Expertul media Ion Bunduchi este de parere că in Moldova nu există o solidaritate în breasla jurnaliștilor iar cetateanul, desi are multe surse de informatii la îndemâna, știe din ce in ce mai putin ce se întîmplă cu adevărat, fiind usor de manipulat. Ion Bundunchi a fost director exectiv al Asociatiei Presei Electronice, iar acum e implicat mai ales in proicte de consolidare a independentei presei moldovenesti.
Europa Liberă: Cum se explică faptul că în Republica Moldova presa s-a degradat odată cu societatea?
Ion Bunduchi: „Foarte simplu: societatea s-a degradat odată cu aşa-numita elită politică. Şi presa nu este stat în stat. Nu putem să construim socialismul într-o ţară luată separat. Presa, în fond, e o oglindă fidelă a societăţii. Şi dacă aşa e societatea, aşa e şi presa. Şi ca în orice societate sunt insuliţe.”
Europa Liberă: Dar e o putere separată totuşi, a patra, căreia i se mai zice şi câinele de pază.
Ion Bunduchi: „Eu i-aş zice doar câine de pază, nu și puterea a patra. Tocmai de aceea spuneam că sunt insuliţe, nu putem afirma că toată presa noastră e aşa cum e societatea ori cum e elita politică. Sunt instituţii mediatice care îşi fac bine treaba şi pe ele se menţine încă acea cumsecădenie de care trebuie să dea dovadă mass-media şi de o îndeplinire a obligaţiunilor profesionale pe care le are.”
Europa Liberă: Există factori care influenţează buna funcţionare a unei prese libere?
Ion Bunduchi: „Bineînţeles. Şi factorii de influenţă sunt foarte mulţi, de tot felul, şi materiali, pentru că zice vorba: „Mai aproape dinţii ca părinţii”. Dar, pornim de la formarea meseriaşilor timp de trei ani şi, dacă vin deja formaţi cu verticalitate, atunci îi poţi învăţa numai meseria. Dacă vin fără verticalitate de acolo de unde vin, nu le mai poţi face verticalitatea în trei ani, ca să nu mai spunem de limbajul pe care îl utilizează şi care, de fapt, este un instrument de lucru zilnic. Ca să nu mai spunem de cadrul legal care există la noi şi care a fost făcut, astfel încât să fie foarte bun pentru cei care doresc să acapareze instituţii mediatice şi nu pentru a crea condiţii mass-mediei să informeze adecvat cetăţeanul. Să spunem de cadrul de autoreglementare, pentru că ar fi nişte norme autoasumate, dar nu toţi ziariştii fac acest lucru, iar dacă îl fac, găsesc un loc de lucru la un patron care impune propriile legi şi atunci uităm de autoreglementare. Ar mai fi instituţiile formative continuu, bunăoară noi niciodată nu am avut un centru de instruire continuă pentru categoriile de ziarişti, nu am avut în Moldova, din păcate. Nu-l avem chiar nici la instituţia publică fie naţională, fie regională. Şi asemenea factori de influenţă, ca să nu mai zic salariul, ca să nu mai zic de interesele economice, politice, financiare, corporative, de grup etc., etc. Sunt foarte mulţi factori de influenţă care și determină calitatea mass-mediei.”
Europa Liberă: Faptul că au fost scoşi din anonimat patronii trusturilor media ajută cetăţeanul să fie mai bine informat?
Ion Bunduchi: „Că au ieşit din anonimat patronii ori proprietarii mass-mediei nu ajută cu mult, pentru că e jumătate de pas. A doua jumătate de pas trebuia să fie: patronii ori proprietarii mass-media nu trebuie să ocupe o cotă de audienţă mai mare de o limită, bunăoară, 20%, 25%, 30%, ca să permită tuturor instituţiilor mediatice să se dezvolte ori să aibă partea lor de „tort”, care se cheamă publicitate comercială. În situaţia în care nu a fost făcut şi a doua jumătate de pas, prima jumătate nu face mare treabă.”
Europa Liberă: Propaganda rusească mai rămâne a fi un factor care influenţează opţiunea celui care citeşte, ascultă şi urmăreşte programele televizate?
