Guvernul condus de Dacian Cioloș nu este interesat de un nou acord cu FMI, cu toate că guvernatorul Băncii Naționale a explicat de mai multe ori că România are încă nevoie de Fond: ar oferi un plus de credibilitate și s-ar axa pe problemele rămase nerezolvate, cum ar fi rentabilizarea, privatizarea sau închiderea companiilor de stat care s-au dovedit nerentabile în ultimii ani.
Șeful cancelariei primului-ministru Dragoș Tudorache s-a grăbit să confirme dezinteresul României față de un nou acord cu Fondul Monetar Internațional, imediat după ce Banca Națională (BNR) a plătit și ultima tranșă din împrumutul FMI din 2009, cu ajutorul căruia țara a trecut peste criza economică cu bine.
Cea mai mare parte din cele 12 miliarde 600 de milioane de euro date de Fond printr-un Acord condiționat de reforme structurale au avut ca destinaţie rezerva valutară a Băncii Naţionale.
Doar două miliarde de euro au ajuns la Ministerul Finanţelor Publice. Cele două miliarde de euro de la buget au fost completate cu încă cinci miliarde de euro primite de la Comisia Europeană.
Altfel spus, aproximativ 10,6 miliarde euro au consolidat rezerva Băncii Naţionale, iar 7 miliarde euro au completat nevoile bugetului de stat.
Anul trecut, fostul guvern condus de Victor Ponta nu s-a înțeles cu FMI în privința relaxării fiscale și a creșterii în paralel a salariilor bugetare, despre care exeperții internaționali au spus că vor provoca dezechilibre.
Este vorba mai ales de scăderea TVA la alimente de la 24 la 9% și de la 1 ianuarie scăderea generală a TVA de la 24 la 19%.
În plus guvernul român a amânat restructurările societăților energetice Hunedoara și Oltenia, două obiective prevăzute în Acord.
Pe scurt, România a tergiversat eliminarea sau eficientizarea companiilor de stat, care nu aduc profit, iar FMI, pe de altă parte, a înțeles că Bucureștiul refuză să se țină de promisiunile făcute prin Acordul FMI.
Acordul României cu Fondul a expirat în septembrie, în condiţiile în care o evaluare a acestuia nu a mai fost realizată cu succes încă din luna martie 2014, ca urmare a divergenţelor dintre autorităţile române şi reprezentanții FMI.
Ultimul acord cu Fondul, încheiat în 2013, a avut un caracter preventiv și a fost în valoare de 4 miliarde de euro, bani pe care România putea să-i acceseze la nevoie, dar de care nu s-a atins.
Experții FMI au notat în evaluările lor că reformele au întârziat să apară.
România, care ar avea nevoie de un acord cu Fondul pentru a continua reformele structurale, pentru a păstra echilibrele bugetare, dar mai ales pentru a se împrumuta cu dobânzi mai mici de pe piața internațională, ar fi putut adopta modelul polonez. Varșovia are o linie de credit flexibilă (FCL) de circa 18 miliarde de euro la FMI.
Linia de credit flexibilă „întărește protecția Poloniei față de riscurile externe” susțin oficialitățile Fondului. Acest instrument (linia de credit flexibilă) a fost creat de FMI în 2009 pentru statele care au performanțe economice bune.
Polonia a declarat că nu are de gând să folosească această linie de credit, pe care o consideră doar un aranjament preventiv.
Pentru România ar fi fost într-adevăr dificil, dar nu imposibil, să negoieze ceva similar, în condițiile în care nu și-a respectat vechiul Acord și nu a ținut cont câtuși de puțin de sfaturile experților FMI, când a decis relaxările de anul trecut.
