Linkuri accesibilitate

Oleg Brega: „Democrație înseamnă și implicarea cetățenilor…”


Oleg Brega
Oleg Brega

Activistul civic, la înmânarea premiului pentru realizările remarcabile în domeniul drepturilor omului, acordat de reprezentanța ONU în R. Moldova.

Activistul civic Oleg Brega a primit un premiu pentru realizările remarcabile în domeniul drepturilor omului acordat de reprezentanța ONU în Republica Moldova. Fost candidat independent la alegerile parlamentare din 2014, Brega, în vârstă de 42 de ani, a fost distins pentru „promovarea activă a transparenței și dreptului de a fi ales în calitate de candidat independent, inclusiv pentru grupurile subreprezentate”. Într-un interviu cu Liliana Barbăroșie, Brega s-a arătat surprins că a fost distins anume pentru asta.

Oleg Brega: „Pentru mine a fost surprinzătoare motivația celor care au dat premiul, de ce au selectat în activitatea mea anume acest aspect, dar îi înțeleg. Și cred că e de maximă actualitate implicarea cetățenilor în viața cetății, nu doar a urbei, a capitalei, a localității în care trăiesc ei, ci chiar în viața țării întregi prin activism politic, prin participare la alegri măcar ca observator sau promotor al unuia dintre candidați, fie partid, fie independent, pentru că se observă schimbare de cadru legal. Dar cetățenii rămân amorțiți în așteptare că statul, poporul, Făt-frumos din afară, din Europa sau din Rusia o să vină și o să-i fericească. Dar democrația nu funcționează așa, democrație înseamnă și implicarea cetățenilor. Degeaba s-a făcut cea mai bună Lege privind întrunirile în Republica Moldova. Am umblat toată Europa și am protestat și am văzut că nu există așa cadru legal cum e Legea noastră din anul 2008, atenție, votată de comuniști, dar la presiunea Europei. Dacă cetățenii nu cunosc acea lege și nu fac uz de ea sau dacă fac dau în exces - aruncă cu pietre, bat oameni sau emit vorbe de ură. Deci, dacă cetățenii nu cunosc Legea, Legea ca și cum nu ar exista și în zădar a făcut efort Occidentul să impulsioneze schimbarea de lege. Acea lege nu e cunoscută nici de autorități, nici de polițiști, nici de judecători, procurori, dar nici de cetățeanul de rând. De asta înțeleg de ce ONU a încurajat anume această latură a mea - intenția de a modifica comportamentul politicienilor și al cetățenilor, al statului, dar și al beneficiarului de drepturi, de-al modifica în câmpul luptei politice. Să nu să se mai teamă omul zicând că politica nu este pentru el considerând-o o chestie murdară și să fie lipsit de dorința de a se implica, maxim ce ar putea face ar fi ca odată la patru ani să se ducă să dea cu votul în ei. Și nici nu are curajul să voteze un concurent electoral nou sau să voteze contra tuturor, de exemplu, ci ei votează așa cam cum i-a spus preotul la biserică sau cum a spus cumătru sau pe cine l-a mai văzut la televizor, chiar dacă l-a văzut în context foarte negativ că a furat, că a mințit, că a înjurat. Omul se conduce de principiul că votând „răul cel mai puțin rău” scapă de„ răul mai mare. Dacă rămânem cu mentalitatea asta și nu o să încercăm să ne implicăm și să schimbăm lucrurile prin forță, prin participarea proprie lucrurile nu o să se schimbe sau o să se schimbe, dar nu în interesul nostru, nu în folosul nostru.”

Europa Liberă: Mai aveți de gând să participați în campanii electorale?

Oleg Brega: „Eu sper să avem alegeri anticipate sau alte concursuri publice. Pentru că eu nu doar la alegeri am participat, ci și la concursuri pentru funcții publice, de exemplu, pentru Consiliul de Observatori al Audiovizualului, pentru CCA, pentru Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității - a astfel de concursuri particip de vreo zece ani. La alegeri particip doar de două scrutine - la alegerile parlamentare și la acele locale. Evident voi continua. Cel mai degrabă voi continua independent, pentru că cauza mi se pare nobilă și necesară a fi apărată, chiar dacă e o cauză ingrată prin cadrul legal, prin acel prag electoral de 2% pe care până acum încă în istoria Republicii Moldova încă nimeni nu l-a trecut. Dar e o ocazie de a apărea la televizor, de a vorbi despre programe importante pentru oameni, despre drepturile omului, de a veni cu alt model de comportament politicienesc. Poate nici nu-i locul meu în Parlament sau la Primărie sau în campania electorală, dar aș vrea să ridic ștacheta dezbaterilor publice cu teme mai umaniste, mai aproape de om, ci nu cu demagogii generalizatoare despre salvarea nației, despre vector integrațional. Vreau să vorbim despre oameni concreți și despre drepturile lor de azi foarte reale.”

