La Frankfurt, unde se desfășoară cel de-al 67 mare Tîrg Internațional al Cărții, Moldova este, probabil, singurul stat est-european absent. Corespondentul nostru a stat de vorbă în schimb cu unul din managerii standului Republicii Kosovo, întrebîndu-l de ce este atît de important pentru kosovari, și ei o țară „mică”, să fie văzuți la un asemenea tîrg.
Nimic mai dezamăgitor la această nouă ediție a marelui Tîrg de Carte de la Frankfurt decît să vezi că, încă odată, Ministerul Culturii și Academia de Științe a R. Moldova nu au găsit de cuviință să investească în promovarea cărții, scriitorilor și a culturii lor în lumea Uniunii Europene spre care, declarativ cel puțin, tind și de la care cer asigurări că vor fi integrate. Se găsesc bani pentru a sărbători un scriitor de mîna a doua al trecutului, nu însă și pentru a-i promova în lume pe cei cîțiva remarcabili, ajunși la maturitate, ai prezentului.
Oameni și cărțile lor: Tîrgul de Carte de la Frankfurt pe Main la a 67-a ediție
Lipsa de acțiune și dezinteresul autorităților culturale moldovene sînt puse în lumină și mai evident atunci cînd vizitezi standul, mic, dar vizibil și extrem de onorabil al Republicii Kosovo și publicațiile excelente ale editurilor lor. Dar nu cărțile reprezentative și calitativ competitive lipsesc în Moldova…
L-am întrebat pe unul din responsabilii standului, Edon Zeneli, manager pentru drepturi de autor la Editura Buzuku, de ce este importantă o asemenea prezență internațională pentru kosovari. Răspunsul său pe scurt:
„Este al 15-lea an consecutiv de cînd Kosovo participă la această mare manifestare care are loc aici în Frankfurt. De ce sîntem aici? Fiindcă vrem ca oamenii comunității internaționale să știe de existența Kosovo-ului, că există scriitori în Kosovo, unii tineri și foarte promițători, și calea cea mai bună de a-i prezenta pe plan internațional este prin participarea la tîrguri de genul acestuia. La standul colectiv al Republicii Kosovo participă circa 35 de mici edituri.”
Dar nu cărțile reprezentative și calitativ competitive lipsesc în Moldova…
Altfel, sentimentul general după o primă vizită a Halei de expoziții nr. 5, ce găzduiește pe două nivele editurile europene, este unul împărțit. În general, sărăcia standurilor și, parțial, a expunerii cărților, a fost vizibilă de la o ediție la alta în ultimii ani, acum luînd proporții. Spațiile largi și luminoase ocupate în trecut de marile edituri italiene, de exemplu, au dispărut; din ce în ce mai mulți editori nu mai vin personal la Frankfurt, lăsîndu-se reprezentați de agenții ce s-au specializat în această activitate.
În regulă generală, reducerea fondurilor este compensată sistematic - și vizibil la standurile statelor central și est-europene - de eforturi de inteligență pentru o expunere concentrată, de esență, a cărților, și de promovare culturală pe cîteva direcții de referință. Nu este greu să constați că de la Rusia la Polonia, la Cehia, Ungaria, Georgia sau statele baltice, găsești același concept și abordări. În rezumat, s-ar putea vorbi de trei direcții: punerea în evidență a aparițiilor editoriale și a scriitorilor lor reprezentativi din ultimul an, ilustrarea efortului și a programelor de traducere a literaturii „celuilalt”, și, nu neapărat pe locul ultim, interesarea „celuilalt” în cunoașterea unei țări (prin expunerea și promovarea albumelor de cultură, a ghidurilor de călătorie, a materialului turistic etc.). Pe acest plan, se poate spune că editorii și responsabilii standurilor est-europene au învățat bine lecția occidentală.
Privind standul României, cu un design identic celui din 2014, dar cu simbolicii arbori ai unei păduri literare, pe fațetele cărora sînt expuse cărțile, mai rarefiați, este greu să vorbești de vreun alt concept decît cel grafic; și acesta discutabil. Ideea pseudo-arborilor, a brazilor, au avut-o, de exemplu, și reprezentanții editurii germane S. Piper, dar la ei, pe întreaga înălțime a unui stîlp sînt puse exemplare ale unei singure cărți-vedetă a anului, iar cartea este luminată din spate, sărind în ochi de departe. La standul românesc, fără vreo lumină, o carte pusă în vedetă ascunde alte 10-15, aliniate în spatele ei, ca într-o bibliotecă. Greu să te descurci și să te bucuri răsfoindu-le…
Aș fi nedrept să nu spun că anul acesta, pentru prima dată, masa de primire a vizitatorilor este plină de cataloage de carte, alături de antologia exemplară de proză, în limba engleză, pe care Editura Polirom o alcătuiește de ani buni sub redacția lui Lucian Dan Teodorovici, figurînd tot în
limba engleză o introducere prin 18 eseuri și 18 poeme în literatura română pentru începători și studenți avansați, redactată de Simona Șora, sau un catalog al nu foarte multora cărți traduse în limba germană.
În prima zi a tîrgului am asistat și la prezentare de carte făcută de meritoasa Editură Pop, eveniment la care erau prezente cam zece alte persoane. Puțin, chiar dacă într-o zi în care tîrgul le era deschis doar profesioniștilor cărții, editori, traducători, librari, critici literari, ziariști etc. Dar, în fond, această categorie este cea care promovează cartea, și odată cu ea și cultura unei țări, și nu poți să nu te întrebi cîte invitații, la cîți ziariști, critici și editori germani, a trimis Ministerul Culturii și ICR-ul, organizatorii acestui tip de „eveniment” ce se încadrează într-o imensă competiție la Frankfurt, între edituri, standuri, organizatori. Calendarul evenimentelor 2015 de acest gen, pentru cele cinci zile de Tîrg, are peste 800 de pagini, cu o medie de cinci evenimente pe pagină. Vă las să socotiți…
