Se gândește cineva la ceea ce își doresc cetățenii din Moldova?

Pe o rețea de socializare ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Chișinău scria că într-o democrație cetățenii sunt serviți cu adevărat de către cei care îi reprezintă. Liderii unei democrații trebuie să fie slugile țării și ale cetățenilor, nicidecum invers. Ambasadorul american James Pettit se întreba dacă se gândește cineva la ceea ce își doresc cetățenii din Moldova. La această întrebare căutăm și noi răspuns la acest sfârșit de săptămână.

După evenimentele din ultimul timp așteptările și speranțele populației din Moldova sunt extrem de ridicate. Majoritatea oamenilor așteaptă schimbări radicale. În satul Vorniceni din raionul Strășeni, am discutat cu oamenii veniți la piață care mi-au spus că își doresc mai multe zâmbete decât împotriviri, mai multe reușite decât înfrângeri, dar deocamdată rămâne mare deficitul de încredere în politicieni.

– „Parcă am fost hipnotizaţi, toată lumea din sat, gata alegem. Dacă noi am văzut că nu au făcut prima dată nimic, tot pe dânşii i-am ales. Iată eu nu înţeleg mentalitatea. Şi eu tot pe dânşii i-am ales. Nu am idee de ce s-a primit lucrul acesta, că nu au mărit nici pensia. Iaca vine femeia, nu-şi permite să-şi cumpere nimic, nu are bani. Se gândeşte jumătate de oră să-şi cumpere ceva: „Am atâta pensie, dar pe urmă ce să fac?”

Europa Liberă: Şi dacă se ajunge la alegeri, aveţi cu cine şi pentru cine vota?

– „Nu. Mai discutăm. Nici nu ştim pe cine.”

– „Nici nu avem încredere pe cine să votăm. Pentru că ne e greu, nouă, pensionarilor, au scumpit şi lumina, au scumpit toate celea. Ce facem noi? Din 800 de lei ce facem?”

Europa Liberă: Şi cum vă descurcaţi cu aceşti 800 de lei pensie?

– „Vin, mă uit, mă duc acasă. Ce să fac? Nu-i. E tare greu. Ei numai pentru dânşii vor, dar pentru ţăranul de la ţară nu. Ei cred că, dacă avem pământ, de-amu gata, noi trăim bine. Tare trăim rău. Şi benzina, şi solearka s-a scumpit, totul. Cu ce trăim? Cu nimic. Ne rugăm lui Dumnezeu.”

– „Am tras nădejde în 2015 că se va schimba ceva în viaţa aceasta, am în vedere viaţa socială. Şi ne-am amărât cu toții.”

Europa Liberă: Amarul acesta vine de acolo de sus?

– „Vine de la conducere. Şi într-o măsură oarecare noi mult am dormit. Şi acum încă dormim. Chiar dacă o parte din societate s-a trezit, dar restul... tot s-au trezit, dar nu se dau jos din pat încă.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă deşteptarea?

– „Deşteptarea înseamnă să nu ne conducă guvernanţii contra legii, cum ar vrea. Şi iată, bunăoară, avem Parlament. Au bani de furat? E clar că dacă îl pune pe Plahotniuc prim-ministru, nu e controlat de nimeni, el va face ce a făcut şi până acum. Eu sunt revoltat, doamnă, tare, să iau o furcă în mână şi să mă duc să nu-i văd în viaţa aceasta.”

Europa Liberă: Dar de la 2016 ce aşteptaţi?

– „De la 2016 am speranţă că vor fi anticipate. Nu-mi place politica, politica e o minciună, cum ai vopsi cioara şi ai spune că e priveghetoare. Corect? Iată de atâta eu pe politicieni nu-i cred.”

Europa Liberă: Cum a fost anul 2015 pentru Moldova şi cetăţenii ei?

– „Pentru oamenii de la ţară foarte greu. Cu lefile e imposibil de a trăi.”

Europa Liberă: Şi doar salariul mic să fie nemulţumirea omului?