Europa Liberă: Ați fost premiat de o organizație care promovează drepturile omului în lume, dar atitudinea acestei organizații ONU față de drepturile omului mi se pare ușor contrastantă cu atitudinea autorităților din această țară față de drepturile omului. Întrebarea mea este dacă pe parcursul anilor ați observat măcar o mică schimbare de atitudine în sensul îmbunătățirii din partea autorităților față, de exemplu, de activiști civici?

Oleg Brega: „Atitudinea poate nu s-a schimbat, s-a schimbat retorica guvernanților sau a politicienilor care pretind la guvernare. Din interes mercantil sau din interes de imagine externă mai mult, pentru că imaginea internă are mai degrabă de suferit în cazul când te arați politican preocupat de drepturile omului. Din interes extern politicienii noștri încep să vorbească politic corect, încep să apere diversitate, să apere egalitatea, să apere supremația legii. Inclusiv am remarcat minunăția ca Partidul Comuniștilor să se schimbe de la bolșevismul de grotă la pro-europenism în doar câțiva ani. La fel și anticomuniștii au venit tot cu o retorică pro-democrație, pro-europeană, pluralism de opinie, dar faptele nu prea s-au schimbat. S-ar putea chiar mai proastă situația să fi devenit din cauza acestei vitrine frumoase în spatele căreia rămâne măcelărie, rămâne bătaie de joc de drepturile fundamentale ale omului. Primele victime sunt activiștii ca noi, jurnaliști, bloggeri, onegiști de drepturile omului – oamenii care stau pe baricade și interacționează direct cu organele de stat, cu polițistul, cu Procuratura, cu judecătorul, cu gardianul de la închisoare. De asta nu văd nicio schimbare de la „regimul Voronin” unde eram victima excelentă, nearătată nicăieri la televizor și regimul fără Voronin unde mi-am făcut tribuna mea și mă exprim prin internet și știe toată lumea despre aventurile mele din fiecare zi. Același comportament al reprezentanților statului e față de cetățeanul activ care vrea să se implice în treburile statului. Pentru că mentalitatea omului se schimbă foarte greu, mai ușor se schimbă comportamentul sau discursul. Cel puțin la nivel de retorică politicienii de vârf au simțit de unde bate vântul și cum ar trebui să vorbească, iar în fapte nu prea. Mai ieri am privit o transmisiune în direct de la Ședința Comisiei permanente Parlamentare pentru drepturile omului în care se discuta modificarea la alegerea electorală de a introduce cote de gen la care argumentele membrilor comisiei, mai ales ale bărbaților erau penibile, de epocă medievală. Ei susțin că sunt pentru egalitate, dar totodată se întreabă: de ce ar fi necesar cota de gen? Asta demonstrează că nu există egalitate și că trebuie cumva s-o impulsionăm. Oamenii ăștia la modul declarativ susțin că sunt pentru diversitate, dar n-ar fi niciodată contra ca pe cei mici mai, cei mai slabi, mai puțini reprezentați, pe cei care deranjează să-i bage un pic la pușcărie cum iată se întâmplă cu grupul „Petrenco” să-i amendeze nițel, să-i hărțuiască așa cum se întâmplă cu Anatol Mătăsaru, cu Sergiu Voloc, cu Brega și cu Domnica Cemortan, de exemplu. Și asta ar face-o cam oricine dintre politicieni fie că e comunist, fie că e socialist, fie că e anticomunist, unionist cam toți au o mentalitate bolșevică totalitară.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:06 0:00
Link direct

Europa Liberă: Să revenim la alte activități civice pe care le desfășurați. În ultimele două videouri filmate de Dvs. pe care le-am văzut eu, în unul se arăta cum își parchează automobilul neregulamentar un lider de partid, liderul liberal Mihai Ghimpu, alt video pe care l-am văzut arăta cum este păzită casa lui Vlad Plahotnicuc, democrat autosuspendat din partid de niște oameni înarmați. Spuneați și Dvs. că nu există reacții sau reacțiile sunt cele proaste. Nu vă simțiți un fel de angajat într-o luptă Don Quijote-că?

