Victoria Ungureanu - născută în satul Bardar, r. Ialoveni (5 noiembrie 1989). Absolventa a Facultatii de Jurnalism (ULIM) si a Scolii de Studii Avansate in Jurnalism. A obtinut in 2014 premiul „Speranta anului in jurnalism”, oferit de Centrul pentru Jurnalism Independent. Are o experienta de peste cinci ani in presa online si radio, iar de ceva timp organizeaza evenimente si administreaza un site dedicat jurnalistilor – Everyday Journalism.
Luni
...unii se trezesc așa cu o dezamăgire, din nou job, din nou trezitu de dimineață. Alții, așa cum sunt eu, zilele de luni și cam toată săptămâna se transformă în zile de weekend. Te trezești la ce oră vrei și programul tău zilnic îl decizi după bunul tău plac. Cum? Ei, cică tre să ai mare curaj să nu lucrezi pentru nimeni în țara asta, dar iată că de șase luni fac asta și nu mor de foame. Ba mai mult, eram mai stresată atunci când știam că vin pe card câteva miișoare care oricum vor fi cheltuite până la următoarele miișoare de luna viitoare.
E adevărat, sunt scutită de chirii și cheltuieli pentru întreținere, dar... stați liniștiți, nu trăiesc în drum. E simplu, sunt lucruri pe care sunt fericită că le am, pentru că mi le oferă familia, dar sunt și lucruri pe care le-am obținut și îmi place și în continuare să le obțin singură.
Ziua de luni e ziua totalurilor. Duminică am organizat primul test drive cu șapte jurnaliste din Moldova și am cunoscut din nou femei care mă inspiră și pe care îmi place să le implic în proiectele mele. Coordonez rapid aparițiile în media pentru că scopul meu era să promovez femeia la volan și cred că mi-a reușit!
În a doua parte a zile mai dau câteva sunete. Da, de ceva timp fac mai mult vânzări, decât jurnalism. N-am făcut nicio școală în domeniu, dar am înțeles că dacă știi ce vrei, știi să ceri și să oferi ceva în schimb, atunci reușești să obții ce vrei, să vânzi și să câștigi încă un client. Asta e, atunci când refuzi ofertele de job-uri din Chișinău, îți asumi oarecum riscul de a învăța rapid lucruri pe care erai sigură că n-o să le faci niciodată. De aia nu mai spun niciodată....
Marți
Zilele de marți au devenit infernale. Pe bune, temele pentru acasă... Las totul pentru ultimul moment și asta face ca timpul să se scurgă repede, pentru că responsabilități sunt multe. Da, de 4 săptămâni frecventez cursurile Angry Business și cine a trecut prin școala asta, mă înțelege. Cine nu... ar trebui să încerce, asta dacă vreți ca zilele de luni să se transforme în zile de weekend. Da, sunt lucruri pentru care merită să sacrifici ceva... orice. Aici la viteză înveți și photoshop-ul, și să negociezi, și să gândești proiecte, și să promovezi ceea ce faci! Într-un cuvânt, începi să valorezi cât 10 oameni și cu așa valoare, mai vrei să lucrezi pentru alții? Zilele de marți sunt finalizate cu dezbateri la cursul de business pe la ora 22:00. Ajung acasă și ce credeți că fac până după ora 2:00 dimineața? Business? Cam așa ceva! Redactez articole și oferte... Mă mir că nu mă visez noaptea la negocieri. Deocamdată.
Miercuri
Dacă e miercuri, atunci e vineri. Nu știu cum e la voi, dar la mine cronometru se scurge atât de repede! Poate pentru că în agenda mea se regăsesc foarte multe scopuri. Trebuie să sun persoană Z, trebuie să scriu vreo patru oferte și să le trimit. Trebuie să public vreo trei articole, să mă documentez și să scriu întrebări pentru alte câteva interviuri și recunosc, nu le reușesc pe toate. Acum nu mai reușesc nici să răspund la toate mesajele de pe facebook. Zilnic sunt cel puțin 15 mesaje necitite și nu reușesc nici să stau la vorbe calde virtuale cu prietenii, pentru că am zis că TREBUIE și în agendă sunt multe de făcut. Îmi place să fiu mereu ocupată, dar realizez că fiind mereu prinsă-n activități s-ar putea să pierd ceva mai important decât atât... mai lucrez la asta.
