In estul Ucrainei acordul de încetare a focului convenit in februarie la Minsk pare sa fie – mai mult sau mai putin respectat. Pentru multi locuitori ai regiunii si ai satelor din vecintatea conflictului, pericolul exploziilor unor grenade si mine terestre continua sa fie important. Potrivit UNICEF in primele 12 luni ale razboiului din estul Ucrainei 42 de copii au murit si 109 au fost raniti de exploziile acestor arme. Numarul este insa si mai mare, si greu de estimat, in ultimele șase luni, judecând dupa relatarile presei. Corespondentul Europei Libere, Christian Borys, istoriseşte povestea micului Kolia Nijniakovski.
Mikola Nijniakovski: „Kolia cum ii spun părintii si prietenii, era, acum doua luni, un baiat de 11 ani cu o viata mai mult decit normala: se juca cu fratele lui Danilo, de 4 ani, alerga pe afara, se imbraca in costum de motociclist si ii placea să construiască in 3 D”.
Pe 25 august a iesit la joaca impreuna cu fratele lui si cu alti trei baieti; au plecat sa „exploreze” lumea din apropierea satului lor, Volodarske, la 10 km distanta de Mariupol. Tot umblind prin ierburi, unul din baieti a vazut un obiect „interesant”, care arata a jucarie. Si în imbrînceala şi joaca băieţilor, unul dintre copii a cazut peste obiectul curiozităţii lor... care a explodat. Era o grenada care a imprastiat mii de schije de jur împrejur, in toate directiile.
Micul Danilo a fost ucis. Kolia a fost grav ranit. Medicii i-au amputat ambele picioare si mina dreapta.
Nu este limpede din vina cui a ajuns acolo grenada. Guvernul ucrainean spune ca nu a folosit niciodata astfel de arme si dă vina pe separatistii din regiune. Human Rights Watch sustine ca nu se poate determina daca grenada a ajuns acolo neexplodata de la aruncatoarele de grenade ale separatișilor sau ale armatei ucrainene. O grămada de grenade si mine zac pe cimpurile si in jurul satelor ucrainiene din aceasta regiune. Sunt nenumarate.
Edward Crowther de la Grupul Danez de deminare, o organizatie ne-guvernamentala care acţioneaza in intreaga lume in sprijinul celor afectati de conflicte, a declarat că 569 de militari ucraineni au murit pina in luna septembrie din cauza exploziilor minelor terestre. Nu se poate estima numarul civililor morti sau mutilati.
Autorităţile ucrainene spun ca fac şi ele ceea ce pot. Recent o misiune de deminare a fost desfasurata in apropiere de Mariupol, dar, din pacate, expertii ucraineni au probleme si cu echipamentele demodate si cu numarul atit de mare de mine lasate in urma.
Tăranul Heorhi Voievoda nu a vrut sa iasa pe cimp pina ce nu i s-a spus ca lanul său este nepericulos. Si expertii i-au dat garantii. Si ţăranul a iesit pe cimp si… in timp ce era in tractor, o bomba a explodat chiar sub el. „N-am simtit nimic si nu mai ştiu nimic ce s-a intimplat”, marturiseşte ţăranul care a stat in spital, la terapie intensiva, două saptamini luptindu-se intre viata si moarte, iar apoi doua luni la tratamente. A avut arsuri de gradul trei, oase rupte, rani făcute de şrapnel si vînătai.
Politicienii celor patru tari implicate in negociarea unei solutii conflictului armat din estul Ucrainei, asa numitul quardet Normandia - Ucraina, Rusia, Franta si Germania – se declara optimisti ca pina la sfirsitul acestei luni o sa poata ajunge la un acord pentru deminarea regiunii. OSCE crede că operaţiunile de deminare ar putea începe pina la venirea iernii.
Expertul danez Crowther este mai putin încrezător. El crede ca odata ce acest conflict tinde sa fie „îngheţat”, oamenii vor începe sa se intoarca la casele lor şi sa-şi reia viata normala: cazuri precum cel al lui Kolia sau al tăranului Heorhi se vor înmulţi.
Din cauza şocului suferit odata cu moartea unuia dintre copii si mutilarea grava a celuilalt, mama lui Kolia nu a avut puterea sa îşi vada copilul ramas in viata luni de zile. A băut mult, a plins mult şi aştepta sa afle ca si acesta a murit.
Acum este impreuna cu Kolia intr-un spital din Kiev. Cauta sa îşi încurajeze fiul ca va putea duce o viata normala si priveste cu durere la o fotografie a lui Kolia alaturi de bicicleta lui.
Kolia abia poate sa vorbeasca din cauza bandajelor. Spera si lupta sa se faca bine si sa se joace din nou cu fratele lui mai mic.
Mama nu a avut puterea sa îi spună adevarul. Mai asteapta. Acum, Kolia trebuie sa continue lupta si sa vrea sa trăiasca mai departe.
