Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Administrația de la Tiraspol se plânge de faptul că 2015 a fost un an greu și că regiunea transnistreană a fost ținta a ceea ce ea numește atacuri în forță din partea vecinilor. Reluarea exporturilor de energie electrică ucraineană către Republica Moldova ar putea ridica probleme mari centralei termo-electrice de la Cuciurgan, care vinde în prezent curentul pe malul drept al Nistrului. Discutăm subiectul cu expertul Victor Parlicov. Iar istoricul de la Moscova Andrei Zubov spune că puterea de la Kremlin a închis proiectul Novorossiei și că Transnistria nu are altă soluție decât să se integreze treptat în spațiul Republicii Moldova. Și pot fi oare criticii puterii acuzați de nepatriotism? Corespondenții Radio Svoboda au realizat un sondaj pe străzile Moscovei, iar corespondenții noștri în regiunea transnistreană au întrebat același lucru la Tiraspol și Bender. Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute, care vă sunt prezentate de Radu Benea:
Miniștrii apărării din țările NATO au aprobat joi planuri noi pentru întărirea flancului de est al Alianței. Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a spus că aceste planuri au scopul să transmită Rusiei „un semnal clar” și includ poziționarea de echipamente militare suplimentare, construirea de infrastructură și sporirea prezenței trupelor multinaționale în țările estice ale NATO. Săptămâna trecută, administrația Obama a anunțat că Statele Unite intenționează să mărească în 2017 cheltuielile militare în Europa de patru ori, până la 3,4 miliarde de dolari.
Luni, emisarul Rusiei la NATO a avertizat că Moscova va răspunde masării de forțe ale alianței în apropierea granițelor sale. „Sunt sigur că NATO înțelege că pregătirile sale din preajma granițelor noastre nu vor rămâne fără un răspuns tehnic-militar”, a spus Alexander Grușko într-un interviu transmis de canalul de televiziune Rossiya-24. Relațiile Rusiei cu Occidentul s-au tensionat după anexarea de către ruși a Crimeii în urmă cu aproape doi ani. Ca urmare, NATO desfășurat armament în flanul său estic, mărind și frecvența exercițiilor militare.
Liderii occidentali au primit cu precauţie înțelegerea convenită vineri la Munchen de încetare temporară a focului în Siria pentru a se permite accesul convoaielor umanitare în această țară, aflată de 5 ani în război. „ Dacă Rusia nu pune capăt atacurilor aeriene care sprijină forţele guvernului sirian, înțelegerea la care au ajuns puterile lumii nu va dura și ajutorul umanitar nu va putea fi acordat”, a avertizat ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu. Secretarul de stat american John Kerry a spus că în înţelegerea la care s-a ajuns nu este vorba de un acord de încetare a focului oficial, de o pauză. Însă șeful diplomației ruse Serghei Lavrov a declarat că armistiţiul nu se referă și la teroriști şi că operaţiunile împotriva lor vor continua.
Vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, au discutat despre nevoia reformării modului cum este condusă Ucraina într-o convorbire telefonică, joi, a informat Casa Albă. Discuția a avut loc la o zi după ce Poroșenko a spus Fondului Monetar Internațional că este decis să aplice reformele de care depinde continuarea programului de salvare FMI în valoare de 17,5 miliarde de dolari. Cei doi lideri și-au exprimat și „îngrijorările grave” legate de înrăutățirea situației de securitate din estul Ucrainei, se mai spune într-o declarație a Casei Albe.
Un procuror din Chișinău a spus că zeci de moldoveni luptă în regiunile separatiste din estul Ucrainei de partea rebelilor pro-ruși și că alții, care s-au întors de pe front, ar fi fost implicați în proteste cu accente violente în țară, în ultimele luni. Vorbind la o conferință de presă, procurorul interimar al municipiului Chișinău, Ion Popa, a mai spus că Procuratura a făcut șase dosare penale pentru mercenariat și au fost cercetate sub aceeași bănuială zece persoane.
Executivul de la Tiraspol a creat opt grupuri de lucru pentru susținerea și dezvoltarea micului business, ca măsură anticriză în situația economică dificilă din regiune. Din grup fac parte inclusiv reprezentanți ai băncii centrale de la Tiraspol și ai mediului de afaceri. Grupurile ar urma să elaboreze recomandări pentru susținerea businessului mic și mijlociu. Cota afacerilor mici în regiunea transnistreană este una foarte mică, de doar 9 la sută, în timp ce în economiile dezvoltare această se ridică la 50-60 la sută.
