O nouă analiză despre Republica Moldova, cu un tablou amănunțit al cauzelor care au adus țara în starea actuală, semnează Ileana Racheru pe site-ul contributors.ro „Republica Moldova este astăzi un stat aproape eșuat la nivel instituțional și mai ales economic, un stat în care politicul și mafia au afaceri comune. Legislația moldovenească a fost modificată sau special creată pentru a permite furturile și spălările de bani din bănci. Prin băncile din Republica Moldova au fost spălați 20 miliarde dolari, bani ai mafiei rusești. Situația altor trei bănci este critică și probabil risca soarta celor devalizate. Pe străzile din Chișinău, reporteri de investigații au tranzacționat cu mafioți armament din Transnistria care trebuia transportat pe frontul din Ucraina. [...] judecătorii, procurorii și avocații consideră că Procuratura Anticorupție este cea mai coruptă instituție de justiție”. Pentru Ileana Racheru, acesta ar fi rezultatul a șapte ani de guvernare pro-europeană „de fațadă”.
Țara cam seamănă acum cu Rusia, dacă n-ar fi două diferențe notabile: discursul politicienilor de la Chișinău, care totuși se declară pro-occidentali, și libertatea presei și a funcționării organizațiilor non-guvernamentale. Guvernarea „pro-europeană” are însă un merit incontestabil: semnarea acordului de liber schimb cu Uniunea Europeană. După 1991, mai arată analiza de la contributors.ro, în Republica Moldova schimbările politice au avut loc numai pe fondul eșecurilor economice ale diverselor guvernări. Manifestațiile anti-corupție care au loc în prezent sunt primul semn că s-ar putea coagula treptat un deziderat comun: să se pună capăt domniei oligarhilor.
Noua ediție a săptămânalului 22 publică un articol semnat de Răzvan Dumitru (apărut într-o formă mai restrânsă pe site-ul moldovenesc platzforma – se precizează). Potrivit autorului, comunitatea de afaceri din Republica Moldova s-a format „ca parte din stat”. Până acum vreo șase ani, mare oligarh era Oleg Voronin, fiul fostului președinte comunist. Dar „mai puțini știau atunci că partenerul său era Vladimir Plahotniuc”. Articolul îi urmărește parcursul acestuia din urmă, după momentul 2009. Teoria analistului este că Republica Moldova s-a complăcut să fie doar o punte între est și vest, să fructifice oportunități de moment, comerciale mai ales, dar condițiile s-au schimbat: „Războiul din Ucraina a închis în mare parte rolul de intermediar ocupat de Moldova pe diverse piețe și a obligat elitele politice de aici să apeleze la ultima resursă disponibilă – depozitele bancare”.
Rodica Culcer semnează în revista 22 o analiză care atinge același punct nevralgic – corupția. Atrage atenția că, în ciuda suportului public și a rezultatelor concrete, Direcția Națională Anticorupție nu poate învinge singură „rezistența acerbă a sistemului ticăloșit, care dispune de ample complicități politice și de suport în mass-media”. În România, „tabăra anticorupție este prea puțin numeroasă”.
