Consiliul Naţional al ONG-urilor s-a arătat nemulţumit de felul în care este eliberat certificatul de utilitate publică, act de care au nevoie pentru a se putea bucura, între altele, de anumite scutiri financiare. Procedura, spun ei, este anevoioasă şi birocratică. În replică, Comisia de Certificare de pe lângă Ministerul Justiţiei, insistă că probleme apar pentru că reprezentanţii societăţii civile nu ar cunoaşte legislaţia. Cum poate fi depăşit blocajul?
Certificatul de utilitate publică e un document care confirmă că activitatea unui ONG nu aduce profit, este în interesul comunităţii şi nu are implicaţii politice şi electorale. Despre necesitatea obţinerii acestui certificat s-a discutat mai ales anul trecut, când a fost adoptată Legea 2 la sută, Asociaţiile obşteştii fiind obligate să facă dovada aşa numitei utilităţi publice pentru a beneficia de donaţii din partea cetăţenilor.
Mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile s-au plâns însă că procedura de obţinere a documentului le-ar da bătăi de cap. Nemulţumirea, exprimată de Iuliana Cantaragiu, preşedinta consiliului ONG-urilor din Republica Moldova, mai constă în faptul că Asociaţiile obşteşti s-ar bucura de scutiri fiscale doar „pe hârtie”, nu şi în realitate:
„Certificatul de utilitate publică este util doar dacă organizaţia beneficiază de spaţiu pentru oficiu, aflat în proprietatea autorităţii publice locale şi acest certificat poate să faciliteze la reducerea şi scutirea de plată a arendei, dacă autoritatea publică locală doreşte să facă acest lucru”.
În ultimele cinci luni Comisia responsabilă de eliberarea certificatului a primit peste 70 de cereri, dar a acceptat doar jumătate dintr eele.
Majoritatea organizaţiilor care au primit acest documentsunt asociaţiile sportive. Cifra refuzurilor, crede Iuliana Cantaragiu, este impresionantă şi s-ar datora, cel mai probabil, birocraţiei şi excesului de zel din partea membrilor comisiei:
„Destul de mulţi ani Comisia de certificare anume din cauza inutilităţii certificatului, practic, nu mai era funcţională. Acum şi-a reluat activitatea cu o nouă componenţă din iunie, a acestui an. Respectiv, cerinţele noii comisii sunt mai exigente, ca să zic aşa, reiau buchia legii, dar, uneori, din punctul meu de vedere, este exagerat.”
Iuliana Cantaragiu aduce şi cu un exemplu: pentru a obţine certificatul de utilitate publică, ONG-urile trebuie să-şi publice raportul de activitate pentru anul precedent în mass-media, inclusiv pe pagina de internet a organizaţiei. Acest „inclusiv”, spune preşedinta consiliului ONG-urilor, lasă loc de interpretări, unele organizaţii fiind obligate să publice documentul în presă. Întrebarea care rămâne fără răspuns este: ce instituţie mass-media ar accepta un document de câteva zeci de pagini?
În replică, preşedintele Comisiei de certificare, Ruslan Berzoi, spune că problemele pe care le întâmpină ONG-urile apar mai degrabă din necunoaştere a legislaţiei:
„Noi nu am inventat nimic, ceea ce este prevăzut de lege, aceea şi cerem de la asociaţiile obşteşti. Problema este că solicitanţii vin, ei nu se documentează, nu cunosc toate actele care trebuie prezentate, dacă întrunesc sau nu aceste condiţii şi apoi apar anumite nemulţumiri. Vă spun, însă, că din toate deciziile de refuz de acordare a certificatului de utilitate publică şi eliberarea certificatului corespunzător, nu au contestate până în prezent, fiindcă toţi au înţeles că nu corespund legii.”
Astăzi, certificatul de utilitate publică nu este obligatoriu pentru ONG-uri. Multe însă insistă să-l obţină mai ales după adoptarea Legii 2 la sută, în speranţa că vor obţine donaţii de la cetăţeni, atunci când norma legală va fi funcţională. Tocmai din acest motiv, cred reprezentanţii societăţii civile, procesul de acordare a documentului trebuie să fie cât mai transparent.
