Valul de refugiați din Orientul Mijlociu ocolește deocamdată Republica Moldova, spun autoritățile, dar asta nu înseamnă că autoritățile nu se gândesc, cel puţin ipotetic, ce ar face dacă din întâmplare un grup numeros de migranți ar ajunge la frontiera ţării.
Datele Biroului de Migrație şi Azil arată că anual câteva zeci de persoane din Siria, Irak şi Afganistan vin în Republica Moldova şi cer statutul de refugiat sau protecție umanitară. În urmă cu patru ani, când Primăvara Arabă era în plină desfășurare, numărul solicitanților de azil era ceva mai mare, conform acelorași statistici.
Din acel prim val de refugiați face parte şi Said Mohamad Al Bahra din Damasc. Bărbatul are 66 de ani şi spune că a lucrat în Siria ghid turistic şi profesor de engleză. Povestește că a ales Republica Moldova pentru că cunoștea ţara şi limba. Una din fostele lui soții era originară de aici, iar un timp a locuit în Republica Moldova. De asemenea, recunoaște că nu avea posibilități materiale pentru a tocmi o călăuză care să-l ducă într-o țară europeană.
„Am venit ilegal în Moldova în urmă cu patru ani. Am dat 1000 de dolari pentru o viză de afaceri în Ucraina. De la Odesa am venit până la Tiraspol, iar din Tiraspol o cunoștință m-a însoțit până aici. După patru luni am mers la Biroul de Migrație şi am depus actele pentru permis de ședere temporar”.
Said Al Bahra a stat la început la un centru de găzduire a refugiaților de lângă aeroport, după care a început să-şi caute serviciu şi o gazdă, adică a vrut să se integreze în societatea moldoveană. De peste trei ani stă în gazdă la Băcioi, o comună din suburbia Chişinăului. Spune că a încercat să-şi caute un loc de muncă în Moldova similar cu ce se ocupa în Siria. Aşa a ajuns să predea engleza oamenilor din Băcioi, doar că doritori sunt prea putini, respectiv zice că abia de leagă tei de curmei. Said povestește că viața în Moldova este complicată, mai ales când trebuie să trăiască cu 1000 de lei oferiți de Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați, dar cel puțin, adaugă el, aici este în siguranță.
„De ce am fugit? M-am dus la piață să cumpăr ceva, am coborât din mașină şi am văzut că este o demonstrație mare contra regimului. A fost o surpriză pentru mine. Şi după numai câteva minute au venit trei mașini de politie, peste 20 de polițiști, şi au început să-i bată pe protestatari. Dar eu nu eram participant. Un polițist m-a lovit şi mi-a stricat dinții. Dintre polițiști era un bărbat care filma. Atunci am crezut că polițiștii au fotografii cu mine. Din cauza asta mi-a fost frică, pentru că nu se ştie ce s-a întâmplat cu oamenii arestați de forțele de ordine. Din cauza asta am hotărât să plec”
Said urmărește toate informațiile legate cu Siria şi comunică prin Skype cu rudele de acasă. El spune că majoritatea refugiaților aleg țările din vestul Europei deoarece acolo există un respect pentru oameni şi alocațiile sunt mai mari. Majoritatea celor care părăsesc țara că o fac pentru scurt timp, exact aşa a procedat şi el în 2011, doar că situația s-a înrăutățit de la o zi la alta.
L-am întrebat pe Said de ce refugiații nu aleg o ţară apropiată cultural cu ţara lor de origine, din lumea musulmană:
„Tu crezi că e ceva simplu? E foarte dificil, foarte. Pentru că într-o ţară arabă, ca Arabia Saudită sau Kuweit, nu este posibilitate, asta depinde de politica statului, a regimului. Nu dai șansa la orice oameni. Asta vorbeam cu gazda mea. M-a întrebat: „Said, de ce nu poţi dormi?”. I-am spus că nu pot, pentru că mă gândesc la viitorul meu: unde şi cum îmi va fi sfârșitul”.
Said Al Bahra crede că peste 90% din sirienii refugiați în Moldova pe care-i cunoaște lucrează şi se descurcă mai bine decât el, dar asta pentru că sunt mai tineri. Aşa cum am aflat de la el că nu vrea să cerșească şi dacă cineva l-ar ajuta şi-ar deschide o afacere.
Potrivit directoarei adjuncte a Biroului de Migraţie şi Azil, Ecaterina Silvestru, sirienii, alături de ucraineni şi irakieni, se integrează foarte uşor. Cele mai multe bătăi de cap le-ar prezenta afganii. Ea mai spune că marea majoritate a solicitanților de azil şi de protecție umanitară fie şi-au făcut studiile în Republica Moldova, fie au rude sau prieteni.
Silvestru afirmă că pe lângă fluxul tradițional spre Europa prin Grecia şi Italia există un alt flux al refugiaților spre țările scandinave prin Rusia. Cu călăuza costă de două-trei ori mai ieftin decât prima opțiune, dar este mai riscant.
„Acum iată analizând situația din Europa, noi facem nişte planuri de acțiuni pentru viitor în caz de pomenim la hotar cu un flux masiv şi atunci ce facem? Închizând ochii nu soluționezi problema, că oricum sunt şi-i mai bine să-i reglementezi şi să-i ţii la control. Da, costă scump o zi de întreținere în ţară a unui refugiat, peste 200 de lei. Acum elaborăm un plan de acțiuni, pregătind medici, avem nevoie să instruim un grup de translatori. Avem ceva aşa cruduț, dar început. După aceea este de lucru şi cu populaţia pentru a educa toleranța şi a exclude xenofobia, rasismul”.
În caz de necesitate, spune directoarea adjunctă a Biroului de Migrație şi Azil, Ecaterina Silvestru, Republica Moldova ar putea găzdui 1000 de persoane în cele două centre destinate refugiaților existente, care astăzi sunt mai mult depopulate, dar şi în cazărmi sau cămine ale unor departamente ale MAI. În același timp, ea este convinsă că prea mulți refugiați din Orientul Mijlociu şi-au creat iluzii că în Germania, Austria, Suedia este mai bine din punct de vedere material, iată de ce nu vede motive ca cifra solicitanților de azi să crească mult în Republica Moldova.
