentru a aduce mai multă lumină acolo de unde el însuși a plecat în lumea mare.”
Europa Liberă: Mihai Volontir a demarat în trombă în cunoscuta peliculă după Ion Creangă. A fost la fel de impresionant pe scena Teatrului din Bălți, pe ecranele cinematografice din Uniunea Sovietică, culegând aplauzele publicului timp de mai multe decenii. Cum a reușit să se afirme Mihai Volontir într-o perioadă extrem de complicată pentru cei care aveau curajul să spună ceea ce cred, să opteze pentru identitatea românească? Cum se explică aceasta?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil, prin farmecul și profunzimea talentului său, prin naturalețea și expresivitatea sa inconfundabilă, ca și prin tenacitatea cu care ca a lucrat asupra rolurilor pe care le-a interpretat cu strălucire de-a lungul vieții. Personajele pe care le-a pus în scenă, de la Ivan Turbincă la țiganul Budulai, s-au întipărit adânc în memoria publicului spectator. Actorul Mihai Volontir a fost și va rămâne un mare artist, îndrăgit și prețuit de oamenii simpli, nu numai pentru că a creat o galerie întreagă de chipuri de neuitat, ci și pentru că a fost chiar unul dintre acești oameni simplu, și în scenă, și în viață.”
Europa Liberă: Poate ar fi cazul să le amintim ascultătorilor noștri că Mihai Volontir a fost semnatarul Declarația de Independență a Republicii Moldova...
Gheorghe Cojocaru: „Da, semnătura sa stă sub Declarația de Independență a Republicii Moldova, Mihai Volontir fiind ales deputat în 1990 în Sovietul Suprem al fostei RSS Moldovenești, din partea circumscripției nr.349. A fost în primele rânduri ale mișcării democratice din anii perestroikăi și ale mișcării de emancipare națională. Mihai Volontir a fost printre deputații care au cerut revenirea la alfabetul românesc și la limba maternă în anii în care limba română, între Prut și Nistru, era discriminată. A avut curajul să afirme de la tribuna Sovietului Suprem, alături de cei care au luat cuvântul, în apărarea limbii materne, unitatea lingvistică moldo-română și să ceară deschiderea frontierelor cu România de atunci, mai ales în sfera culturii, învățământului și științei. A avut bucuria de a vota la 31 august 1989 legile privind limba de stat și alfabetul latin, fapt pentru care posterioritatea îi rămâne recunoscătoare…”