– „Nu numai aceasta. Dar dacă e salariul mic, nici nu se alimentează lumea cum trebuie, de la aceasta se începe, sănătate nu e. Ce rost ai în viaţă, dacă nu ai sănătate? Pe de altă parte, şi lumea e vinovată în aceasta. Şi nu e unire. Uitaţi-vă la România ce se face, dacă acolo e ceva, toţi se unesc, dar la noi... lasă că mâine poate va fi mai bine. Trebuie să ne unim, atunci poate ceva vom face.”

Europa Liberă: Ce aşteptări legaţi de anul 2016?

– „Să se schimbe conducerea şi să se uite cu ochii la oameni.”

– „Mai înainte guvernanţii la televizor, la radio spuneau: „Europa, Europa...”, dar acum cam nu îi văd. Tot trăgeam nădejde că mergem în Uniunea Europeană, dar mătincă mergem înapoi.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi pierdut încrederea în aceşti politicieni numiţi pro-europeni sau în apropierea Moldovei de Uniunea Europeană?

– „Eu sper că poate ne vom apropia.”

Europa Liberă: Cu ce guvernare?

– „Cu ce guvernare? Dacă vor alege prim-ministru, îşi vor lua de seamă şi vor merge mai cum trebuie, cu dragoste de ţară, de neam, de limbă, de tricolor.”

Europa Liberă: Cum a fost anul 2015?

– „Cam secetă, financiar cam slăbuţ, cam politica ne dă de gol.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă că politica dă de gol cetăţeanul?

– „Am sperat şi noi că degrabă vom ieşi la un hat mai mănos. Înspre Europa ne uităm. Dar persoanele care ne-au promis că vom fi în Uniunea Europeană au folosit lozinca numai pentru a-şi face interesele, probabil.”

Europa Liberă: Şi dumneavoastră v-aţi dezamăgit în politicienii care au promis parcurs european sau în această integrare europeană?

– „M-am dezamăgit anume în politicieni. Mă gândesc eu personal că oamenii nu-şi vor schimba vectorul, vom fi nevoiţi să schimbăm politicienii.”

Europa Liberă: Sunt politicieni în care să aveţi încredere?

– „Să vă spun sincer, aş mai miza pe unele persoane care s-au dezis de aceste partide, să le zic mincinoase. Cred că noi nu avem conducere. Cel mai straşnic e că se face aceasta din umbră.”

Europa Liberă: Spuneţi, vă rog, cum a fost anul 2015?

– „Pentru cine şi cum.”

Europa Liberă: Pentru Moldova şi cetăţenii ei?

– „Greu. Nu avem de lucru.”

Europa Liberă: Văd că vindeţi peşte.

– „Cu zece kile de peşte mare afacere nu faci.”

Europa Liberă: Se zice că Moldova ar avea de câştigat, dacă ar începe peştele să se cureţe de la coadă, dacă a fost stricat de la cap.

– „De la coadă. Şi noi să facem regulă. Văd că în România au început băieţii aceia şi s-a mişcat ceva. La noi nu se mişcă nimic.”

Europa Liberă: De ce nu există această voinţă politică să fie schimbate lucrurile mai repede în bine?

– „Aşa suntem noi lăsători, aşa ne-am deprins cu Uniunea Sovietică, să ne facă cineva pentru noi şi noi vrem aşa să se rezolve întrebările, cineva pentru noi. Noi nu suntem în stare. Care au fost mai puternici s-au dus dincolo, dar care au rămas...”

Europa Liberă: Unde s-au dus?

– „Peste hotare la muncă.”

Europa Liberă: Şi aceea ar fi fost forţa motrice care ar fi putut schimba lucrurile?

– „Da. Eu am două surori, un frate peste hotare. Numai doi fraţi stăm aici.”

Europa Liberă: Faptul că s-a pierdut încrederea în instituţiile statului, în clasa politică înseamnă că se ruinează şi statalitatea Republicii Moldova? Sau cine mai clădeşte viitorul acestui stat?

– „Nu cred că se ruinează. Este lume care încă e devotată.”

Europa Liberă: Şi ce trebuie să facă lumea, ca să ajungă la bunăstare, la prosperitate, la un stat unde s-a luptat într-adevăr cu corupţia?

– „La noi nu cred că va mai fi vreodată aşa ceva. Niciodată nu va fi. Nu ştiu, aşa suntem noi, nu cred. Lumea când dă de greu fuge, nu vrea să lupte cu greul. Toţi fug, au luat familia, copiii şi s-au dus.”

