Ionela Costachi: Născută la 31 august 1990, în Chișinău. A absolvit facultatea de Științe Politice si Administrative de la București, după finalizarea studiilor de liceu în Anglia. A terminat studiile de masterat la College of Europe, din Brugge. Consultant în politici publice, a lucrat în proiecte de dezvoltare pentru Guvernul Republicii Moldova, UNDP. Consilier al Ministrului Educației în perioada 2013-2014.
Luni
Ziua de luni a început cu duminică noaptea, cînd în poșta mea a intrat un mesaj de la Maia Sandu. Citesc și îmi dau seama că nu este Maia Sandu, nu suna a Maia Sandu. Cele mai josnice metode sunt aplicate și vor continua. Transmit un mesaj și recomand să existe o dezmințire. Și din acel moment nu am mai putut dormi. Cum și în ce moment atîta lume și-a pierdut demnitatea, cum și în ce moment acceptă să facă anumite lucruri care depășesc bunul simț. Îmi răspund și singură – educația. Un sistem al educației care nu cultivă încrederea de sine, conștiința de sine, valori adevărate, libertate cu responsabilitate, nu are cum să formeze o societate pe care mi-o doresc.
Luni am avut discuții foarte bune despre un proiect în educație, scris cu gîndul la reformele în educație care trebuiesc continuate. Marea mea preocupare, profesională, dar și personală. Este un proiect despre plățile neformale în educație, pentru care încerc să adun o echipă de persoane care să-l implementeze.
Marți
Întrucît sunt consultant cu program liber, recent întors din străinătate, am mai mult timp pentru reflecții și analize. Astfel, spre sfîrșit de an încerc să privesc la anul care a trecut, să-mi pun în jurnal lucrurile pe care le-am reușit și pe cele pe care le-am abandonat. Să găsesc sursa de inspirație, dar și de speranță. Mă întîlnesc în parc grăbită cu un prieten - Ce faci, Ionela? Răspund: Uite, caut motive să rămîn în țară. Deși știu că dacă aș pleca acum, din nou, nu mi-aș ierta-o. Nu putem cu toții să plecăm acum și să abandonăm țara în cele mai de cumpănă momente. – Ce se întîmplă în educație? – Păi, ce se întîmplă. Mai grav decît eu, noi, ne-am fi imaginat. M-am mai implicat în cîteva procese ca observator, din simplu spirit civic și pasiune pentru educație, și ce am găsit e grav. Dar despre asta altă dată.
Miercuri
Astăzi evident știrea zilei, dar probabil și știrea sfîrșitului de an, este că Maia Sandu a decis. Cu toții am așteptat această decizie, care a luat timp nașterea ei, dar știind-o pe Maia Sandu, dacă se hotărăște, este o decizie de lungă durată. Sunt bucuroasă, sunt fericită pentru că a decis. Pentru că nu îi este frică. În jurul dumneaei se va aduna o echipă de oameni curajoși, integri, care își fac cu pasiune meseria și de fapt tare își iubesc țara. Iar aceste noțiuni, discreditate de o clasă politică expirată și aproape defunctă, există: iubire de țară, integritate, valori, principii de lucru, onestitate, cinstit. Citesc comentariile de pe rețele de socializare a roboțeilor plătiți: de unde bani, unde a găsit bani, cine stă în spatele Maiei Sandu, în fața, a cui proiect este. Citesc, și mă amuz. Societatea noastră a fost atît de mult influențată de modelele actuale; partide bogate, cu cheltuieli enorme, prejudecăți care nu permit altor persoane să facă un pas. Sper că mulți alții vor face un pas și vor investi cu timpul lor, cu capacitățile lor, cu implicarea lor, cu spiritul civic, cu o vorbă cu un coleg sau un membru al familiei, despre pasul pe care trebuie să-l facem cu toții împreună pentru a ne lua țara înapoi.
Joi
Astăzi este ajunul Crăciunului. În familia mea astăzi și mîine sunt zile de sărbătoare, de pace și de liniște. Pe lîngă asta, este și ziua celei mai bune ale mele prietene, Carmen. Carmen zice că noi comunicăm, metaforic vorbind, încă din burțile mamelor noastre, întrucît ele au fost colege de facultate. Pentru Carmen îi doresc multa bucurie de viață, lumină în suflet și să poată ridica munții ca să ajungă la culmile pe care și le dorește ea. Ziua de astăzi a fost o zi în familie, cu amintiri din copilăria noastră petrecută împreună și cu gînduri de viitor.
Vineri
Este ziua de Crăciun. Ușor ciudat că nici astăzi cerul nu ne-a dat puțină ninsoare. Dar, fiecare cu bucatele sale ne adunăm în familie, la clacă. Părinții, unchii, verișoarele, femeile și bărbații familiei. Este o zi în care tradițional, ne adunăm, fiecare de pe unde vine și povestim istoriile din acest an, bucuriile și tristețile prin care am trecut fiecare dintre noi, lecțiile învățate și cele neînvățate, dorințele și gîndurile pentru anul care vine. Un pahar de vin, rîsete, povești – nu cred că există alt lucru mai valoros decît puterea care ți-o dă familia și oamenii dragi. Sper pentru noi dar si pentru toți să fie un an bun, optimist și cu toții să facem un pas pentru Moldova, un pas pentru fiecare dintre noi.
