Corespondentul la Bruxelles al ziarului „Adevărul”, Cristian Unteanu, consideră că recentele declarații ale ministrului apărării de la Chișinău, Anton Șalaru, sunt cel mai grav semnal de alarmă care a venit dintr-acolo în ultimele decenii. Aceeași lectură ar fi avut-o și analişti europeni de securitate specializaţi în decriptarea mesajelor de urgenţă şi estimarea situaţiilor de risc. Unteanu reia cele spuse de Șalaru: pericolul unei Rusii care intenționează să-și recapete imperiul de altădată, plus despre pericolul intern reprezentat de corupție. Se oprește însă și la cuvintele tari folosite de oficialul moldovean: Republica Moldova ar putea dispărea ca stat suveran, iar un asemenea deznodământ n-ar fi exclus, pentru că în țară, de fapt în Transnistria, există „2.200 de militari ruşi, precum şi o armată ilegală a regimului separatist transnistrean, iar ministerul lor de interne mai are un batalion cu destinaţie specială de 800 de militari”. Situația Moldovei ar trebui să intereseze mult mai mult Alianța Nord-Atlantică. Rusia și-ar putea susține flota de la Marea Neagră prin baze militare terestre şi aeriane amplasate în țara de dincolo de Prut. Mesajul ”disperat” de la Chișinău arată, mai scrie Unteanu, „limitele gândirii şi iniţiativei strategice a planificatorilor de la Bruxelles”. Ei ar fi trebuit să realizeze încă de la eșecul summit-ului Vilnius că se produce o fractură, care va fi exploatată pas cu pas de „mult mai bunii cunoscători ai zonei”, cei de la Kremlin, se mai arată în „Adevărul”.
În săptămânalul „Dilema Veche”, Liliana Nicolae publică un reportaj de la Chișinău, în care descrie atmosfera din cele două „orășele” ale protestatarilor. S-a simțit binevenită în orășelul „demnității”, nu și în cel al „socialiștilor”. În ambele spații, totuși, se strigă împotriva hoției, doar că pentru fiecare hoți sunt ceilalți. Se pare că în Moldova fostul ministru al educației Maia Sandu este considerată singurul politician necorupt. Jurnalista a stat de vorbă cu Sandu și scrie că pare să fi rămas consecventă pasului lateral făcut după ce nominalizarea sa ca premier a eșuat acum câteva luni. Știe că ar avea nevoie de un partid puternic în spate și că acest lucru nu se poate face de azi pe mâine, așa că deocamdată încearcă să pună pe picioare o organizație nonguvernamentală. Nu vede posibile minuni în Moldova în doi ani de zile, dar, o citează Liliana Nicolae, poate că în zece ani, da.
Joi exista în presa de la București o părere mai degrabă bună despre soluția unui guvern de tehnocrați condus de Dacian Cioloș. Vineri, îndoielile sunt mai apăsate. Editorialistul de la Gandul.info, Marian Sultănoiu, se întreabă chiar dacă numele nu îi va fi fost impus președintelui Klaus Iohannis de la Bruxelles. Crede însă mai degrabă că a fost o manevră reușită a social-democraților. Ei l-au îndepărtat pe șeful statului de ideea anticipatelor și l-au condus teptat către varianta care le convenea cel mai bine. În opinia editorialistului de la Gândul, anul 2016 se va încheia pe una dintre aceste două concluzii: ori se va spune că Cioloș a continuat politica fostului guvern Ponta, ori că le-a impus românilor un nou plan de austeritate, „refuzându-le astfel dreptul la o viaţă mai bună, aşa cum ar fi dorit guvernul Ponta-PSD”.
