Institutul Francez de la Praga a găzduit miercuri 3 februarie avampremiera noului film regizat de Corneliu Porumboiu, „Comoara”, care intră în cinematografele din Cehia începînd de joi 4 februarie. Lucian Ștefănescu a fost prezent la această avampremieră, și înainte de proiecția peliculei (care a făcut parte din selecția „Un certain regard” a festivalului de la Cannes din 2015), a stat de vorbă cu regizorul Corneliu Porumboiu.
Europa Liberă: Am citit undeva în presa românească o referință la influența pe care au avut doi mari regizori cehi: Miloš Forman și Jiří Menzel. În ce-l privește pe Jiří Menzel, majoriattea filmelor lui sînt făcute după cărțile prietenului lui Bohumil Hrabal, dar nu sînt neapărat ecranizări, cît puneri într-un altfel de registru ale acestor opere. Cum se traduce plăcerea dumneavoastră de Menzel și de Forman în românește?
Corneliu Porumboiu: „Cred că există un anumit tip de spirit estic, cumva, mi-au plăcut întotdeauna Gogol, Cehov, de la noi Caragiale... E ceva în cultura noastră, sau în culturile din zona asta care frizează la un moment dat absurdul. Asta mi-a plăcut și în Forman, la începuturile lui, și în Menzel. Sînt filme pe care le-am văzut când nu știam, sau nu mă gîndeam că voi face cinema, și care m-au influențat.”
Europa Liberă: Am citit înainte de a veni acum aici două cronici românești la filmul acesta - pe care încă nu l-am văzut - care sînt foarte rele cu el, nu cu dumneavoastră ca regizor, ci doar cu acest film. Am citit după aceea o cronică în „Variety”, care era extrem de laudativă. Cum vă explicați această diferență între cronicarii români, care vă desființează în legătură cu „comoara”, și cel de la „Variety”, care vă laudă?
Corneliu Porumboiu: „Știți cum e, cîți oameni, atîtea păreri. La un moment dat, într-adevăr, mă interesa ce scriu anumiți critici pe care-i apreciez... Pînă la urmă e normal, cumva, dar cred că e mai periculos când un film e lăudat de toată lumea, ceva la nivelul ăsta, „OK”, „e bine”, „mi s-a părut interesant”... Probabil, pînă la urmă, fiecare spectator e condiționat la un moment dat de cultura lui cinematografică, de viziunea lui despre lume. Nu trebuie luat nimic în absolut. Am văzut și eu la un moment dat filme, la început, când mi-a plăcut Antonioni, de primul nivel, am văzut „Eclipsa”, îmi plăcea ceva [acolo], era ceva provocator, dar pe de altă parte nu corespundea unor clișee pe care le aveam eu despre cinema, și asta m-a reîntors în sală, pentru că avea ceva. E normal, eu prefer ca lumea să urască sau să iubească un film de-al meu, decît să[-l] treacă cumva la secțiunea „OK”, „interesant”, „ăă, da, mi-a plăcut”. Cred că uneori noi, românii, pentru că venim dintr-o cultură marginală...”
Europa Liberă: Este marginală?
Corneliu Porumboiu: „Da, evident, avem o raportare foarte ciudată la „centru”, vrem să fim cumva în zona majoră, în ton major. Pînă acum eu am încercat să speculez zona asta de marginal, și în ea să caut plăcere. Am citit la un moment dat, cred că Victor Hănescu [tenismanul] avea o povestioară foarte ciudată, foarte simpatică. În aeroport îl întreabă în România un polițist: „Domn'le, da' pe ce loc mai sînteți?”, „80', la care ăla: „ăăă, numai 80...” Și în America, când intra [în aeroport], un polițist întreabă: „Ce faceți aici? Jucător de tenis, profesionist, da? pe ce loc sînteți?”, „80”, la care polițistul respectiv a țipat în jur: „E pe locul 80! Tipul ăsta e al 80-lea din lume!” E foarte relevantă istoria asta, noi ne raportăm tot timpul cumva la ceva major, la premii, care de fapt nu știu dacă au conținut, sau cît conținut au. Uneori simt în România că avem educația aia a premiilor, cum era la școală, premiul unu, premiul doi, cred că ținem prea mult de asta.”
Europa Liberă: Iertați-mă, așa-numitul nou val al filmului românesc a luat foarte multe premii mari...
Corneliu Promuboiu: „Dacă un film ia un premiu filmul respectiv nu trebuie să fie ceva major. Cred că „noul val românesc” sînt niște creatori care fac filme, și fiecare are vocea lui, și fiecare e în registrul lui, pînă la urmă. Și, iarăși, cred că e o mică greșeală să băgăm totul la pachet. Fiecare e în felul lui. Tipul ăsta de formulă e venit tot din străinătate, pentru a defini o serie de filme care au apărut în cîțiva ani dintr-o zonă care nu produsese, în afară poate de un Pintilie, de un Daneliuc, autori de cinema care erau cunoscuți în exterior. Pe de altă parte, nu este un val în sensul unui curent artistic care are în spate un manifest.”
Europa Liberă: Cum vedeți cinematografia din Republica Moldova?
Corneliu Porumboiu: „Am lucrat și sînt amic cu Igor Cobileanski, la un moment dat apreluat un scenariu de-al meu, l-a refăcut și a făcut un film, îmi place Igor, îi știu scurt-metrajele, dar din păcate în afară de opera lui, nu cunosc [cinematografia din Republica Moldova]”. Am lucrat actori, lucrez cu actori [de acolo], sînt foarte mulți oameni care lucrează în industria [cinematografică] din România și sînt din Moldova, mă gîndesc la un Oleg Mutu, șef-operator... ”
Europa Liberă: De ce ar trebui să vedem acest film [„Comoara”]? În 4 februarie, el intră în cinematografele cehești, de ce ar trebui să meargă cehii să vadă acest film? De ce ar trebui să vadă toată lumea acest film al dumneavoastră?
Corneliu Porumboiu: „Mi se mai pune întrebarea asta, dar mie mi-e destul de greu să-mi marchetez un film. E un film pe care l-am făcut cu tot sufletul, e un film care poate fi relevant pentru foarte multă lume, și... da... nu-s prea bun la reclamă.”
----------
Radio Europa Liberă mulțumește Institutului Cultural Român de la Praga, care s-a aflat printre organizatorii avampremiereri de la Institutul Franez, pentru amabilitatea de a pune la dispoziție material fotografic de la acest eveniment.