Sovietul suprem de la Tiraspol a decis reducerea cu 61 la sută, în proiectul bugetului pentru acest an, a finanțării comitetului vamal din regiune. Liderul transnistrean Evgheni Șevciuk a acuzat deputații de promovarea intereselor dușamnilor Transnistriei, care doresc ca regiunea în general să nu aibă sistem vamal și a spus că o astfel de reducere substanțială a finanțării structurilor de forță poate pune în pericol securitatea și apărarea intereselor Transnistriei.
Numărul persoanelor care au decedat de gripă în Republica Moldova a ajuns la cinci. Din cauza numărului mare de îmbolnăviri au fost închise mai multe instituții preșcolare și școli. În Ucraina au fost confirmate 260 de decese din cauza gripei.
***
Europa Liberă: Termenul de patriotism în spațiul post-sovietic este adesea confundat cu obediența față de autoritatea care conduce țara. O confuzie care adesea e alimentată chiar de putere, care vrea astfel să reducă la tăcere vocile incomode din societate și în special pe criticii regimului – o tendință care devine tot mai evidentă în ultimii ani în Rusia lui Vladimir Putin.
Sunt oare criticii puterii și ai lui Putin patrioți ai Rusiei? Este întrebarea pe care corespondenții Radio Svoboda au adresat-o unor oameni pe străzile Moscovei.
Я считаю, что адекватная критика должна быть всегда, вопрос просто в ее адекватности. Просто критиковать может каждый, это несложно.
Это с подачи Америки, с подачи кого-то. Так просто ничего не бывает. Потому что деньги платятся, как на Болотной – то же самое. Деньги оплачены – все.
Я считаю, не то что патриотами, а патриотами-препатриотами. Потому что по-другому нельзя. Если мы, общество, не будем критиковать, то, в общем-то, я не знаю, куда мы скатимся.
Мне кажется, это одна из необходимых частей политического воспитания – видеть недостатки в своей стране и стремиться их скорректировать.
Конечно, являются, потому что они желают России только добра. У них свой взгляд на эти вещи, они имеют право на этот взгляд.
Критики, у них своя как бы работа, и они как бы исполняют свою работу. Критикуют непонятно что, разговаривают непонятно о чем, а в принципе как все стояло, так и стоит на месте.
Патриотами России они, может быть, и являются, они, может быть, просто не патриоты власти, им не нравится, что делает власть, например, в данный момент конкретно.
Они и есть патриоты России. Потому что, понимаете, если власть не критиковать, то у нас всегда будет происходить то, что у нас происходит.
Конечно, являются. Но они имеют право на критику, и она никак не связана с патриотизмом или непатриотизмом.
Патриотизм – это люди, которые здесь, ну, наши, оппозиция. У них же свои есть планы и своя выгода заработать на этом, правильно? Все же хотят заработать, во власть же идут не просто так…
Считаю, что патриоты. Просто каждый человек имеет право на свое личное мнение.
Я считаю, что это не патриоты, которые критикуют. Нужно уважать своих руководителей.
Уверен, что критики власти являются патриотами России. Я сам критик этой власти и считаю себя патриотом. А патриотизм я вижу не в любви к конкретной персоны, а в любви в общем-то к своей родине. Сейчас очень многие отождествляют одно с другим.
***
Europa Liberă: Poate fi considerat un om care critică puterea în același timp și patriot al țării sale? Aceeași întrebare au adresat-o corespondenții noștri în regiunea transnistreană unor oameni întâlniți întâmplător pe stradă la Tiraspol și Bender.
Если критика обоснована и есть какие-либо недочеты у теперешней власти, то люди, которые указывают на эти недочеты, они являются самыми настоящими патриотами. Если же позиция у оппозиционеров не обоснована, тогда это уже не патриоты, это люди, которые хотят намеренно подорвать действующую власть, чтобы создать хаос в стране.
Некоторых можно, мне кажется, потому что они высказывают свое мнение все-таки и как-то пытаются решать – ну, не решать, а хотя бы находить проблемы в деятельности государства. А другие просто критикуют и ничего не делают, стоят в сторонке. Ну, сидит за столом и пустословит, говорит какие- то проблемы, находит там, где их нет.
Патриоты Родины – возможно, а власти – это уже другое. Они же не патриоты власти. То есть, они не фанатеют от президента, допустим, они патриоты земли родной. Поэтому – да, можно. Власть - это, я считаю, другое.