Europa Liberă: Cum a fost anul 2015?

– „Vai de capul lumii. Vai de capul omului. Am lucrat 40 de ani şi primesc 800 de lei pensie. Cum să trăieşti?”

Europa Liberă: Şi cum vă descurcaţi cu 800 de lei?

– „Iaca aşa. Nu cumperi una, nu cumperi alta, renunţi la toate celea.”

Europa Liberă: La ce aţi renunţat să cumpăraţi?

– „La mâncare. Intri, te uiţi şi ieşi înapoi. Trec la peşte, mă uit. Cu ce să-l iau? Vreau, dar pe ce să-l iau?”

– „Vai de capul celor bătrâni. Se scoală dimineaţa şi ei nu au o bucăţică de pâine pe masă.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi că politicienii s-au îndepărtat de cetăţenii simpli?

– „Pentru că ei nu au nevoie, dacă s-au aşezat în fotoliul acela alb, lui îi e foarte bine.”

Europa Liberă: Dar el în fotoliul acela alb a ajuns cu votul dumneavoastră.

– „Aşa e. Ne-au promis marea şi sarea.”

Europa Liberă: Şi de ce aţi crezut în mare şi sare?

– „Am crezut ori că suntem proşti şi nu credem că o dată ne-au amăgit şi a doua oară nu ne vor mai face în folosul nostru nimic. Omul, săracul, se duce, spune: „Trebuie să votăm’.”

Europa Liberă: Dar alegătorul are curaj să-i spună politicianului unde greşeşte?

– „Dar el vine să stea de vorbă cu mine? El nu stă de vorbă, că noi suntem proşti, aceştia de la sate aşa se socot.”

Europa Liberă: Dar în campanie electorală vine şi vă cere votul. Pentru ce îl votaţi?

– „Pentru ca să ne facem datoria de cetăţean, ca să votăm. Dar ei, dacă nu sunt serioşi... Şi oamenii nu îi vor crede niciodată anume pe boşorogii aceştia de politicieni ai noştri. Sunt 101.”

Europa Liberă: De ce îi puneţi într-o oală pe toţi 101?

– „Pentru că nu se vede din partea la nimeni de acolo ca el, de pildă, să iasă împotriva lui Lupu sau să iasă împotriva lui Plahotniuc, să aibă ei curajul. Dar noi ce putem face aici?”

Europa Liberă: Cum a fost anul 2015?

– „Un an fără dreptate.”

Europa Liberă: Pentru dumneavoastră dreptatea ce înseamnă?

– „Să fie corecţi, să nu mintă, să nu fure.”

Europa Liberă: Dar cine fură şi cine minte?

– „Parlamentul, guvernul.”

Europa Liberă: Şi de la 2016 ce aşteptaţi? Legaţi vreo speranţă de noul an?

– „Trebuie de luptat, oricare ar fi sfârşitul luptei. Să stai luptând, / Căci eşti dator. / Trăiesc acei ce vreau să lupte, / Iar cei fricoşi se plâng şi mor. / De-i vezi murind / Să-i laşi să moară, / Căci moartea e menirea lor. Aşa că trebuie de luptat.”

*

Născut la Ciorești, Nisporeni, Zaharia Triboi și-a câștigat faima unui meșter neîntrecut în olărit, puțini însă știu că el mai este și poet, scrie frecvent poezii despre diferite teme, inclusiv despre politică. Creația sa este văzută de unii ca o scânteie care poate să reaprindă speranța moldovenilor, în timp ce alții cred că ar trebui citită măcar o dată pe săptămână în Parlamentul de la Chișinău. Cioreșteanul are talent de poet adânc ancorat în actualitate.

Europa Liberă: V-am surprins în ziua când sunteţi la păscut căpriţele. Văd aici cam multe animăluţe.

Zaharia Triboi: „Pentru o bucată de sat sunt vreo 60 de capete. Sunt puţine în comparaţie cum erau cândva.”

Europa Liberă: Şi aceasta înseamnă sărăcie?

Zaharia Triboi: „Păi da. Da.”

