Linkuri accesibilitate

Homo Antisovieticus


În cartea de dimensiuni reduse, și totuși atât de provocatoare, intitulată „Alexander Yakovlev: The Man Whose Ideas Saved Russia from Communism”, profesorul emerit de la Harvard și senior al studiilor ruse din Occident, Richard Pipes, se angajează într-un atât de necesar exercițiu de reparație istorică. Avem de-a face aici cu prima biografie a unui om, a unui ideolog transformat în eretic, apoi apostat, ale cărui idei au dus, într-o măsură decisivă, la năruirea statului lui Lenin.

Organizată pe capitole scurte, concentrate pe momentele-cheie din itinerariul lui Iakovlev, cartea scoate în evidență cele mai importante momente din istoria sovietică din cea de-a doua parte a secolului trecut. Titlul uneia din cărțile lui Iakovlev ar putea servi drept asumare condensată a adevăratei naturi a unui sistem celebrat cândva ca Marele Experiment: „A Century of Violence in Soviet Russia”/„Un secol de violență în Rusia sovietică”. Violență, cruzime, brutalitate, extremism: acestea au fost pentru Iakovlev trăsăturile definitorii ale dictaturii sovietice. Desigur, el a ajuns la asemenea concluzii intransigente ca urmare a unei căutări agonizante a adevărului istoric și moral.

Pipes argumentează cu multă acuratețe că viziunea despre lume a lui Mihail Gorbaciov, cu ale sale consecințe revoluționare, a fost influențată în mod crucial de Weltanschauung-ul lui Iakovlev, mult mai articulat decât opiniile mai degrabă ne-elaborate ale secretarului-general. De fapt, cei mai mulți experți sunt de acord că a fost tocmai Iakovlev cel care a propus politicile cunoscute ca perestroika (re-structurare) și glasnost (transparență). Născut în 1923 într-o familie săracă de țărani, Iakovlev a absorbit încă din anii tinereții principalele învățături ale doctrinei sovietice: egalitarism, internaționalism, cultul partidului și al farurilor sale luminate, etc. A luptat și a fost rănit în cel de-Al Doilea Război Mondial. După război, a studiat la școlile de partid și a devenit un entuziast aparatcic ideologic. A fost încarnarea lui Homo Sovieticus, cu slugărnicie conformist. A văzut sărăcia și injustiția din jurul său, dar a rămas loial libretului optimist dominant.

Șocul a venit în februarie 1956 odată cu zguduitorul Raport Secret anti-Stalin al lui Nikita Hrușciov. Iakovlev era în sală și a asistat la ceea ce poate fi considerat începutul sfârșitului pentru partidul lui Lenin. De atunci încolo, el a dezvoltat gradual dubii cu privire la legitimitatea instituțională, culturală și morală a bolșevismului. Primăvara de la Praga a fost un alt moment deschizător de ochi. Ca șef al secției ideologice a partidului, Iakovlev s-a opus șovinismului crescând și încurajat de Leonid Brejnev cu ai lui sicofanți. A fost retrogradat în 1972 ca urmare a publicării unui articol vag neortodox și a fost trimis ambasador în Canada. Aici l-a și cunoscut pe Gorbaciov în 1983. Cei doi bărbați au schimbat impresii despre nevoia disperată de a reforma Uniunea Sovietică. Iakovlev s-a întors la Moscova și după ce Gorbaciov a ajuns numărul 1, în martie 1985, a urcat scara către statutul de membru plin al Biroului Politic. Mulțumită lui, liberalizarea culturală s-a produs cu o viteză amețitoare. Destalinizarea i-a urmat în mod dramatic, spre exasperarea conservatorilor care au ajuns să-l deteste profund pe Iakovlev. Aceștia erau convinși că el era un agent CIA recrutat în timpul bursei din 1959 la Columbia University.

În cele din urmă, cum Gorbaciov a acționat haotic și a refuzat să rupă total cu vechiul sistem, Iakovlev s-a radicalizat. A pus sub semnul întrebării întreaga tradiție bolșevică, a comparat-o cu fascismul și a găsit originea catastrofei în sacralizarea leninistă a violenței, precum și în disprețul abisal față de domnia legii. I-a devenit clar că bolșevismul și democrația erau ireconciliabile. Homo Sovieticus s-a transformat în Homo Antisovieticus. A scris câteva cărți în care a demonstrat că, încă de la începutul său, leninismul a fost un proiect totalitar. Stalin a exacerbat ceea ce inițiase Lenin. Documentând epifania lui Iakovlev, Richard Pipes contribuie fundamental la literatura despre dezvrăjire, apostazie, iluminare și deșteptare ideologică.

***Alexander Yakovlev: The Man Whose Ideas Saved Russia from Communism. By Richard Pipes. DeKalb, IL: Northern Illinois University Press, November 2015, 144 pp.

Pe aceeași temă

Vladimir Tismaneanu locuiește la Washington, este profesor de științe politice la Universitatea Maryland, director al Centrului pentru Studierea Societăților Post-comuniste . Din 1983, colaborator constant al postului de radio Europa Liberă, în ultimii ani autorul unui blog de istorie a comunismului și nu numai.

Autor a nenumărate cărți de istorie a comunismului și a perioadei postcomuniste.

A condus Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din Romania – al cărei raport final a fost prezentat președintelui Traian Băsescu în Parlament, pe 18 decembrie, 2006. Un an mai târziu a co-editat cu istoricii Dorin Dobrincu și Cristian Vasile publicarea raportului la editura Humanitas Intre februarie 2010 si mai 2012, Președinte al Consiliului Științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER).

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG