2015 a fost cel mai prolific an al Direcției Naționale Anticorupție din România, instituția plasată de mai toate sondajele de opinie în topul popularității în rândul românilor, și care servește drept model și pentru moldoveni. Doar în anul trecut DNA a trimis în judecată patru foşti miniştri şi 20 de actuali sau foşti parlamentari, 14 primari de municipii şi nouă preşedinţi de Consilii Judeţene. DNA este într-adevăr de o eficiență fără precedent, arată un raport al corpului de experti anti-corupție Grupului Statelor împotriva Corupției (GRECO), care atrage însă atenția Parlamentului de la București „să nu se mai substituie procuraturii sau organelor de anchetă, când acestea solicită ridicarea imunității parlamentarilor”. Tododată, spune expertul GRECO Christophe Speckbacher, România trebuie să adopte reguli de integritate pentru politicieni, să reglemenze activitățile de lobby și să evite utilizarea procedurii de urgență în procesul legislativ.
Europa Liberă: Dle Christophe Speckbacher, GRECO- Grupul statelor împotriva corupției- a publicat recent ultimul său raport de evaluare a rezultatelor politicilor anti-corupție din România, țara care a pus pe picioare poate cea mai eficientă și ambițioasă instituție anti-corupție din Europa. Cu toate acestea, România se situează doar pe locul 69 din 175 de țări în indexul privind corupția alcătuit de Transparency International. Având în vedere situația din țară, cum apreciați această poziție ocupată de România?
Christophe Speckbacher: „Este adevărat, DNA-ul din România demonstrează o hotărâre extraordinară în lupta împotriva corupției, și nu doar pentru cazuri mici, neînsemnate, ci și în cazul corupției la nivel înalt. Aceasta este, poate, surprinzător pentru cetățenii români, dar comunitatea internațională aștepta demult asta de la România. Nu pot spune că DNA este cel mai de succes organism anti-corupție din Europa. Pentru a face o astfel de analiză ar fi nevoie de o serie de criterii și indicatori. Dar ce pot spune este că România evoluează în acest domeniu. În ultimii 20 de ani s-a așteptat ca România să demonsteze că este capabilă să deschidă dosare și să urmărească și corupția la nivel înalt, miniștri, premieri, funcționari de rang înalt, cu atât mai mult cu cât există o astfel de așteptare în rândul populației. Ce am putut constata este că DNA poate să lucreze fără interferența altor puteri ale statului.”
Europa Liberă: Criterii și reguli stricte de integritate pentru politicieni, pentru parlamentari, mai ales. Aceasta este una dintre solicitările GRECO.
Christophe Speckbacher: „Parlamentarii sunt, prin specificul activității lor, expuși influențelor externe. Ei se află la interferența dintre societate și procesul legislativ fiind expuși riscurilor unor influențe nedorite. Ca atare, parlamentarii sunt nevoiți să găsească echilibrul între aceste două lumi. Este important ca parlamentarii, exact ca și alți oficiali dintr-o țară, să se poată ghida după o serie de reguli privind obligațiile și responsabilitățile lor, care să le protejeze integritatea. Este nevoie să aibă un cod de conduită care să îi ghideze in activitățile curente, cum să demonstreze imparțialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, cum să reacționezi când cineva încearcă să îi influențeze.”
Europa Liberă: Vă referiți la lobby-ști?
Christophe Speckbacher: „Da, dar și la puteri străine”
Europa Liberă: State, reprezentanții unor state sau organizații internaționale?
Christophe Speckbacher: „State străine, puteri străine, căci în lumea globalizată în care trăim se intersectează interesele multor state care se suprapun sau nu cu interesele naționale. Cât privește clasamentul Transparency International, citat de Dvs. mai devreme, pot spune că poate exista o interpretare ambivalentă. Cu cât o țară face mai mult, cu cât mai multe cazuri sunt scoase la iveală și arătate publicului, cu atât, in mod paradoxal, există tendința să coboare în clasament. Aceste clasamente se bazează pe percepție, și de aici explicația. Cei care sunt intrebați : „ce părere aveți despre corupție” vor raspunde ca da, există multă corupție, căci au văzut atatea cazuri prezentate de media. Vedeți, într-un fel este nedrept să utilizăm acest sistem de clasificare bazat pe percepții, mai ales când o țară își dă atât de mult silința.”
Europa Liberă: Imunitatea parlamentară este o chestiune controversată în România. Ce spune raportul Dvs. despre acest subiect?
Christophe Speckbacher: „Recomandăm îmbunătățirea sistemului de imunități parlamentare din România. Un element pozitiv este accelerarea procedurii de ridicare a imunității. De exemplu, este nevoie de aprobarea camerei legslative din care face parte un parlamentar pentru începerea unei anchete sau pentru depunerea unui mandat de arestare pentru un parlamentar. Ce încă lipsește este un set de criterii clare care să elaboreze o schemă obiectivă atunci când Parlamentul trebuie să decidă ridicarea imunității. Ceea ce știm este că, actualmente, aceste decizii sunt bazate pe consderente de moment, care sunt mai degrabă de natură politică, decât juridice (ceea ce relevă dosarul juridic). Este important ca Parlamentul să nu se substituie procuraturii sau organelor de anchetă, când acestea solicită ridicarea imunității. Actualmente, procuratura este nevoită să trimită dosare extrem de consistente Parlamentului. Problema este că, un dosar ca acesta poate conține informații sensibile despre persoane aflate în legătură cu acest dosar. Ca atare, procuraturii trebuie să i se permită să transmită solicitări de ridicare a imunității doar în baza unor informații de bază, având în vedere că nu Parlamentul este cel care trebuie să decidă vinovăția unui parlamentar sau consistența cazului sau.”