Europa Liberă: Capra aduce lapte.

Zaharia Triboi: „Capra doar, vorba ceea, e vaca săracului. Şi părinţii au ţinut capre. Eu socot că merită să ţii un animal, fiindcă o cană de lapte o ai şi mai ai la ce te scula dimineaţa.”

Europa Liberă: Anul 2015 cum îl caracterizaţi? Cum a fost anul care trece în istorie?

Zaharia Triboi: „Pentru noi, la Cioreşti, s-a mai mişcat ceva. Alegerile s-au petrecut mulţumitor pentru noi, cioreştenii.”

Europa Liberă: Pentru Moldova cum a fost anul acesta?

Zaharia Triboi: „A fost unul instabil. Pot să zic că a fost bun? Nu a fost bun. Vedeţi câte guverne numai într-un an s-au schimbat?!”

Europa Liberă: Politicii moldoveneşti i-aţi dedicat vreo poezie?

Zaharia Triboi: „Da. „Într-un regat murise poezia. / Şi lumea bună toată a lăcrimat. / S-au bucurat sluţenia, prostia, / Minciuna foarte mult s-a bucurat. / Şi ajunsese lumea toată tristă / Când neagră era floarea cea de măr. / Nimic fără iubire nu există, / De nu există un pic de adevăr. / Minciuna ajunsese vacă sfântă. / Sluţenia avea şi monument. / Prostia s-a cântat şi se mai cântă, / Doar adevărul nu mai e prezent. / Şi aş vrea să vină o dalbă primăvară, / Să ningă iar cu floarea cea de măr, / Prostia şi minciuna să dispară, / Noi să trăim din sfântul adevăr”. Aceasta aştept şi chiar mă gândesc că lumea ar trebui totuşi să se dezmeticească, că nimeni nu ne va face gospodari, dacă noi nu vom pune mâna şi nu vom alege calea cea a adevărului. Cât vom umbla noi ba cu mărul, ba cu părul, numai nu cu adevărul?”

Europa Liberă: Cât e de uşor astăzi să faci diferenţă între ceea ce e adevăr şi ceea ce e minciună?

Zaharia Triboi: „Minciuna pluteşte deasupra şi adevărul uneori nu-l vede lumea, de prostia care s-a adunat de acum în vârf, acolo sus. Fiecare la noi, mai ales care sunt oameni mai sărmani şi dacă i-a promis nişte bani, el se vinde, dar să-şi dea bine seama că banii aceştia pe care îi dau ei sunt o nimica toată, deoarece trebuie să facă în aşa mod ca ţăranul să aibă în toată ziua cu ce trăi, nu pe o zi-două, până va încăpea el în scaun acolo. Şi iată lumea se lasă prostită, cumpărată. Şi de aceasta îmi pare foarte rău.”

Europa Liberă: Dar unde au greşit deputaţii, guvernanţii că lumea a pierdut încrederea îi ei?

Zaharia Triboi: „Unde au greşit? Fiecare, care se află acolo sus, se gândeşte că el este cel mai hâtru, că el va putea ferici această bucată de ţară, că el fi un oarecare cneaz acolo care poate să ne ducă spre fericire. Eu nu cred în niciunul dintre ei, pe niciunul nu-l cred, poate fi de care soi n-ar fi.”

Europa Liberă: Dar din 101 deputaţi chiar în niciunul nu aveţi încredere?

Zaharia Triboi: „În vreo câţiva deputaţi am, dar numărul lor este foarte mic, nu pot ei hotărî nimic.”

Europa Liberă: Şi dacă vin alegeri anticipate, dacă se ajunge la anticipate, se schimbă situaţia, vine altă lume cu o altă stofă, persoane integre morale, persoane cu interes naţional în capul mesei pus?

Zaharia Triboi: „La noi e foarte adâncă dezbinarea. Şi deseori şi eu mă gândesc că, da, este imposibil să schimbăm ceva. Deoarece mentalitatea aceasta se schimbă foarte greu, îmi dau seama tare bine. Dar aceştia care totuşi trag înspre Rusia lasă să dea ei un exemplu pe cine au fericit ruşii. Pe cine? Nici ei nu sunt fericiţi. Ei îi sperie pe toţi cu rachetele pe care le au, cu tot armamentul. Dar în afară de aceasta, ce mai au? Doar prostie.”