Наверное, их можно назвать патриотами, потому что власть никак не относится к патриотизму. Критикуют, не критикуют – это уже их право. Я считаю, что это никак не зависит друг от друга.
Конечно, можно. Ну, потому что нормальная реакция, когда делается что-то неправильно, почему молчать? Вот и все.
Правильно, они и должны критиковать. Власть всегда будет критикована и должна быть. Во-первых, потому что неправильно поступает на сегодняшний день. Допустим, пенсии низкие, зарплаты тоже низкие, цены на продукты повышаются, а зарплаты понижаются. С этим надо бороться.
Конечно, можно. Может быть, они просто хотят жить лучше. У каждого человека свое мировоззрение, правильно? Может, его не устраивает эта власть, думает, со следующей будет лучше. А кого-то устраивает эта.
Не знаю… Мне кажется, если человек хочет, чтобы людям остальным жилось лучше, то, всего скорее, он будет патриотом. Обычно с низов – они знают, как живется, понимаете? Мне кажется, что верхушка вообще удаленная, они сами не знают, как живут люди… Ой, всех бы их перевести на 1400, пускай бы пожили в городе.
Можно. Но это их личное мнение. Они считают, что раз они так считают – значит, так оно и есть. Для них самих.
С одной стороны – да, с одной стороны – нет. Патриоты те, кто любит свою страну и выбирает власть нынешнюю. А те, кто критикует ее, значит, они не соглашаются с нынешней властью, но тоже патриоты, потому что хотят для своей страны благо, хотят, чтобы она процветала.
Действия властей критиковать, я думаю, это полезно. Потому что всегда должна быть одна точка зрения, вторая, третья, чем их больше… знаете, как? – в споре рождается истина. Один человек не может быть прав или какая-то одна сторона. Здесь какие-то перегибы. Поэтому определенные дебаты это всегда полезно. Как для власти – она понимает, в чем ее есть какие-то недочеты, что-то еще, так и для народа. Но власть должна, по крайней мере, всегда объяснять, что она делает. Потому что бывают такие действия, что, может быть, в принципе они вполне осознанные, но для народа – он не понимает, с чем они связаны, почему такие тенденции идут. Им не нравится, а может быть, ситуация такая… Как-то надо, чтоб диалог был постоянно. Не отрываться, конечно, это всем на пользу.
Europa Liberă: Așadar, răspuns la întrebarea „Poate fi considerat un om care critică puterea în același timp și patriot al țării sale?”. Gânduri ale locuitorilor regiunea transnistreană, culese de corespondenții noștri la Tiraspol și Bender.
***
Europa Liberă: Autoritățile de la Tiraspol susțin că în anul 2015 regiunea transnistreană a fost supusă unor atacuri externe în forță și că aceste atacuri ar fi venit din partea Republicii Moldova și Ucrainei. În cadrul unei ședințe festive organizate la Tiraspol cu ocazia „zilei diplomatului”, marcată în Rusia pe 10 februarie și preluată și la Tiraspol, șeful interimar al departamentului de relații externe al regiunii, Vitali Ignatiev, a declarat că, citez, „Transnistria a fost supusă unor atacuri externe masive cu folosirea metodelor hibride de influență”.
Printre măsurile de presiune Vitali Ignatiev a menționat deschiderea de dosare penale motivate politic pe numele reprezentanților administrației, a unor oameni de afaceri sau chiar simpli cetățeni din Transnistria. Numărul acestor dosare se ridică, potrivit internelor de la Tiraspol, la 200. Ignatiev a amintit și despre amenințarea menținută pe între parcursul anului trecut de a fi suspendate preferințele comerciale cu UE din 1 ianuarie 2016. Acesta a avut reproșuri și la adresa Kievului, în particular a măsurii de închidere a circulației mărfurilor accizabile pe segmentul transnistrean al frontierei, dar și a interdicției de traversare a frontierei pentru mașinile cu numere transnistrene. Nu au scăpat de criticile responsabilului de la Tiraspol nici acordurile semnate de Chișinău și Kiev, cu participarea misiunii EUBAM a Uniunii Europene, privind crearea de puncte comune moldo-ucrainene de control pe segmentul transnistrean al frontierei.
„Sunt decizii exclusiv politice, a subliniat Vitali Ignatiev, adoptate în afara formatului procesului de negocieri și care ignoră mecanismele existente de reglementare a conflictului.”
„Chișinăul continuă să exercite presiuni psihologico-administrative asupra persoanelor oficiale și cetățenilor Transnistriei la trecerea controlului în aeroportul Chișinău, amenințând cu deportarea. Și aceasta, spune Vitali Ignatiev, nu este nici pe departe lista completă a loviturilor aplicate Transnistriei. „Mai mult, acestea sunt însoțite și de o campanie agresivă propagandistică de defăimare din partea statului vecin”, a mai declarat responsabilul de la Tiraspol, cu referire la malul drept al Republicii Moldova.
Nici procesul de negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean nu a scăpat de menționarea pe această listă de nedreptăți la care ar fi fost supusă Transnistria anul trecut. Ignatiev spune că negocierile trenează pentru că Chișinăul ar fi creat condiții nefavorabile și ar fi adoptat măsuri discriminatorii. Acesta spune că în 2016 Tiraspolul va miza pe susținerea părții ruse și a președinției germane a OSCE pentru, citez, „readucerea procesul de reglementare în albia normalității”, a spus Ignatiev.
Pe parcursul anului trecut negocierile în formatul 5+2 au fost practic blocate, iar Chișinăul a declarat că Tiraspolul a fost cel care a părăsit discuțiile, pretextând presiuni economice și deschiderea dosarelor penale. Moscova a declarat în tot acest timp că nu este momentul potrivit pentru discutarea unor soluții pe Transnistria.
Angajații departamentului de relații externe de la Tiraspol au fost felicitați și de șeful secției consulare a Ambasadei Rusiei în Republica Moldova, Vladimir Milîșev. Acesta le-a mulțumit pentru „contribuția activă la activitatea în Transnistria a punctul consular mobil al Ambasadei Rusiei”.
Prezent la eveniment, liderul regiunii Evghenii Șevciuk a venit cu inițiativa deschiderii unei reprezentanțe oficiale a Transnistriei în Federația Rusă, sau măcar a delegării unor reprezentați ai Transnistriei „în baza unor scheme temporare” la Moscova, citez, „pentru a menține contactele operative pe subiecte de interes pentru Transnistria”. Un demers anterior de a deschide o reprezentanță oficială a Transnistriei la Moscova a fost respins de autoritățile ruse în 2014.
***
Europa Liberă: Ucraina a anunțat că va relua exportul de energie electrică în Moldova, Belarus și Lituania în al doilea trimestru al lui 2016, potrivit unui anunț al Ministerului ucrainean al energiei. Ucraina a oprit treptat exportul de electricitate din cauza deficitului de cărbune apărut din cauza războiului civil din estul țării.
În prezent, Republica Moldova își asigură necesarul de curent electric parțial din resurse proptii de generare, care acoperă 30 la sută din consum, iar 70 la sută cumpără de la centrala termo-electrică de la Curiurgan, din regiunea transnistreană, deținută de compania rusă RAO ES.
Expertul IDIS Viitorul, Victor Parlicov, fost director al ANRE, spune că Republica Moldova va beneficia de o alternativă energetică reală și prețuri mai mici doar dacă va exista o concurență reală pe piață, iar autoritățile vor renunța la diversele scheme netransparente care există în prezent în sectorul energetic.
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Republica Moldova faptul că va putea contacta curent din Ucraina? În prezent știm că pe lângă producția internă singurul furnizor este centrala electrică de la Cuciurgan, din regiunea transnistreană.
Victor Parlicov: „Noi nu știm cu cât ne vor vinde cei din Ucraina nouă curentul electric. Adevărul este că în Ucraina pe piața internă prețurile en-gros sunt într-adevăr cu mult mai joase decât prețul cu care noi astăzi cumpărăm de la centrala termo-electrică moldovenească. E adevărat ca ar fi bine să beneficiem de o conjunctură de prețuri mai favorabilă care există în Ucraina. Însă până acum experiența a fost că, indiferent care era prețul în Ucraina, pe piața internă cei de la centrala termo-electrică moldovenească și cei din Ucraina practic ne vindeau curentul la același preț.
Plus că deocamdată nu este clar dacă va fi sau nu ridicată în Ucraina interdicția la exportul de energie electrică. Deocamdată interdicția din septembrie 2014 rămâne în vigoare. Noi avem un contract cu EnergoCapital care vinde energia electrică produsă la centrala termo-electrică moldovenească valabil până pe 31 martie 2016.”
Europa Liberă: Din experiența Dvs., în ce măsură există interesul la Chișinău de a diversifica de fapt piața de energie electrică a Republicii Moldova? S-a vorbit de multe ori despre diverse scheme netrasparente prin care sumele din aceste afaceri ajungeau în diverse firme off-shore. Și în aceste condiții este explicabil că factorii de decizie care beneficiază de pe urma acestor scheme să nu renunțe de bună voie la astfel de afaceri foarte profitabile.
Victor Parlicov: „Absolut. Și unul dintre exemplele cele mai elocvente în acest sens este faptul că practic de la independență până acum toate proiectele care țin de interconexiune cu sistemul din România rămân doar la nivel de proiecte, la nivel de studii – deci, la nivel de hârtii. Deocamdată linii nu s-au construit și nici nu s-a început construcția de linii.
Or, era evident de la independență că noi de când ne-am obținut independența formal am rămas dependenți, oricum, energetic. Și această dependență era exclusiv de partenerii din Est – fie Ucraina, fie centrala termo-electrică moldovenească care avea în general un statut foarte neclar după războiul din 1992. Și atunci, era evident că pentru a ne consolida pozițiile în domeniul securității energetice noi va trebui să diversificăm sursele să putem aduce energie și din Vest. Noi am avut, dacă țineți minte, și situații când practic doar din Vest am și avut energie, când ne-au făcut probleme cei de la Cuciurgan. Uite că nici asta nu ne-a învățat minte. Deci, de la sfârșitul anilor 90, când am avut aceste probleme, oricum nu am făcut nimic pe interconexiuni, oricum am rămas unde am fost și suntem și până în ziua de azi dependenți.
Evident că în România existând în momentul de față o piață transparentă, o bursă de energie unde poți cumpăra energie pe un an înainte, pe o zi înainte, în cadrul zilei de o oră, cu tranzacții ținute strict la evidență, evident că posibilitățile de a face anumite scheme așa cum sunt învățați ai noștri în Est sunt mai dificile, nu prea poți face așa ceva. Și atunci evident că unul dintre principalele obstacole în calea securității energetice este lipsa de voința politică.”
Europa Liberă: Apropo despre livrările de energie electrică din România, chiar la București am auzit voci care spun că aceste interconexiuni sunt destul de greu de făcut din punct de vedere tehnic. Este vorba despre lipsa voinței politice la Chișinău, sau și la București există această problemă?
Victor Parlicov: „Nu există la momentul de față probleme tehnice care nu-și au soluția. Nu suntem noi, Republica Moldova sau România, un sistem super-deosebit față de ce a existat în alte țări. Toate problemele tehnice își au soluțiile tehnice. Toate problemele financiare își au soluțiile financiare. Deci, se pot accesa finanțări pentru asemenea proiecte. Altceva este să fie dorință.
Din partea română eu consider că ar fi existat dorință pe această dimensiune, pentru că România la momentul de față este extrem de excedentară în capacități de generare, România are exces de energie pe piața internă. Energia pe piața internă din România este deja mult mai ieftină decât cea pe care o procurăm la centrala termo-electrică de la Cuciurgan. Și atunci România are un interes, chiar pur tehnic, să aibă unde livra energia asta. O bună parte din capacitățile de generare nou-construite, mai ales cele pe vânt, intermitente, au fost construite în zona Dobrogei. Și în sistemul românesc există o problemă în a prelua energia din zona Dobrogei și a o repartiza în restul României. Noi, fiind plasați mult mai aproape de această zonă, am fi pentru ei o soluție, un ajutor. Ei ar fi foarte interesați, pentru că noi, fiind aproape de zona Dobrogei, prin consum am fi ajutat la stabilizarea situației în sistemul lor intern electric.
Și atunci, eu consider că România are toate capacitățile, are interesul, are resursele tehnice și financiare. Eu cred că principala problemă este totuși la Chișinău.”
Europa Liberă: Care ar fi impactul reluării exporturilor de curent electric din Ucraina pentru centrala de la Cuciurgan? Ați amintit că actualul contract este valabil până pe 31 martie. În prezent, piața de pe malul drept al Nistrului este practic singura din care Cuciurganul primește niște bani.
Victor Parlicov: „Deci, este una când centrala termo-electrică de la Cuciurgan livrează pentru zona de deservire a Gaz Natural Fenosa, inclusiv Chișinău, care consumă 70 la sută din toată energia electrică folosită în Republica Moldova și ucrainenii livrau anterior restul de 30 la sută în zona RED Nord și RED Nord-Vest. Și altceva este dacă se schimbă parametrii și deja ucrainenii livrează 70 la sută și Cuciurganul restul de 30 la sută. Deci, toate lucrurile acestea ar putea schimba esențial mai mulți parametri.
Primul parametru care va fi afectat este bugetul regiunii transnistrene. Pentru că știm cu toții că mijloacele achitate pentru gaze, chiar dacă nu sunt în măsură să acopere costul real al gazelor necesare pentru procesul de producție, totuși nici acelea nu sunt transferate către MoldovaGaz pentru a fi transferate către Gazprom. Ele se acumulează pe un cont special din care se acoperă necesitățile bugetare ale regiunii transnistrene. Deci, bugetul transnistrean ar avea de suferit.
În al doilea rând, s-ar schimba situația cu acumularea datoriilor. Evident că dacă ei vor consuma mai puțin gaz pentru a-l arde și a face energie electrică, viteza cu care se vor acumula datorii față de Gazprom prin intermediul regiunii transnistrene va scădea considerabil. Și acesta va constitui un efect pozitiv pentru datoria externă - balanța comercială și balanța de plăți a Republicii Moldova.
În ceea ce privește consumatorii de pe malul drept al Nistrului, aceștia vor resimți efecte pozitive doar dacă va fi o concurență pe bune între cei de la centrala de la Cuciurgan și furnizorul din Ucraina. Pentru că dacă această concurență într-adevăr va avea loc, atunci consumatorul ar putea beneficia de niște prețuri care sunt mult mai atractive. Pentru că pe piața ucraineană la momentul de față prețurile sunt cam cu peste 20-30 la sută mai joase decât cele cu care cumpărăm noi astăzi. Deja dacă vom reuși noi sau nu să accesăm aceste prețuri – aceasta este o altă întrebare.”
Europa Liberă: În ceea ce privește Cuciurganul, cam cât se vinde pe malul drept al Republicii Moldova și cam care este contribuția celor care achită factura la curent la achitarea pensiilor și salariilor în regiunea transnistreană? Administrația din Transnistria acuză Republicii Moldova de faptul că ar supune-o unei blocade economice. Pe de altă parte, vedem că achitând curentul către Cuciurgan Republica Moldova contribuie direct la bugetul regiunii…
Victor Parlicov: „Trebuie să înțelegem câteva lucruri. Primul este că regiunea transnistreană nu are capacitatea de a exista ca un stat. Practica ultimilor 20 de ani a demonstrat că chiar și având acces la finanțare, la suport extern de exemplu din partea Federației Ruse prin intermediul gazelor care se tolerează să nu fie plătite, în sume, pardon, de miliarde de dolari, chiar și în pofida faptului că se încasează bani cash care merg la acoperirea cheltuielilor bugetare ale regiunea transnistreană, cu toate acestea regiunea transnistreană oricum nu are o situație economică favorabilă. Asta, în pofida faptului că întreprinderile din regiunea transnistreană au undă verde la export, inclusiv în UE, și în pofida relațiilor lor speciale cu Rusia, care au făcut ca atunci când Republica Moldova a avut blocaje economice cu Federația Rusă cu vinurile și fructele să fie favorizată Transnistria.
Cu toate acestea, regiunea s-a dovedit a fi neviabilă din punct de vedere economic. Și dacă veți lua pur și simplu datoria lor pentru gaze și veți împărți suma la bugetul anual, veți vedea că Transnistria are de colectat bani, fără a face careva plăți bugetare, ani de zile. Cred că deja ajung la 10 ani în care trebuie să colecteze bani ca să-și plătească factura la gaze. Este clar că este o entitate absolut artificială.
Altceva este că Transnistria a fost creată artificial și a fost menținută artificial de Federația Rusă cu concursul autorităților de la Chișinău. Și vedem acum că retorica Chișinăului este că, uite, regiunea transnistreană este o regiune separatistă. Pe de altă parte, fac business comun bine-merci, împart banii, au proiecte comune etc. Deci, este absolut cert că regiunea transnistreană există doar pentru că este o gaură neagră convenabilă, un paradis fiscal practic ilegal, nerecunoscut, care există datorită concursului de voință de la Moscova, Tiraspol și Chișinău. Dacă nu ar fi existat interesele foarte mari la Chișinău ca regiunea transnistreană să existe în forma în care ea există acum, problema, inclusiv și din punct de vedere economic, a integrării Transnistriei în spațiul juridic și economic al Republicii Moldova era rezolvată demult.”
Europa Liberă: Ce se întâmplă cu datoria regiunii transnistrene pentru gaze? Sunt deja spre șase miliarde de dolari care sunt, juridic, pe contul Republicii Moldova…
Victor Parlicov: „Nu, este nu sunt pe contul Republicii Moldova. Sunt niște datorii ale agentului economic MoldovaGaz către agentul economic Gazprom. Agentul economic Gazprom deținând cota de 50 la sută, plus administrând cota Tiraspolului de 14 la sută, deține practic controlul a 64 la sută din compania MoldovaGaz care, de fapt, îi este datoare. Evident că toate aceste acumulări de datorii nu s-au făcut fără cunoștința și fără consimțământul Gazpromului. Iată de ce părerea mea este că aceste datorii ar trebui recunoscute ca „datorii odioase”.
Există o asemenea practică. Este o practică post-colonialistă clasică, unde fostele țări-metropole își revendicau controlul asupra fostelor colonii. Chiar dacă de jure acestea nu mai erau colonii, metropolele își revendicau controlul prin instrumente financiare – creând datorii, creând tot felul de scheme comune prin care controlau elitele politice ale acelor țări și le păstrau în sfera sa de influență de facto. Și datorită acestor practici jurisprudența mondială s-a îmbogățit cu un termen pe atunci nou care este „datoriile odioase”. Sensul termenului este că acestea sunt datorii create cu concursul elitelor politice din fostele țări-metropole și cu elitele politice din fostele colonii, în detrimentul interesului poporului din colonie. Și au fost precedente în care aceste datorii au fost anulate.”
Europa Liberă: În concluzie, în ce condiții Republica Moldova ar putea ieși în avantaj după reluarea exporturilor de energie electrică din Ucraina, iar cetățenii din Republica Moldova vor simți beneficiile diversificării pieței?
Victor Parlicov: „Cetățenii Republicii Moldova vor simți beneficii doar atunci când centrala terno-electrică moldovenească va concura pe bune cu furnizorul din Ucraina, când noi vom acea acces la prețurile en-gros de pe piața ucraineană, care sunt cu zeci de procente mai joase decât ce cumpărăm noi astăzi. Și atunci, consumatorul va putea simți asta în factură.
Pentru că noi toți vorbeam să au crescut tarifele, că poate ar trebui să economisim la salariile celor din sectorul energetic… Noi la salarii avem de economisit nu știu câți ani ca să compensăm faptul că cineva pur și simplu face o schemă și se duc niște bani undeva în off-shore, nemonitorizați. Vă dați seama că dacă noi am cumpăra energia electrică cu 20-30 la sută mai ieftin, despre ce sume de bani ar fi vorba? Toate salariile plătite în toate companiile energetice nu acoperă această diferență.
Deci, ar fi bine ca acum, în special guvernarea actuală, guvernarea nouă, să demonstreze că pe bune se vrea o ameliorare a situației, s-a înțeles mesajul societății, s-au înțeles greșelile făcute anterior și să renunțe la scheme și să se apuce de guvernat, lucru pentru care au și fost înscăunată acolo unde este.”
***
Europa Liberă: Istoricul de la Moscova Andrei Zubov a declarat săptămâna trecută într-un interviu pentru Radio Svoboda că proiectul Novorossiei, sub semnul căruia Rusia a anexat Crimeea și a început operațiunea în Donbass, a fost închis de Kremlin, și asta, pentru că proiectul ar fi eșuat. Într-un interviu pe care l-am realizat cu doctorul în istorie, profesorul Andrei Zubov, l-am întrebat ce impact are această evoluție asupra regiunii în care se află Republica Moldova.
Europa Liberă: În interviul pe care l-ați acordat recent la Radio Svoboda ați spus că Rusia și-a închis proiectul Novorossia. De ce credeți asta? Mă interesează în mod special în contextul regiunii transnistrene, care era și ea parte a acestui proiect…
Andrei Zubov: „Proiectul s-a închis pentru că a eșuat. Pentru că a fost semnat acordul Minsk 2 și acum nu se mai poate pune problema reluării aventurilor periculoase pentru anexarea într-o formă sau alta la Rusia a acestei regiuni imense din estul și sudul Ucrainei, din imediata vecinătate a Transnistriei. Se vede cu ochiul liber că acum nimeni nu vorbește despre asta și că nu se mai merge în această direcție. Și este clar că nu s-a reușit. Așa că este evident că acest proiect chiar s-a închis.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Transnistria închiderea acestui proiect de către Moscova? Transnistria nu are frontiere comune cu Rusia, este prinsă între Ucraina și Moldova. Deci, ce înseamnă abandonarea proiectului Novorossia pentru regiunea transnistreană?
