Studiul explorează modul cum bisericile ortodoxe din Georgia, Ucraina și Moldova și Biserica Apostolică din Armenia au contribuit la dezvoltarea identităților naționale după dispariția Uniunii Sovietice și rolul pe care îl joacă azi în societate. Studiul, coordonat de Adam Hug de la Foreign Policy Centre, conține contribuții ale mai multor profesori și cercetători din aceste țări, între care îi amintim aici pe Iulia Antonian de la Universitatea de stat din Erevan și pe Victor Munteanu de la Fundația Soros Moldova. Lucian Ștefănescu rezumă acest studiu.
În toate cele patru țări, bisericile încearcă să-și întărească noul lor rol în centrul vieții naționale și politice, și testează limitele influenței lor, avînd în vedere că sînt cele mai de încredere instituții în fiecare din aceste țări.
În diverse proporții, toate au folosit o agendă a așa-numitelor „valori tradiționale”, concentrîndu-se cel mai tare și cu cel mai mult succes pe opoziția la drepturile LGBT pentru a obține mai mult sprijin.
În Rusia, biserica și statul au încercat de asemenea să promoveze această agendă a valorilor tradiționale ca parte a ethosului lor „Noua Rusie”, cu ajutorul căruia au încercat să influențeze bisericile și societățile din așa-numita străinătate apropiată.
Agenda socială rusească se pliază pe aceea a comunităților ortodoxe din cele patru țări, deși nu se transformă întotdeauna în sprijin geopolitic pentru Rusia, pentru că unele din aceste biserici doresc să-și afirme independența.
Studiul de la Foreign Policy Centre observă că în Ucraina conflictul a modificat drastic echilibrul de putere dintre primele două cele mai mari biserici: biserica ortodoxă care ține de patriarhia de la Moscova, și cea care ține de patriarhia de la Kiev. În studiu se face referință la sprijinul dat separatiștilor de unii preoți ortodocși afiliați Moscovei, care au binecuvântat drapele de luptă la Donbas, și trupele rusești în Crimeea, ceea ce a produs pagube semnficative reputației lor. Biserica ortodoxă care ține de patriarhia de la Kiev, în schimb, s-a folosit de protestele de pe Maidan și de actuala criză pentru a se transforma, cîștigînd noi adepți și poziționîndu-se ca biserică națională.
În Georgia, biserica ortodoxă a jucat un rol central în reconstrucția identității naționale. Studiul de la Foreign Policy Centre spune că sprijinul acordat de biserică coaliției Visul Georgian a ajutat-o pe aceasta să ajungă la putere în 2012, și a continuat să o ajute în alegerile recente, reflectînd abordarea mai conservatoare a unora din membrii coaliției, dar și sprijinul financiar pe termen lung acordat bisericii de fostul premier Bidzina Ivanișvilli. Biserica e o oponentă ferventă drepturilor LGBT, unii preoți au luat chiar parte la o contramanifestație împotriva unui protest LGBT de mici dimensiuni. Conservatorismul social al bisericii georgiene modelează, dar și reflectă atitudinile homofobe din societatea georgiană de azi.
În Armenia, patronajul larg răspîndit al oligarhilor și politicenilor asupra bisericii este folosit pentru augmentarea statutului social și a sprijinului politic, pe fondul lipsei de transparență a finanțelor bisericești. Legea libertății de conștiință și a organizațiilor religioase din Armenia trebuie reformată pentru a pune capăt discriminării minorităților religioase, și e nevoie de elaborarea unei noi legi anti-discriminare în relațiile de muncă și în alte domenii. Există de asemenea temeri că rolul bisericii în educația din Armenia depășește competențele legale ale acestei biserici.
În Moldova, biserica ortodoxă moldoveană este afiliată patriarhiei de la Moscova și e considerată un sprijinitor puternic al viziunii lumii rusești și al valorilor sociale tradiționale, într-o țară al cărei guvern pro-european este supus la presiuni din ce în ce mai mari. În ciuda unei opoziții puternice din partea bisericii, statul și-a refomat, destul de lent, legislația pentru a reduce discriminarea minorităților, ca parte a procesului de asociere dintre Moldova și Uniunea Europeană și în urma unui raport critic al raportorului special ONU pentru libertatea religioasă și de credință.
Studiul publicat de Foreign Policy Centre conține și o serie de recomandări pentru guvernele din Georgia, Armenia, Ucraina și Moldova, între care o mai mare transparență a donațiilor financiare făcute bisericii de către stat și persoane particulare, crearea de programe care să asigure restituirea transparentă a bunurilor bisericeți confiscate de sovietici dela toate cultele religioase, menținerea și întărirea apărării legale și constituționale a drepturilor universale ale omului, în special a apărării libertății religioase și a drepturilor minorităților.
Studiul britanic are o serie de recomdări și pentru comunitatea internațională, care e îndemnată între altele să continue sprjinul acordat organizațiilor ce militează pentru apărarea drepturilor LGBT, apărarea drepturilor femeilor și ale minorităților religioase.
Parteneriatul estic, se mai spune în studiul realizat de Foreign Policy Centre, trebuie să refirme angajamentul Uniunii Europene față de drepturile minorităților și cele universale ale omului, respectînd libertatea de expresie și conștiință. Uniunea Euorpeană trebuie să afirme cu claritate că discriminarea grupurilor minoritare limitează sfera de acțiune a integrării europene.
