România nu pare să-și mai dorească rolul de dădacă pentru Republica Moldova. Acest lucru a fost sugerat oarecum indirect în ultimul an chiar de președintele Iohannis, care a spus mereu că ceea ce se întâmplă dincolo de Prut depinde de ceea ce fac acolo elitele politice moldovene. Spre deosebire de perioada anterioară în care politicienii moldoveni așa zis proeuropeni erau îndrumați părintește de la București, acum filosofia s-a schimbat, iar sprijinul este oferit doar în funcție de progresele democratice ale guvernului moldovean.
Ceea ce le reproșează însă diplomații americani și reprezentanții Uniunii Europene liderilor români în spatele ușilor închise este absența oricărei strategii serioase în legătură cu Republica Moldova. România cere sprijin la Washington sau la Bruxelles pentru R. Moldova, fără să vină cu niciun fel de propuneri proprii.
Potrivit unei surse bine informate din zona diplomatică, atât în discuțiile recente care au avut loc, cât și la întâlnirile mai vechi, reprezentanții Statelor Unite au criticat România fiindcă „nu are proiecte regionale”, „nu a venit împreună cu R. Moldova să propună nici măcar un proiect concret” și „nu a imaginat niciun fel de construcție comună pe care să o discute cu aliații”. Nu este vorba despre proiectul unionist pe care îl flutură entuziaștii de pe cele două maluri ale Prutului, ci despre „un document care să conțină, spre exemplu, trei obiective strategice pe care România și Republica Moldova să le poată pune în practică”, ne-a spus un înalt demnitar, care a dorit să-și păstreze anonimatul și care susține că în rândul oficialilor români subiectul Republica Moldova nu este discutat cu seriozitate, fiindcă „aproape nimănui nu-i pasă de ceea ce se întâmplă acolo”.
De pildă, Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova a semnat un Protocol de colaborare în 2010, prin care politicienii din cele două state se angajau să aibă întâlniri anuale și chiar dezbateri anuale în plenul celor două parlamente de la București și de la Chișinău, pentru a găsi modalități de sprijin a republicii de peste Prut. Nu doar că aceste promisiuni pentru care au semnat parlamentarii români și moldoveni nu au fost îndeplinite, dar această Comisie comună nu s-a mai întâlnit de doi ani.
Până acum, România s-a dovedit, deci, plină de bune intenții, dar nu de strategii concrete care să poată fi puse în practică și care să ajute cu adevărat R. Moldova.