Andrei Zubov: „Pentru Transnistria în mod evident că lucrurile se vor schimba. Poate că acum cei de acolo încearcă să dea impresia că nu s-a întâmplat nimic, dar abandonarea proiectului Novorossia de către Moscova poate însemna un singur lucru – că perspectiva este una singură: că Transnistria trebuie să se unifice într-o formă sau alta cu Moldova, cu restul teritoriului țării.
Problema acum constă în faptul că în prezent însăși situația în interiorul Republicii Moldova nu este una nici pe departe foarte bună, nici pe departe toate problemele nu au fost soluționate. Situația nu este chiar atât de bună pentru a constitui un punct de atracție pentru oameni. La fel ca și în situația cu Donbassul, de altfel. Cheia reunificării Donbasului cu Ucraina și a Transnistriei cu Moldova stă în felul în care se va reuși, pe teritoriul Ucrainei și cel al Republicii Moldova, soluționarea imensului complex de probleme care au fost moștenite de la trecutul sovietic.”
Europa Liberă: În calitate de istoric, cum credeți, de ce a avut nevoie Rusia de Transnistria? Care a fost rolul Rusiei în menținerea acestei enclave?
Andrei Zubov: „Atunci când toate aceste lucruri începeau, prin 1990, atunci Moscova se simțea responsabilă de acele fragmente ale ceea ce la noi se numește „lumea rusă”, care nu vroiau să se subordoneze noii puteri a unor formațiuni statale naționale și era gata să le ajute și să le sprijine. Atunci a fost un real război civil în Transnistria - țin minte bine acest lucru și m-am referit de multe ori la acele momente.
Conflictul acelor timpuri a fost înghețat, s-a conservat. Și acum iată că a fost o încercare de a dezgheța situația prin alipirea Transnistriei la Rusia prin intermediul Novorossiei, într-o formă sau alta – poate nu neapărat la fel ca și Crimeea, dar sub forma unui subiect federal separat. Dar acest lucru nu a reușit.
Și acum, având în vedere că Republica Moldova își dorește să fie parte a Europei, și e și logic să fie așa, ar trebui să se propună Transnistriei, dar și altor fragmente ale Republicii Moldova cu stări de spirit mai mult sau mai puțin separatiste, de exemplu găgăuzilor, un model european de conviețuire a națiunii dominante și a minorităților naționale. Cam de așa ceva ar fi nevoie.
Impresia mea este că tensiunile maxime de pe terenul naționalist au fost lăsate în urmă și este nevoie pe de o parte de normalizarea situației în interiorul Republicii Moldova, la Chișinău, iar pe de altă parte de oferirea unui plan de inter-relaționare națională.
Indiscutabil, rădăcinile sciziunii, conflictului între Transnistria și partea cealaltă de Nistru sunt unele foarte simple, nu este vorba nici măcar de un conflict național. Este conflictul dintre acea parte a Moldovei care a fost inclusă în componența Uniunii Sovietice în anul 1920 și acea parte care a fost alipită mai târziu, în anul 1940. Acești 20 de ani au fost unii care au determinat destinele celor două maluri. În acești 20 de ani în URSS au avut loc represiuni inimaginabile împotriva religiei, împotriva țăranilor – societatea a fost practic distrusă. Deja după această perioadă, după anul 1945, represiunile, chiar dacă au continuat să fie puternice, dar nu mai erau chiar totale. Iată de ce și în Țările Baltice, și în Ucraina de Vest, și în majoritatea teritoriului Moldovei, cea din dreapta Nistrului, acolo societatea și religia s-au păstrat. Iar în Transnistria totul a fost pus la pământ încă în anii 1920-1930.
Și anume coliziunea dintre aceste două tipuri de conștiință a și generat conflictul dintre Transnistria și malul drept al Nistrului. Atunci, la început acest lucru era foarte evident.
Acum, că au trecut peste 25 de ani, a crescut o generație nouă și cred că sciziunea acum este mai puțin adâncă și se poate începe o nouă rundă de dialog. Deocamdată, pentru a încerca identificarea contactelor la nivelul oamenilor, nu la nivelul administrației din Transnistria – pentru că acolo au rămas încă oamenii cu mentalitatea veche.”
***
Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, încheiem aici emisiunea noastră. Sunt Lina Grâu, vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă
