În 2014, Muzeul Național de Artă de la Chișinău a primit un grant de la Guvernul României în valoare de un milion de euro pentru restaurarea clădirii declarată monument arhitectural. Lucrările au continuat pe parcursul întregului an. Directorul instituției Tudor Zbârnea face un bilanț al anului 2015 în domeniul artei plastice din Republica Moldova și asigură publicul că muzeul restaurat își va deschide porțile în anul care vine.
Tudor Zbârnea: „Anul 2015 a fost în primul rând anul în care a avut loc cea de-a patra ediție a Bienalei Internaționale de Pictură, este un eveniment care de la an la an își extinde și geografic participarea artiștilor, dar și nivelul calitativ. A fost practic evenimentul de anvergură al anului 2015. În contextul bienalei, a avut loc o expoziție de excepție a artistului Toshio Yoshizumi – unul dintre cei mai mari gravori la ora actuală din lume. Concomitent au fost cele două expoziții ale Ewa Miazek – o artistă de excepție poloneză, foarte cunoscută în spațiul european și o altă artistă lituaniană Lena Khvichia. Acestea au fost expoziții organizate în cadrul Bienalei, pregătite pe parcursul a 6-7 luni, evenimente gândite și conceptual, și pregătite din punct de vedere logistic.
Se încheie expoziția artiștilor de artă contemporană „Orădeni”. Este o expoziție din vestul României, o expoziție destul de extinsă din punct de vedere al tendințelor estetice, este o zonă a României unde sunt concentrați câțiva artiști de primă mărime din România și cam în felul acesta putem remarca anul care s-a încheiat.
A fost o expoziție comemorativă foarte interesantă a lui Aurel David – un artist de excepție care din păcate s-a prăpădit prea devreme. Am reușit în acest an să achiziționăm o lucrare dintre stampele lui faimoase „Eminescu – arbore”. Am reușit să achiziționăm din colecția familiei artistului această lucrare pentru muzeu. Am găsit de cuviință ca în muzeu să fie valorificată opera acestui artist mai frecvent și poate chiar mai amplu. De aceea familia a fost de acord să o cedeze la un preț la care a putut muzeul să-și permită o asemenea achiziție.
O expoziție iarăși de anvergură a fost organizată în Moldova de către muzeul nostru ca partener al Muzeului de Arte din Iași – Bienala de gravură. Este prima ediție, dar a fost cu participare destul de masivă. La prima ediție au fost 36 de țări, cu artiști de excepție aș spune, de pe toate continentele, inclusiv Australia, America Latină, Extremul Orient, chinezi, japonezi. Cu regret aș spune că puțini dintre artiștii noștri au expus în această Bienală. Fie din cauza lipsei de informație, fie dintr-o anumită stare de ignoranță care ne caracterizează din păcate pe noi cei din Chișinău sau somnolența care ne domină mereu.
Gravura e o tehnică foarte dificilă care, din păcate, în ultimii ani începe încet-încet să dispară. De aceea revigorarea acestui domeniu și modul de a demonstra lumii că gravura are viață este un lucru excepțional. De aceea am acceptat acest parteneriat.”
Europa Liberă: Guvernul României a oferit finanțare pentru restaurarea Muzeului Național de Artă. Ce înseamnă această donație pentru dezvoltarea artei locale?
Tudor Zbârnea: „Bineînțeles, impactul va fi excepțional. Până la venirea actualei echipe care activează acum la muzeu – sigur sunt o parte dintre colegii noștri care au activat și până la 2002 când am venit și eu la Muzeul de Artă – trăiau într-un anumit confort, într-o anumită liniște, muzeul era considerat un fel de loc de veci pentru bunuri culturale. În ultimii ani, se lucrează în condiții constrânse. Avem 6445 de metri pătrați, iar noi funcționam în 3000 de metri, restul fiind închis la procese de restaurări. Dar și în aceste condiții noi trăim pe evenimentul cultural care ne face cumva să atragem cât mai mult public, și public divers. Dacă se organizau înainte 8-9 expoziții anual și acestea din colecții se scoteau din când în când expoziții tematice, acum organizăm în jur de 28-30 de expoziții anual. Acestea aduc un public mai divers, fluctuația e mult mai intensă. Vă imaginați ce va fi în momentul în care vom deschide intrarea centrală și asta va fi în anul viitor negreșit, o intrare fastuoasă cum a gândit-o Bernardazzi la începutul secolului XX?