Europa Liberă: În timpul campaniei AICI Radio Europa Liberă, Radio Europa Liberă îţi bate la uşă, ajungând la Cioreşti în faţa sătenilor atunci, în vară, aţi recitat o poezie despre cât de lenoşi sunt moldovenii la citit. Or, vorba lui Cantemir, moldovenii nu se trag la carte. Eu aş vrea să împrospătăm acea zi de vară acum şi să recitaţi poezia de atunci.

Zaharia Triboi: „Cu plăcere. Poezia „Cititul la moldoveni”. Moldovenii sunt oameni rari, / Dar sunt foarte cărturari. / Cum li se usucă-n gură, / Se apucă de lectură. / Pe la cine azi nu treci / Are biblioteca-n beci. / Adunată foaie cu foaie / Şi prin sticle, şi-n butoaie / Unde stă negru pe alb / Şi mai tare, şi mai slab, / Creangă, Eminescu, Micle / Stau frumos turnaţi în sticle / Şi aşteaptă tremurând / Cine-o să-i citească, când? / Când lucrările se nasc / Sunt citite drept la teasc, / Că cerneala te vopseşte, / Conţinutul te-ameţeşte / Şi se-adună vreo lucrare / În volum aşa mai mare, / E citită din căldare. / Să vedeţi cum merge treaba, / Că cititu-i pe degeaba. / Mai avem şi cititori / La multe beciuri datori. / Numai el sărmanul ştie / Cum citeşti pe datorie. / C-a citit el multe toane / Pe poveşti şi macaroane. / Şi mai are o întrebare: / Ce mai este de mâncare? / Ori cititul să-l înceapă / Mămăligă şi cu ceapă? / Când îl vezi, stă lat în drum, / Subsuoară cu-n volum / Şi sfârşitu-i cam subit – / Ochi umflaţi şi nas julit, / Lucru tare obişnuit / Să-ntâlneşti un om citit.”

Europa Liberă: Aici în mediul rural lumea o dă cu păhărelul de dimineaţă. Aceasta înseamnă o degradare a societăţii. Cine poate să schimbe mentalitatea?

Zaharia Triboi: „Sunt de aceştia care chiar o iau de dimineaţă. Dacă le mai dau şi ajutoare... Acum se dă pe somn, dormi cu bani acasă. Eu le-aş da ajutoare, dar să-i leg de pat, Doamne fereşte, să se dea jos.”

Europa Liberă: De ce s-a împrietenit moldoveanul cu paharul?

Zaharia Triboi: „Vin acum este mult. Mulţi se jeluie: „Nu avem ce face cu dânsul”. Chiar şi mie îmi rămâne mult, fac şi eu ca tot moldoveanul...”

Europa Liberă: Faptul că are mult vin, aceasta nu înseamnă că trebuie şi să-l consume.

Zaharia Triboi: „Nu înseamnă să-l consumăm tot. Un pahar de vin când ai muncit ceva, ai făcut lucrul. Aşa era şi înainte.”

Europa Liberă: La o sărbătoare.

Zaharia Triboi: „Da, la o sărbătoare.”

Europa Liberă: Şi tot cu măsură.

Zaharia Triboi: „Cu măsură, da. Dar acum vedeţi că măsuri sunt diferite – pahare şi mai mari, şi mai mici.”

Europa Liberă: La paharul acesta de vin se discută despre politica statului, despre ceea ce se întâmplă în vârful puterii?

Zaharia Triboi: „Se discută anume mai mult despre politică. Cu toate că majoritatea cred că sunt turmentaţi de promisiunile goale ale acestor guvernanţi, mai ales acum, iese Dodon acesta în frunte ca păduchele. Eu cred că se face un joc murdar şi în politica aceasta, pe care ar trebui să-l terminăm.