Oleg Brega: „Deseori mă apucă deznădejdea când vedeam că eforturile mele sunt în van sau cu efect foarte mic. Dar în ultimul timp, de când avem pluralism de opinii, foarte multă mass-media, mai ales, site-uri pe internet independente financiar de patroni politici sau de interese economice și atunci când o astfel de video de al meu e preluat de o altă instituție media, de site-uri de pe internet, dar uneori și de televiziuni, de ziare și stârnește o discuție la nivel public asta mă face sigur pe sine și mă face conștient de utilitatea eforului meu. Deci, de mult nu mai am senzația inutilității. Pe timpuri când eram ignorat de toată lumea, nici loc de muncă nu aveam decât într-o bibliotecă nu știu unde, nici un site de pe internet nu vorbea despre mine, despre eforturile mele sau ale noastre, ale asociației „Hyde Park”, atunci eram mai aproape de „culmile disperării” vorba lui Emil Cioran.”

Europa Liberă: Să vorbim un pic despre presă, mă bucur că ați adus subiectul aici. Mai citiți, mai consumați presă, mai priviți dezbateri?

Oleg Brega: „Da, evident, uneori la televizor, dar mai mult pe internet mă documentez, cel puțin titluri de presă, știri citesc. Și observ o preocupare îngrijorătoare a jurnaliștilor pentru pârțurile pe care le scot politicienii, mai ales cei importanți pentru actul guvernării, pe când lucrurile, viața reală rezidă și în suspinările, în așteptările unui cetățean de rând. De exemplu, cazul veteranului protestatar Tudor Pînzari care tot lângă Palatul Republicii, lângă Parlament stă, dar într-o colibă de cinci ani și jumătate protestează și presa nu prea se interesează de astfel de cazuri. Sau de protestele din fața Parlamentului unde sunt multe corturi sau din fața Guvernului, de asemenea sau de oameni care suferă în tăcere dar îi poți întâlni la instanțe de judecată, la spital, la Procuratură, la Comisariatul de Poliție, pe stradă poți să-l vezi pe omul trist și dacă ai un pic de empatie și un pic de grijă pentru starea națiunii te oprești și îl întrebi cu microfonul, cu reportofonul, cu camera îl întrebi: ce te doare omule? Și atunci o să vezi că lucrurile nu sunt, de fapt, așa cum ni le prezintă Mihai Ghimpu, Vlad Plahotnciuc, Vlad Filat, Mitropolitul Vladimir, Igor Dodon sau cine se mai consideră acum important în scena politică. Cred că jurnaliștii, mass-media ar trebui să se îndepărteze de cei care fac bla bla bla la televizor și se prefac că de luni în șir negociază un nou Guvern, probabil tot provizoriu și să înceapă să comunice cu oamenii, pentru că beneficiarii activităților jurnalistice sunt oamenii, consumatorii de media, contribuabilii, cetățenii justițiabili și uneori alegători.”

Europa Liberă: Și cine le-ar plăti salarii atunci?

Oleg Brega: „Asta e o problemă. Mass-media noastră nu e independentă financiar, ci e dependentă de patronii lor care cel mai des au interes politic. Dar internetul e o șansă nesperată ca mass-media să devină mai sărăcuță, dar aproape nelimitat de independentă. Și de exemplu „Curaj Tv” sau alte exempluri de bloguri făcute de unul, doi, trei oameni ar trebui să devină un model de comportament și măcar cetățenii consumatori de informații ar trebuie să se redirecționeze de la televiziuni cu acoperi națională sau corporații de televiziuni care îs în mâna aceluiași patron politic. Oamenii ar trebui să consume informații mai puțin de la acea sursă și să se orienteze spre surse alternative necontrolate de pe internet dacă vor să rămână bine informați și nu manipulați.”

XS
SM
MD
LG