Linkuri accesibilitate

Liberalismul anticomunist


Unul din curentele cele mai importante de gândire americane din veacul XX a fost liberalismul anticomunist. Este vorba de o orientare care susține societatea deschisă și critică orice constrângere inspirată de proiecte radical utopice de reconstrucție a condiției umane. Un exponent de frunte a fost filosoful Sidney Hook, din păcate prea puțin cunoscut în România. După ce am ajuns în Vest, în 1981, am citit pe nerăsuflate colecțiile unora din publicațiile legate de această direcție, pentru care opoziția în raport cu totalitarismele de stânga și de dreapta a reprezentat și reprezintă o datorie morală.

Am avut ocazia să scriu în 2004 despre cel care a fost Melvin Lasky, editorul faimoasei reviste lunare anglo-americane "Encounter". În urmă cu câțiva ani s-a anunțat decesul unei alte reviste emblematice pentru această nobilă tradiție a rezistenței antitotalitare, "The New Leader". Înființată cu peste opt decenii în urmă ca publicație socialistă, revista a devenit rapid o voce temută în cercurile comuniste și comunizante. Editorul din anii '30, Samuel Levitas, era un menșevic pentru care leninismul reprezenta încarnarea terorismului polițienesc bazat pe cultul partidului unic. Stalinismul și fascismul erau respinse ca sisteme deopotrivă execrabile moral și criminale politic. În egală măsură antifasciști și anticomuniști, editorii și colaboratorii revistei au construit o tribună a verticalității și informației obiective despre universul totalitar. Mulți dintre fondatorii neoconservatorismului (dar nu numai ei) au fost colaboratori ori cititori devotați ai acestei reviste. Ceea ce nu înseamnă că "The New Leader" a îmbrățișat neoconservatorismul. Până la sfârșit, revista a încurajat independența de opinie și a respins identificările cu o ideologie sau alta.

În paginile lui "The New Leader" au apărut unele din primele analize lucide ale proceselor de la Moscova, ale terorii staliniste în genere. Tot aici s-a scris cu luciditate despre implicațiile Conferinței de la Yalta, despre stalinizarea Europei de Est, războiul Rece și Gulag, și s-au respins acrobațiile apologetice ale "tovarășilor de drum". Revista, cu un tiraj modest (în jur de 10.000 de exemplare, uneori ceva mai mult), a reușit performanța de a fi citită nu doar în Vest, ci și, ori mai ales, în țările sovietizate unde comisarii urmăreau să suprime orice voce critică. În paginile ei au fost publicate texte capitale ale demascării comunismului: aici a publicat în 1956 Milovan Djilas (fostul vicepreședinte titoist devenit un autentic apostat) analize despre stalinism ce aveau să-l coste ani grei de închisoare. Tot în 1956, revista a publicat în premieră americană textul incendiarului "Raport Secret" al lui Hrușciov la Congresul al XX-lea la PCUS, în care succesorul lui Stalin dinamita mitul celui venerat cândva drept "părintele popoarelor". În 1964, Mihajlo Mihajlov, un tânăr critic literar iugoslav, era arestat și condamnat la Belgrad pentru publicarea în "The New Leader" a unor reportaje iconoclaste despre viața culturală moscovită. Peste ani, Mihajlov a devenit redactor al postului de radio Europa Liberă. Tot în paginile revistei au apărut primele traduceri americane din operele lui Aleksandr Soljenițîn și Iosif Brodski. Ambii scriitori, disidenți prigoniți de regimul sovietic, aveau să fie forțați să părăsească URSS. Ambii au primit premiul Nobel pentru literatură. Nu-i de mirare popularitatea revistei între disidenți și aversiunea pe care i-au nutrit-o potentații comuniști.

Pe plan intern american, a fost în avangarda luptei pentru drepturile civile și a publicat texte faimoase de Martin Luther King. Contribuțiile erau în genere neplătite. Era de fapt o mare onoare să fii publicat în acest cerc select care i-a inclus, de-a lungul anilor, pe George Orwell, Bertrand Russell, George Kennan, Ralph Ellison, Daniel Patrick Moynihan, Reinhold Niebuhr. În ce mă privește, am fost fericit că în 1992 revista a publicat o recenzie a cărții mele "Reinventarea politicului" sub semnătura regretatului istoric Gale Stokes. Se relua și aprofunda discuția pe care o propusesem privind rolul societății civile în demolarea sistemelor comuniste. Unul dintre colaboratorii de lungă durată ai revistei a fost marele sociolog Daniel Bell, autorul clasicei lucrări Sfârșitul ideologiei.

Terminarea Războiului Rece, noul val al euforiei democratice, sentimentul că am intrat într-o eră a concordiei liberale universale, au dus la diminuarea ascuțișului critic al revistei. Dispăruse figura adversarului ideologic absolut. "The New Leader" a continuat să publice excelente recenzii și eseuri, însă și-a pierdut semnificația politică de odinioară. Când se va scrie o istorie intelectuală a secolului douăzeci, "The New Leader" va figura printre acele avanposturi ale demnității în timpuri în care infamia părea să câștige bătălia cu forțele libertății. Când atâția au tăcut sau au aplaudat minciuna totalitară, exponenții liberalismului anticomunist au rostit adevărul.

Vladimir Tismaneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-comuniste . Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai.

Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și a perioadei postcomuniste.

A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romania – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu în Parlament, pe 18 decembrie, 2006. Un an mai târziu a co-editat cu istoricii Dorin Dobrincu și Cristian Vasile publicarea raportului la editura Humanitas Intre februarie 2010 si mai 2012, Președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG