Promisiunile ministrului educației, Adrian Curaj, că va pune capăt fenomenului plagiatului în tezele de doctorat au generat, firește, multe speranțe. Pe zi ce trece însă constatăm că de la promisiuni la punerea lor în practică e cale foarte lungă. Nu numai că, deocamdată, nu se întâmplă nimic concret dar luăm cunoștință de noi și noi fraude academice; aflăm, spre exemplu, că și fiica și ginerele fostului vice prim-ministru Gabriel Oprea se fac vinovați de plagiat, după exemplul luminos al capului familiei. Ministrul Curaj a decis că universitățile vor avea posibilitatea să retragă titlul de doctor acolo unde el a fost obținut prin furt intelectual, ministerul rezervându-și rolul de instanță de apel. Câte universități vor avea tăria să-i sancționeze drastic pe cei vinovați, ceea ce implică, fatalmente, și punerea în cauză a profesorilor care au girat doctoratele plagiate?
Chiar dacă i-am recunoaște domnului Curaj bunele intenții tot suntem obligați să constatăm existența unei rețele puternice, a unui grup de presiune care, de mai multă vreme, face legea în învățământul superior românesc. În vârful acestei rețele tronează Ecaterina Andronescu, în mai multe rânduri ministru al educației, personaj important în Partidul Social-Democrat, prezență cotidiană în studiourile de televiziune și care și-a pus oamenii de încredere în poziții-cheie. Astfel, Anton Hadăr, profesor și el, ca dna Andronescu, la Politehnică, este liderul Federației Sindicale Alma Mater, funcție în care strălucește prin pasivitate, găsindu-și însă timp, și el, să participe la tot felul de talk-show-uri, pe cele mai variate și mai neașteptate teme. Alt aghiotant al Ecaterinei Andronescu, Remus Pricopie, a fost ministru al educației și conduce acum un institut de învățământ superior. Mihnea Costoiu, binecunoscut ca discipol al dnei Andronescu, a fost ministru al cercetării științifice și este rector al Politehnicii bucureștene. Alt fost ministru al educației în guvernul Ponta, Sorin Cîmpeanu, este președinte al Consiliului Național al Rectorilor.
Și acum, dacă facem o sumară reconstituire a istoriei plagiatului comis de Victor Ponta, ne amintim că atunci când a izbucnit scandalul, Ecaterina Andronescu i-a luat vehement apărarea, în pofida oricăror norme ale logicii și ale bunului simț. Ministrul Sorin Cîmpeanu, la rândul lui, a făcut tot ce se poate ca să mușamalizeze cazul. Nu e de mirare că, zilele trecute, când Victor Ponta și-a lansat fundația, Sorin Cîmpeanu a fost unui dintre protagoniștii ceremoniei. Mai mult, atunci, în iunie 2012, când comisia ministerului a dat verdictul de plagiat numai că a fost desființată pe loc de efemerul ministru Liviu Pop, unul din membrii comisiei a făcut opinie separată, și acesta era Ioan Aurel Pop, rectorul Universității din Cluj. Ei bine, rectorul Ioan Aurel Pop tocmai a fost numit președinte al Consiliului de Atestare a Titlurilor Universitare, adică al acelui for suprem de care vorbeam mai înainte. Și atunci, nu suntem îndreptățiți să ne întrebăm dacă își va găsi vreodată rezolvare cazul Ponta ?
Cazul Ponta și toate celelalte cazuri, nu mai puțin scandaloase, pe care le-a făcut posibile tocmai această rețea de complicități care tinde să se reproducă și să se perpetueze.