Şi să terminăm cu toţi hoţii, ei vor avea locul lor, noi pe al nostru, ne vom ocupa de ţară, de munca noastră de zi cu zi şi cred că vom avea alt viitor. S-au început nişte schimbări, ați văzut, şi la noi, la Cioreşti: s-a făcut drumul, punctul medical, şcoala. Sunt schimbări la care în 70 de ani de comunism nici nu visam. Să mai fi fost 70 că nu erau. Rusul niciodată nu va veni să investească, să ne facă nouă drumuri bune, să avem condiţii bune de viaţă.”

Europa Liberă: Şi oricum, am vorbit cu multă lume supărată aici la Cioreşti, chiar şi dacă s-a îmbunătăţit infrastructura, chiar şi dacă se încearcă să se schimbe lucrurile în bine, tare multă lume e supărată, revoltată, nemulţumită.

Zaharia Triboi: „Mulţi, chiar şi din sat la noi, s-au deprins lor să le dea. Vin votările şi întreabă: „Dar mie ce-mi dă?”. Dar nu trebuie nimic să-ţi dea, dar să nu-ţi ia măcar. Să-ţi dea nişte legi aşa ca tu să poţi trăi. E trist de tot că nu-i poţi da omului ceea ce îi lipseşte – demnitatea... Nu poţi. El iar mai ia două pahare de vin şi o ţine pe a lui. Dar trezirea aceasta trebuie să fie într-o zi, să te gândeşti: dacă eu am dus-o greu toată viaţă, părinţii mei, înseamnă că las viaţa aceasta şi la copii, tot aşa…”

*

Anatolie Cărbune din Florești este unul dintre protestatarii din centrul capitalei, care opt săptămâni a dormit în cortul pe care și l-a instalat acolo. Pedagogul pensionar spune că are poezii pentru o carte, dar versurile scrise de el au ajuns virale pe internet pe o rețea de socializare. Și pentru că poeziile sale reflectă realitatea politică din Moldova, am vrut să aflăm, mai întâi, cum definește el anul 2015.

Anatolie Cărbune: „A fost cu probleme, cu regrete, cu sărăcie, din greu în şi mai greu. Slavă Domnului că, pare-se, se deşteptă puţin poporul.”

Europa Liberă: Cine poartă mai mare vină: cei care guvernează sau cei care au trimis deputaţii în Parlament ca să fie aleşi cei din vârful puterii?

Anatolie Cărbune: „Vina o purtăm noi, cei care îi alegem, deoarece ne dăm măguliţi cu cartofi, crupe, cu un leu-doi. Poate că vina principală e şi a sărăciei, fiindcă omul ajuns la sărăcie, pe parcursul ultimilor ani, măgulit şi fiind hrănit cu promisiuni, nu are decât să cadă pradă celor care îl momesc cu diferite daruri. Prin piaţa de la Floreşti toţi îşi pun aceeaşi întrebări, ajunşi la limita sărăciei: „Când ne ridicăm? Ce facem? Când ne răsculăm? Când punem mâna pe furci?”. În aceasta şi constă regretul cetăţenilor. Despre ce armonie noi putem să vorbim, când noi permanent suntem purtaţi un pas înainte şi doi înapoi? De fapt, eu aş vrea să văd în Republica Moldova o politică bazată pe ideologie. Noi suntem deprinşi: centru, stânga, dreapta, dar nu este corect, fiindcă acelaşi centru care deviază şi îşi face jocul pe parcursul unui sfert de veac ba dintr-o parte, ba din alta, ne poartă festa permanent nouă la ceea ce am ajuns şi astăzi. Noi vedem că, iarăşi, noi suntem pe muchia de cuţit în jurul unei mişcări politice, care, păzea, să nu-l aducă, un oligarh de Plahotniuc. Şi toată lumea astăzi strigă: „Văleu, văleu, văleu!”, dar ea fără ruşine îl înaintează.”

Europa Liberă: Realităţile din Republica Moldova vă aduc muza mai des ca să scrieţi versuri?