Ion Bunduchi: „Bineînţeles. Şi în general astăzi cetăţeanul trebuie să ia o decizie, când merge la urna de vot sau când merge la serviciu între trei vectori de influenţă: propaganda internă, propaganda externă şi jurnalismul veridic, jurnalismul profesionist.”
Europa Liberă: Deseori pun o întrebare pentru oamenii pe care îi întâlnesc în Moldova profundă: cum faceţi diferenţă între adevăr şi minciună? Şi le vine foarte greu să răspundă.
Ion Bunduchi: „Eu îi înţeleg foarte bine. Pentru că şi mie îmi vine foarte greu să înţeleg ce se întâmplă. Şi doar dacă urmăresc ce spun 10, 15, 20 de instituţii mediatice despre acelaşi eveniment, încerc cumva să trag nişte concluzii. Dar bine, pentru mine este o preocupare profesională să urmăresc mass-media, preocuparea aceasta nu este şi pentru cetăţeanul de rând. Şi atunci foarte greu e să tragi hotar între adevăr şi minciună, între minciuna spusă neintenţionat, dar noi avem foarte multă minciună spusă intenţionat, cu rea-credinţă, cu ţintă care bate departe. Şi aceasta e cel mai trist.”
Europa Liberă: Mass-media de mâine va fi alta decât cea de azi?
Ion Bunduchi: „Dacă importăm elite politice de calitate, dacă încercăm sincer să facem ordine în ţara aceasta, atunci ar fi şi presa alta. Dar atunci când facem reforme mimate, declarate – dar haideţi să lăsăm totul pe loc, totul aşa cum a fost – rămânem ancoraţi profund în realitatea sovietică. Foarte greu iese din noi ceea ce numim sovietic.”
Europa Liberă: Cum vă explicaţi că nu există o solidaritate în breaslă?
Ion Bunduchi: „Dar ea nici nu a existat vreodată. Şi în general solidaritatea breslei în oricare ţară a lumii nu este permanentă, jurnaliştii se solidarizează, atunci când au un duşman comun, bunăoară, nu li se permite accesul la şedinţele în plen ale Parlamentului. Și atunci breasla se poate solidariza şi decide: „Boicotăm o lună Parlamentul. Nu scriem nici cea mai scurtă ştiruţă despre aceasta”. La noi, când avem o presă atât de pestriţă, care se împarte pe criterii de limbă, pe criterii de profesionalism, pe criterii de vector geopolitice etc., etc., înregimentaţi, neînregimentaţi, cum să faci breasla aceasta solidară? Nu toţi jurnaliştii vor. Nu fiecare jurnalist din Republica Moldova are aceeaşi biblie. De aceea nu pot să se solidarizeze. Dacă nu este o temelie comună, cam de ce ar veni pe acea temelie toţi jurnaliştii? Şi apoi jurnaliştii sunt foarte expuşi influenţelor politice din Moldova. Noi avem peste o sută de radio şi televiziuni şi o piaţă de publicitate comercială care cu greu ar întreţine una-două. Concluzia este: majoritatea absolută a instituţiilor mediatice trăiesc din bani de partid. Cum să-i uneşti? Partidele sunt diferite, nu pot fuziona două partide. Aşa e?”
Europa Liberă: Dar acest lucru se perpetuează de 25 de ani de zile, de la proclamarea independenţei statului.
Ion Bunduchi: „Da. Pentru că orice partid am încerca să creăm, oricum până la urmă este PCUS, ca să cităm un cunoscut premier rus. Aşa e şi la noi, peste noapte nu am putut să ne naştem democraţi. Venim toţi din acelaşi trecut. Au trecut nişte generaţii, dar foarte uşor tânăra generaţie preia nişte valori perimate de acolo, pentru că, iarăşi, trăieşti într-un anturaj, trăieşti într-o familie, trăieşti într-o ţară, la urma urmei. Şi atunci nu poate să nu fie intoxicat de aceste aşa-zise valori.”
Europa Liberă: Şi atunci de ce se încearcă mai degrabă să se caute scuze, dar nu să se practice un jurnalism veritabil, aşa cum e posibil în alte ţări?
Ion Bunduchi: „Noi, ca oameni, ca făpturi, suntem leneşi de firea noastră. E mai uşor să aduci scuze decât să tragi în plug. E cea mai plauzibilă explicaţie.”
