Până în anii ’70, cinematografia a fost una dintre cele mai profitabile industrii în URSS. Supusă cenzurii, era, în acelaşi timp, o uriaşă maşinărie de propagandă. Parte a acestui sistem subvenţionat în totalitate de stat, filmul moldovenesc a rămas de izbeliște în anii grei de independenţă. Studioul de stat „Moldova-Film” a trecut la autofinanțare și se descurcă din închirierea platourilor. Cele private fac mai mult publicitate sau scurtmetraje și doar din când în când, toarnă câte o coproducție. În lipsă de filme, fostele cinematografe au fost scoase la privatizare. Majoritatea au fost deja vândute, cu condiţia ca noii proprietari să renoveze clădirile şi să le păstreze destinaţia. Prea puţini s-au ţinut, însă, de cuvânt… Astfel că multe dintre cinematografele de altădată au ajuns în ruine sau au fost transformate în afaceri mai profitabile: magazine, baruri, cluburi de sport, săli de nunţi... Un film de Eugenia Pogor.