Europa Liberă: Altfel spus, canalele de informații dintre justiție și legislativ nu sunt sigure în România.
Christophe Speckbacher: „Este o chestiune care ține de obiectivitate. Apoi, Parlamentul nu trebuie să se substituie procuraturii. Parlamentul nu trebuie să solicite dosarul complet, iar asta este o practică destul de curentă în România. Uneori aceste dosare rămân nedeschise, unele au încă sigiliul Procuraturii pe ele, ceea ce înseamnă că Parlamentul nici măcar nu le examinează. Aceasta arată că avem de-a face cu o decizie pur politică.”
Europa Liberă: Vorbind despre regulile de integritate, ce astfel de reguli ar trebui să fie, dar nu sunt aplicate în România?
Christophe Speckbacher: „România trebuie să adopte un cod de conduită care să se refere la regulile de integritate, în general. De asemenea, trebuie să fie adoptat un set clar de reguli cu privire la conflictele de interese, cum să se comporte, ce trebuie să facă un parlament care este membru într-o comisie și este contactat de persoane din afara Parlamentului, de părți terțe, cum le spunem noi.”
Europa Liberă: Persoane de influență…
Christophe Speckbacher: „Da, este in regulă, trebuie să existe și așa ceva, persoane care doresc să influențeze procesul legislativ, dar acest proces trebuie să fie transparent și in acord cu o serie de reguli care limitează influența nedorită, care nu este în interesul public. În unele țări există practici de lobby instituționalizate.”
Europa Liberă: Nu este cazul României…
Christophe Speckbacher: „Așa este. Oricum, deși în parlament nu exista reguli privind lobby-ul, in industrie aceste practici sunt foarte bine organizate. Iată o imagine gri a realității in care trăim…”
Europa Liberă: Avem de-a face cu un dezechilbru…
Christophe Speckbacher: „Da, ce fel se influențează procesul legislativ daca lobby-istii sunt atat de organizați, dar in Parlament nu există nici un fel de regula pentru asta?”
Europa Liberă: Sigur, situația aceasta nu este caracteristică României, ci multor țări europene, unde nu sunt reglementate activitățile de lobby din parlament.
Christophe Speckbacher: „Este adevărat, dar noi, GRECO, le cerem parlamentarilor să adopte legi care să reglemeze relatiile lor cu partile terte, fie ca vorbim de puteri straine, reprezentantii unor state straine sau ai unor firme de lobby. De pildă, ar trebui parlamentarii să accepte sprijin din partea firmelor de lobby? Unele sunt dispuse să pună la dispoziția unui parlamentar experti externi, îi remunerează, le pun la dispozitie masini sau alte beneficii. Acesta este un mod de a influenta munca legislativa a parlamentarului. ”
Europa Liberă: Tot în raport arătați că „procesul legislativ din România trebuie să devină mai transparent, să limiteze folosirea procedurilor de urgență și să evite riscul manipularilor”. Puteți dezvolta?
Christophe Speckbacher: „Da, este vorba de situații ca cea care s-a petrecut în noiembrie sau decembrie 2013, și care a fost pe larg comentată de media internațională, așa numită „martea neagră” când, intr-un interval foarte scurt de timp a fost adăugat un amendament care a modificat definiția mitei într-un mod care a exclus parlamentarii din statutul de funcționar public, si astfel, i-a pus la adăpost, penal vorbind, daca ar fi primit mită. In cadrul unui proces democratic există proceduri, există termene limită care oferă timpul necesar pentru dezbateri, discuții, consultări cu experți, cu universitari, cu toate partile implicate. Numim acest proces „controlul celor patru ochi”, cu ajutorul căruia se evită greșelile majore. Uneori nu se dorește in mod intentionat elaborarea unei legislatii defectuoase. Nu a fost cazul „martii negre”, care a fost clar o incercare deliberată de modificare a legislatiei intr-un sens negativ, cu scopul decriminalizării comportamentului corupt al parlamentarilor. Nu au inocuit legislatia cu altceva…”
Europa Liberă: Au modificat-o.
Christophe Speckbacher: „Au scos pur și simplu parlamentarii din statutul de funcționari publici. Ceea ce este ar fi fost in regulă. Și in alte țări regăsim această situație. Dar când discutăm despre mită, regulile trebuie să li se aplice si parlamentarilor, chiar daca nu sunt funcționari publici. Se pot produce mari greșeli la elaborarea legislatiei, mai ales in domeniul penal. Poti schimba un paragraf, iar acest lucru poate avea consecinte in alte privinte. De asemenea, poti fi consultate si organisme ale statului precum Curtea Constitutională. Aceste lucruri nu pot fi făcute dacă se apelează la procedura de urgență, când legislația este amendată în 24 de ore, când ai doar o singură lectură, iar a doua lectură este, de exemplu, poate chair interzisă, în anumite țări.”
