Este regretabil şi straniu modul în care sunt amestecate, în confuzie, evenimente şi informaţii publice în mesajul Ministerului de externe de la Moscova referitor la felul in care România comemorează Ziua Holocaustului, se spune într-un comunicat de presă al diplomației române.
Diplomația de la București răspunde tăios acuzațiilor omologilor ruși folosind expresii neobișnuit de dure între diplomați: „suntem dezamăgiți de informarea deformată care i s-a oferit purtătorului de cuvânt înainte de emiterea reacției”.
Este vorba despre Maria Zaharova, care într-o conferință de presă a acuzat România că încearcă „să retușeze sau să rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial”, prin folosirea unei retorici cu pronunțat „caracter antirusesc”.
Ministerul rus de externe este de fapt nemulțumit de expoziția cu titlul „Cu fața, în spatele sârmei ghimpate" deschisă la Ateneul Român din București de către CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) care are ca subiect istoria deportării etnicilor germani din România în URSS.
Inaugurarea a avut loc săptămâna trecută, în 27 ianuarie, ziua în care se marchează Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului.
În discursurile care au avut loc în deschiderea expoziției, președintele CNSAS, Dragoș Petrescu, a spus că „avem datoria morală de a comemora victimele soluției finale”, amintind însă în context că acestei soluții finale „i-a urmat teroarea stalinistă” în Europa de Est.
Răspunzînd afirmațiilor purtătoarei de cuvînt a externelor de la Moscova, Ministerul de externe de la București a enumerat manifestările prin care România a comemorat Ziua Internațională a Holocaustului.
Însă Ministerul rus de externe a acuzat România că la ceremonia de deschidere a acestei expoziții despre deportarea sașilor nu s-ar fi auzit „niciun cuvânt de condamnare a Holocaustului, niciun cuvânt de compasiune pentru evreii români”.
Reprezentanții CNSAS contrazic aceste reproșuri și spun că discursurile repective au fost televizate și pot fi văzute oricând.
Pe de altă parte, pe ruși îi deranjează chiar subiectul expoziției de documente și mărturii despre deportarea etnicilor germani în colțurile cele mai îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice.
Diplomația de la Moscova spune că în expoziție sunt „tonuri fățiș antisovietice și antirusești” și că se pune accentul pe condamnarea acțiunilor „crude” și „inumane” ale „forțelor de ocupație sovietice față de etnicii germani, lăsându-se în schimb deoparte „fapte pe larg cunoscute care dovedesc vina Berlinului și a Bucureștiului în genocidul evreilor și al țiganilor”.
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de externe a continuat precizând că „un rol activ în tot acest spectacol” [expoziția de la București] l-ar fi avut ambasadorul german în România, Werner Hans Lauk.
Reprezentanți ai CNSAS care au vrut să-și păstreze anonimatul ne-au spus că e posibil ca nervozitatea diplomaților ruși să se datoreze discursului ambasadorului german, care a vorbit despre Ucraina și despre lecțiile de istorie neînvățate de ruși, spunînd între altele că „istoria nu poate fi omisă”, iar memoria „trebuie să avertizeze și generațiile viitoare să nu renunțe la vigilență”.
Ambasadorul Lauk a adăugat că „această vigilență este și astăzi oportună și de actualitate în contextul anexării Crimeei de către Rusia, prin încălcarea dreptului internațional și al sprijinului rus acordat separării violente din estul Ucrainei, cu toate pierderile de vieți umane și teroarea generată de aceasta”.