Joi
Alarma a sunat la ora 7:30. Voiam tare să fiu matinală joi, dar m-am putut ridica din pat abia peste o oră. E greu pentru o bufniță ca mine să se trezească atunci când sună alarma. Se întâmplă doar în cazurile când am ceva stabilit și nu pot amâna. Pentru după-amiază am stabilite niște întâlniri, așa că de dimineață am dat niște sunete la câteva companii. Voiam să iau legatura cu PR managerii de acolo. Dar ce credeți? Secretara spune că îți poate oferi doar o adresă electronică. Atât? De ce oare un PR manager ar trebui să fie atât de greu de găsit? Oare nu este el cointeresat ca ofertele să ajungă la el direct? Nu știi niciodată cine te caută. Așa că mi se pare o gafă mare să „te ascunzi”, atunci când poți fi accesibil și poți câștiga cine știe ce strategie de promovare. Sigur, am expediat ofertele la adresele de email. Cred că secretarele se vor cam sătura de mine, pentru că sunt insistentă și de fiecare dată vreau un răspuns. Da sau nu? Și nu-ul nu mă oprește niciodată.
La amiază am primit o știre pozitivă. Mi-a fost oferită noua carte a jurnalistului Igoz Guzun, intitulată „Vinil” și care urmează să fie lansată la Chișinău. Am răsfoit-o și am să dau citire din carte ceva și pentru voi:
„20 de motive pentru a face ceva. Trebuie. Vreau. Îmi place. N-am altceva de făcut. Sunt câteva motive pe care le invocăm – în glas sau în minte – pentru a face ceva.
Se pare că este mai greu să găsim motive pentru a face ceva în timp ce există atâtea și atâtea motive de a nu face. Și totuși poate mai întâi facem asta. Pentru că ai mei mă presează. Pentru că așa fac alții. Pentru că alții n-au făcut-o. Și mai fac asta pentru că n-o să se întâmple nimic.
Alte motive pentru a face ceva? Pentru că așa-i regulamentul. Pentru că asta-i ultima șansă. Pentru că așa a zis directorul. Pentru că asta dă bine, recunosc. Și sunt alte câteva pentru a face ceva. Fac asta ca să nu fie vorbe. Pentru că merită. Și mai fac asta pentru că, la urma urmei, am cu ce. Da voi ce motive aveți ca să faceți ceva?”
Vineri
Deși am adormit la ora 4:00 dimineața, oricum vineri trebuie să fiu matinală. Nu mai am nicio scuză. Săptămâna trecută n-am ajuns la orele de mentorat și regret. Ce se întâmplă la orele de mentorat care încep în fiecare zi de vineri și sâmbătă la ora 7:30 la Angry Business? Dezbateri! În câteva săptămâni am cunoscut zeci de antreprenori din Moldova și am aflat zeci de secrete din spatele unor afaceri prin intermediul acestor mentorate. E bine să știi cum au greșit alții și la ce să fii atent atunci când ai decis să pășești pe drumul numit „business în Republica Moldova”.
Mie nu-mi plac oamenii negativiști. Stau departe de ei. Lucrurile în viața mea s-au schimbat spre bine pentru că mereu m-am înconjurat de oameni care m-au inspirat și m-au apreciat așa cum eram în acel moment. Multă lume îmi scrie și mă întreabă: Cum îți reușește? Din ce trăiești? Pentru început este minunat că prin tot ce fac eu reușesc să am un schimb de experiență, emoții și amintiri cu oameni pe care nu i-aș fi cunoscut dacă stăteam într-un birou și scriam zilnic 20 de știri pentru instutiția Y.
De 6 luni fac „Everyday Journalism” și sunt fericită pentru că am luat-o de la zero. Nu e ușor. La sfârșit de lună nu vin nici măcar acele miișoarele pe card, dar în schimb există o doză maximă de entuziasm care mă face să cred că într-o zi și miișoarele vor veni. La început e multă muncă și dăruire, mai târziu apare și răsplata financiară. Acesta e sacrificiul pe care l-am făcut și mi l-am asumat.
Te îndemn și pe tine, dacă nu te simți util acolo unde ești acum, atunci o poți lua de la zero oricând... pentru că suntem ceea ce vrem să fim. Suntem alături de oamenii pe care îi vrem și obținem lucrurile pentru care știm să luptăm cu adevărat.