Muzeul restaurat cu sprijinul acestei finanțări acordate de Guvernul României va avea un impact foarte pozitiv și asupra formării publicului, și acordării unor drepturi publicului – să beneficieze de aceste bunuri care aparțin întregii comunități. Ele sunt deocamdată închise în depozit, noi le scoatem periodic. Dacă am avea o expoziție mai extinsă a fondurilor pe care le deține muzeul sigur că ar putea beneficia întreaga comunitate.
O parte din ceea ce ne dorim noi foarte mult e să avem o imagine mai bună pentru că în sondaje am fost tot felul: și bețivani, și săraci. Dacă mergem în străinătate, noi ce căutăm? În primul rând căutăm muzeele. Dacă muzeele vor fi deschise către public la capacitatea fondurilor pe care le dețin va fi un mare plus pentru cultura noastră și pentru a ne ridica puțin mai sus pe treptele valorice.”
Europa Liberă: Datele Barometrului Opiniei Publice publicat recent arată că circa 75% dintre moldovenii participanți la sondaj nu au fost în 2015 la cinema, teatru, bibliotecă sau muzeu. Aceste cifre ne vorbesc despre „calitatea” publicului, calitatea artei din Republica Moldova sau despre altceva?
Tudor Zbârnea: „Vorbesc despre toate: și despre calitatea publicului, și despre produsul cultural. Dar în mare măsură eu cred că e vorba de public. Cum să vă zic, nu am putut edifica un public cult în acești ani. În special, mă refer la perioada de după 90 încoace. Nouă ne-a plăcut să fim oarecum liberi în gândire în primul rând, și asta este foarte important, dar numai asta nu ne-a ajutat.
Iarăși, pornind de la prăbușirea economică, oamenii s-au orientat într-o altă direcție. Eu nu știu dacă un copil între o înghețată și o vizită la muzeu trebuie să aleagă muzeul. Ar fi bine să fie așa, dar trebuie să-i dăm copilului și o înghețată înainte de a veni la muzeu. Nu știu dacă un student, dacă n-a servit două mese în zi, va merge la un spectacol. Și nu trebuie să-l obligăm.
Noi trebuie să vedem de unde provine această „calitate scăzută” a publicului ca să nu vorbim în alți termeni. Noi suntem deranjați de faptul că avem terasele pline vara. Nu avem sălile de teatru la fel de pline. În același timp, o sală de teatru nu neapărat trebuie să se asigure cu spectatorul de la terasă. El are un spectator sigur, care este un alt fel de individ. Referindu-ne la muzeele de artă în genere sunt muzee considerate elitiste. Noi nu vrem ca acestea să fie considerate elitiste, ele trebuie să rămână pentru întreg publicul. De aceea încercăm să creăm publicul de mâine. Noi lucrăm foarte mult cu copiii, gândindu-ne la fenomenul vizitatorului de muzeu. Un matur nu va veni în muzeu dacă el nu a fost în copilărie. Programele educaționale de mai mulți ani mizează pe edificarea unui public cult de mâine. Educația estetică nu se produce într-un an sau doar în timpul facultății. Ea pornește de acasă, de mic copil.
Mi-aduc aminte de un caz cu mulți ani în urmă, la începutul anilor 80. Aveam atelierul jos, în zona Filarmonicii și uneori mergeam seara la spectacole. Din păcate, de multe ori orchestra era mai mare decât publicul. Dar într-o seară m-a impresionat o discuție a unor părinți. Vorbeau în rusește cu copilul care cred că avea cel mult cinci ani, i-am reținut și numele: «Roma, ai auzit cum au intrat viorile?». Probabil, au vrut să-l facă muzician, probabil deja avea și cursuri de muzică, acasă sau în vreo școală muzicală. În acest fel trebuie cultivați copiii, nu neapărat ca să devină muzicieni.
Nu vreau să exagerez, dar vine o generație care nu e deplin pregătită să consume cultură. Nu trebuie să exagerăm aici, pentru că este și altă parte de generație de tineri pe care când îi vezi cum discută, cum analizează niște subiecte, sunt pur și simplu încântători. Până la urmă, există un anumit echilibru care ușor-ușor ne dă speranțe că noi vom ieși din acest impas și acest derizoriu, acest confort care nu necesită mare efort ca să-l înțelegi și să-l percepi.”
