Food este numele unui grup de jazz experimental înființat în 1998 de britanicul Ian Bellamy (saxofoane, instrumente electronice) și de norvegianul Thomas Strønen (tobe, percuție, instrumente electronice, claviaturi), după ce Bellamy și Strønen s-au întîlnit întîmplător la Moldejazz, cel mai vechi festival de jazz din Europa, care se ține începînd din 1961 în fiecare an în luna iulie la Molde, în Norvegia.
Au funcționat la început ca un cvartet, împreună cu norvegienii Arve Henricksen (trompetă) și Mats Ailertsen (bas), iar titlurile primelor lor albume, „Food”, „Organic & GM Food” și „Veggie”, arată o curioasă preferință pentru ... nutriție.
Nu am reușit să aflu ce are asta de-a face cu muzica pe care o fac acești oameni (nu cred că există nici măcar o explicație, să-i zicem așa, metaforică), dar se aude că muzica asta a „călătorit” de la primul lor album („Food”, în 2000), pînă la ultimul, „There is Not a Miracle” - acesta din urmă foarte proaspăt, a fost lansat în 6 noiembrie 2015 la casa de discuri muncheneză ECM), muzica asta a „călătorit” așadar de la jazz-ul acustic de avangardă și experimental pînă la sunetele specifice rock-ului psihedelic și muzicii electronice contemporane, în special aceea numită IDM - Intelligent Dance Music.
E foarte posibil ca puriștii jazz-ului să se indigneze la auzul cuvîntului IDM (probabil pentru că el conține sintagma dance music), dar faptul că din 2012 încoace Food lansează albume la ECM (Edition of Contemporary Music a lui Manfred Eicher) spune cam tot despre „miracolul” componistic ce poate fi găsit pe albumele lor.
Ar mai fi de spus că au cântat cu aproape toată „crema” jazz-ului norvegian contemporan (îi amintesc aici doar pe ghitarisul Eivind Aarset și pe trompetistul Nils Peter Moelver), și că albumul „Theres is Not a Miracle” a fost lansat în formulă de trio, cu austriacul Christian Fennesz la ghitară.