Anatolie Cărbune: „Muza mie îmi vine atunci când încerc să-mi exprim durerea mea prin versuri. Vorbesc cu mine, fiindcă, vorba moldoveanului, „Jeluim-aş şi n-am cui, / Jeluim-aş codrului” şi încep a aşterne gândurile, durerea mea, vrerea mea în versuri. „Şi, iarăşi, bate ceasul. / E ceasul deşteptării. / Iarăşi, se aude glasul / E glasul disperării. / Trezit e şi trecutul, / Şi ura pe putere. / Ne cheamă înlăuntrul / Ce geme de durere. / Eu răspund fireşte, / Grăbit fiindu-mi pasul / Şi sufletu-mi rosteşte / Şi, iarăşi, bate ceasul. / Răspunde şi tu, frate, / Căci calea noastră-i dreaptă / Astăzi, când ceasul bate / Să mai trecem o treaptă. / Acum, nu altă dată, / Frate, să grăbim pasul, / Să nu lăsăm să bată / La nesfârşit noi ceasul.”

Europa Liberă: Pe parcursul anului 2015, tot mai des s-au auzit vorbe de felul: „mintea moldoveanului cea de pe urmă” şi „dă, Doamne, măcar în al 12-lea ceas să se trezească cei în mâna cărora este soarta republicii”. De ce se ajunge chiar pe ultima sută de metri să se decidă anumite lucruri de importanţă majoră în ţară?

Anatolie Cărbune: „Durerea norodului este mare, dar disperarea este şi mai mare. Şi miza, de fapt, a fost la 6 septembrie, prezenţi fiind în Piaţa Marii Adunări Naţionale peste 50 de mii de cetăţeni, de ce mintea moldoveanului...”

Europa Liberă: ...cea de pe urmă…

Anatolie Cărbune: „Poate că aşa suntem noi. Poate că aşa suntem blestemaţi, pedepsiţi. Cu părere de rău, noi tot timpul aşa mergem. Şi dacă facem o retrospectivă în istorie, cam aceasta ne-a păscut tot timpul şi ne-a făcut festa. Sper să ne trezim şi în ceasul al 12-lea să se schimbe situaţia în pătimitul plai al nostru.”

Europa Liberă: Cum aţi vrea să se schimbe situaţia?

Anatolie Cărbune: „Cum aş vrea să se schimbe situaţia? Aşa cum e scris în versurile acestea proaspete. Acum toţi strigă: „Plecaţi! Plecaţi!” şi eu am scris: „Voi, răi, ce mi-aţi furat norocul / Ardă-v-ar, Doamne sfinte, focul! / În prag de mare sărbătoare, / Vă zic că sunteţi o stupoare. / Voi, cei cu floarea la brăţară, / Pretinşi conducători de ţară, / Tâlhari, numiţi de poporime, / Nu vă e frică de mulţime. / Azi vă întreb, a câta oară: / Ce aţi făcut din zisa ţară / Voi, cei ajunşi la guvernare, / Pe a ţăranului spinare? / Vouă chiar nu vă e ruşine / Că nu are ţăranul de pâine? / Voi, răi, ce mi-aţi furat norocul / Ardă-v-ar, Doamne sfinte, focul! / Că nu doresc potopul Noe. / Plecaţi, plecaţi, de bună voie”. Eu aceasta îmi doresc. Îmi doresc ca cei care se simt cu musca pe căciulă, cei care au adus ţara la sărăcie să plece de bună voie. Ştim că nimeni nu cedează puterea de bună voie şi nu a cedat-o niciodată de bună voie. Cu certitudine, nu aş vrea sânge.”

Europa Liberă: Lumea vorbeşte despre această adâncă, mare prăpastie între cei de jos şi cei de sus, că, chipurile, cei de sus nu mai trăiesc cu grijile celor de jos, iar cei de jos nu îi mai agreează pe cei din vârful puterii. Cum ar putea cetăţenii să recâştige încrederea în clasa politică şi în instituţiile statului? Pentru că aici e cea mai mare dezamăgire…

Anatolie Cărbune: „O întrebare extraordinară. În aceasta şi constă chintesenţa tuturor problemelor noastre. Noi toţi am sperat, după 7 aprilie 2009, că se va schimba situaţia, a vrut cetăţeanul o pensie pe potrivă, a vrut cetăţeanul un salariu, a vrut cetăţeanul un loc de muncă şi să nu ia drumul pribegiei.”

Europa Liberă: Un loc de muncă bine plătit?

