Dintr-o destinație turistică, construită cu migală de rândunica de vinificatori, Republica Moldova s-a transformat, aș zice peste noapte, într-un târam al incertitudinii, ca cel din filmul lui Tarkovski. Jaful secolului le-a asigurat politicienilor moldoveni un loc sigur pe primele pagini ale ziarelor occidentale, dar și frecventele debarcări guvernamentale, care i-au determinat pe creditori să facă cale întoarsă.
„De ce Moldova poate fi cea mai înfricoșătoare țară din lume” este titlul unei analize publicate pe site-ul The Atlantic și semnate de editoarea Kathy Gilsinan, în care se discută investigația agenției Associated Press despre legăturile pieței negre de materiale nucleare din Republica Moldova cu gruparea militantă Statul Islamic. Jurnalista americană a calificat situația drept „oripilantă”, dar scrie că: „Rapoarte de acest gen ies la suprafață periodic în țările fostei Uniuni Sovietice și în Pakistan, dar fiindcă urmările sunt prea teribile pentru a fi imaginate și e greu să găsești o soluție, acestea se uită rapid.”
A mai stârnit discuții în presa Occidentală și căderea guvernului Streleț, din 29 octombrie. Într-un articol de opinie de pe blogul publicației online Financial Times cu titlul: „De ce Moldova delincventă contează”, autorul Tony Barber scrie: „Gaura de scurgere moldovenească este o rușine pentru strategii politicii externe europene. Moldova a devenit casa celui mai corupt sistem politic din regiunea europeană”. Barber spune că rușii pot fi învinuiți de crearea multor problemele locale, dar nu de toate.
Într-un comentariu de pe site-ul în limba rusă a Deutsche Welle, jurnalistul moscovit Konstantin Eggert a caracterizat Republica Moldova drept cea mai „nesovietică” republică post sovietică. După părerea lui, criza politică din țară poate deveni simbolică pentru întreaga regiune. „Soarta Moldovei și a schimbărilor social-economice din Ucraina vor determina viitorul acestei regiuni pentru decenii. Protestatarii nu cer schimbarea vectorului european […], dimpotrivă, vor reforme mai rapide”. Dacă vor avea loc alegeri anticipate, jurnalistul rus e sigur că se vor dovedi a fi cele mai dramatice din istoria țării de la independență încoace. „Moscova va depune tot efortul să pună punct pe proiectul european”, scrie Eggert.
Încotro va merge Republica Moldova se întreabă și cercetătorii români Dan Dungaciu și Petrișor Peiu. Într-o analiză comună publicată pe site-ul Fundației Universitare a Mării Negre experții afirmă că problema principală a Chișinăului e o enormă criză de încredere în clasa politică printre cetățeni, care se extinde și asupra încrederii în proiectul european. „Rusia nu are niciun motiv să facă un „contramaindan” în Republica Moldova. Dar e prezentă pe teren, ține situația din R. Moldova în criză, pentru că așa poți bloca alte evoluții nefavorabile Rusiei.”
Jurnalistul de origine română George Damian consideră că evenimentul care a schimbat percepția Republicii Moldova peste hotare a fost „furtul miliardului”, în contextul în care țara era văzută în Occident drept o „poveste de succes a Parteneriatului estic”.
„Imaginea dominantă a Republicii Moldova [în România] este de un vecin cu care există legături profunde și foarte strânse. Dar în același timp, în acest stat vecin cu aceste legături strânse, cu istorie și cetățeni, există forțe care doresc o desprindere sau nu doresc o relație strânsă cu România. Și această imagine a unui balans permanent între cei care trag către lumea occidentală, nu neapărat către unire, dar către apartenența la Uniunea Europeană, și forțele care încearcă o realipire spre lumea fostă sovietică.”
Jurnalistul român spune că Republica Moldova a căzut în umbra situației din Ucraina, unde s-au întâmplat multe lucruri care au schimbat echilibrul geopolitic al Europei. „Moldova este cumva o anexă la întreaga poveste din Ucraina”, a adăugat George Damian.