Anatolie Cărbune: „Da, sigur, evident. Omul trebuie să aibă linişte şi să se bucure de copiii care sunt acasă. Și atunci şi guvernarea respectiv avea să se bucure sau se va bucura de stimă şi respect, şi susţinere. Nu pot fi fericit, atunci când văd ce este în jurul meu, un caz real, când intri în magazin şi o bătrânică roagă vânzătoarea să-i dea o bucăţică de unt şi spune: „Dă-mi, fată dragă, şi mie să-mi ung sufletul şi eu o bucăţică, o bucățică, așa, de vreun leu, că mai mult nu am”. Aceasta este tragedia, adică nu poţi fi fericit, când vezi în jurul tău, la fiecare colţ cerşetori. Fiind profesor, director de şcoală, când intri în familiile sărace, definitiv şi vezi cu ce trăiesc, cum trăiesc şi cu ce îşi trăiesc copiii... Aceasta este tragedia.”

Europa Liberă: Conducerea, ca să se întoarcă cu faţa către omul simplu, aşa cum o cer cetăţenii, ce trebuie să facă? Trei lucruri prioritare pe care trebuie guvernanţii să le înţeleagă, că, dacă le onorează, cetăţenii nu trăiesc doar cu dezamăgirea, dar şi cu speranţa?

Anatolie Cărbune: „Unu, să pună accent pe dezvoltarea businessului mic şi mijlociu, locuri de muncă, majorarea salariului. Dar un lucru foarte important este de schimbat atitudinea faţă de cetăţean. În Republica Moldova se vorbeşte de 25 de ani de statul de drept. Atunci când eu sunt obligat să respect toate cerinţele statului, toată legislaţia, iar statul faţă de mine nu are grijă, despre ce stat de drept vorbim noi? Deci, noi avem nevoie, în primul rând, de schimbarea sistemului judecătoresc care este la cheremul oligarhilor care se află azi la putere.”

Europa Liberă: Aveţi o poezie?

Anatolie Cărbune: „Mâine anul se-nnoieşte / Răul ne călăuzeşte, / Satana ne urmăreşte / Şi minciuna ne vrăjeşte, / Ne momeşte, umileşte, / Continuu ne jăcmăneşte. / Dar nimeni nu îndrăzneşte / S-o trimită mojiceşte / Unde mumă-sa domneşte. / Mâine anul se-nnoieşte, / Poate că ne părăseşte / Răul care ne-nsoţeşte / Şi satana ce zideşte / Iadul şi ne istoveşte. / Mâine anul se-nnoieşte / Şi noi, Doamne, creştineşte / Te rugăm: ne miluieşte. / De satană ne fereşte / Şi răul, Taică, stârpeşte. / Mâine anul se-nnoieşte / Şi tot românul porneşte / Să ureze româneşte / Ca strămoşii, voiniceşte, / Ori poate că haiduceşte / Şi Moldova o trezeşte / Cea de alaltăieri, fireşte, / Unde dezmăţul domneşte / Şi pe veci de ne uneşte, / Că de nu, se prăpădeşte.”

Europa Liberă: Aveţi versuri care descriu situaţia în negru. Dar în alb aveţi un vers?

Anatolie Cărbune: „Am, sigur că am, cum se adună, cum creşte Oraşul Demnităţii.”

Europa Liberă: Cât timp aţi stat în cort în Piaţa Marii Adunări Naţionale?

Anatolie Cărbune: „Fără ca să ies din cort, din oraş, am stat opt săptămâni. În Oraşul Demnităţii, / Unde locul este sfânt, / Pe aripa libertăţii / Omu-i stăpân pe cuvânt. / Dintr-un mugure, fireşte, / Pe loc gol şi pângărit, / Zi de zi oraşul creşte / De adevăr însufleţit. / Lumea zilnic se adună / Precum albinuţa-n roi / Să audă o vorbă bună, / Să culeagă slove noi. / Azi Oraşul Demnităţii / Este nesecat izvor / De adevăr şi nedreptăţii / Îi dă ghiont moldav popor. / Cine-i sătul de minciună / Şi de hoţii demnitari / Vin ca păsul să şi-l spună, / Să audă şefii tâlhari. / În Oraşul Demnităţii / Adevărul s-a născut / Şi pe valul nedreptăţii / Ca-n poveste a crescut.”